4,765 matches
-
ar fi să iau cocaină? mă fulgeră un gând. Cum ar fi să Îngenunchez gol la picioarele femeii din fața mea și să-i ling vârful pantofilor cu toc ascuțit? De Îndată ce mi-a trecut ideea asta prin minte, m-a luat amețeala și am avut o erecție instantanee. În acel moment privirea lui Keiko Kataoka se Îndreptă Înspre șlițul meu și mi-am dat seama că a Înțeles ce se Întâmpla cu mine. Ea nu a spus nimic, dar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la recepție și să fumez, ca să mă destind puțin? Asta a fost singura scuză care mi-a venit În minte. — Vă rog, spuse ea Îndreptându-și ținuta. Dar să vă Întoarceți neapărat! Când am ieșit din cameră, m-a cuprins amețeala; aerul avea parcă o altă densitate. Nu era o simplă amețeală care te ia când te ridici brusc, ci Îmi tremurau picioarele de parcă tocmai coborâsem dintr-un carusel din parcul de distracții, mi se făcuse pielea ca de găină și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fost singura scuză care mi-a venit În minte. — Vă rog, spuse ea Îndreptându-și ținuta. Dar să vă Întoarceți neapărat! Când am ieșit din cameră, m-a cuprins amețeala; aerul avea parcă o altă densitate. Nu era o simplă amețeală care te ia când te ridici brusc, ci Îmi tremurau picioarele de parcă tocmai coborâsem dintr-un carusel din parcul de distracții, mi se făcuse pielea ca de găină și-mi venea să vomit. În timp ce mă Îndreptam spre lift, simțeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a-i ierta pe ceilalți. Această identitate este În primul rând socială, dar validarea ta ca persoană nu se face la nivel social, ci la nivel individual. Mă gândeam la toate astea În timp ce Îmi simțeam capul Învârtindu-mi-se de amețeală, iar vocea din adâncul meu Îmi transmitea semnale asupra pericolului, avertizându-mă că nimic nu era mai Înspăimântător decât destrămarea mea ca individualitate umană. Destrămarea personalității nu avea nimic de-a face cu instalarea nebuniei, nici cu labilitatea psihică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
picioare și, Încet-Încet, Își pierdea controlul asupra propriului trup. La Început, produsul provoca Întotdeauna un scurt moment de panică celor ce-l consumau. Strania impresie că li se lipește creierul de craniu era urmată de pierderea echilibrului corpului, apoi de amețeli intermitente. Abia atunci conștientizau un comportament sexual care le era străin de obicei, dorința de a face sex În cele mai inimaginabile poziții, existența unui vagin din care se revărsau valuri de lichide, dorința de a-și simți penisul Îngropându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
câțiva pași era suficientă pentru a-mi reda conștiința propriului eu, pentru a-mi regăsi unitatea dintre trup și suflet. Atât spectrul camerei răscolite de atâtea orgii, cât și amintirea propriului sine anulat din cauza spaimei persistau Încă, Însă senzația de amețeală și de nesiguranță se mai diminuase. În timp ce desfăceam capacul sticlei de Heineken, Încercam să ma calmez, zicându-mi: „Ce bine că s-a Întâmplat așa!“. Faptul că fusesem brusc trezit la realitate era de fapt o ușurare. Atunci am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
excrementele. În fața ochilor mi-a apărut propria imagine apropiindu-mi gura de excrementele ei și m-am grăbit să iau o gură de Heineken. Berea nu avea nici un gust. — Da, vă ascult cu atenție, am răspuns, simțind cum mă cuprinde amețeala. Eul meu se dedublase. Un alter ego al meu analiza cu detașare cum tocmai spuneam „Da, vă ascult cu atenție“. Dublura mea mă privea de sus cu un rânjet atârnat de buze, râzând de mine; era mult mai puternic. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Aș fi băut și eu până ce mi-ar fi venit cheful de sex și aș fi dus-o Într-unul din cele mai bune hoteluri din Nagano, Într-un apartament de lux cu canapelele acoperite cu dantelă albă. Cuprinsă de amețeala băuturii, s-ar fi luptat Între sentimentul de dezgust și dorința de a mai Încerca Încă o dată. S-ar fi umezit ușor de Îndată ce i-aș fi ridicat fusta și aș fi atins-o pe deasupra bikinilor. În momentul În care rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
senzație de sufocare și În același timp simțeam un sentiment bizar și masochist de siguranță. Hotelul se afla la distanță de câteva străduțe față de cursul Senei. Candelabrele din sala de la intrare erau atât de strălucitoare Încât Îmi dădeau senzația de amețeală, iar lumina lor se reflecta stins În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii, În locul recepționerei, portarul s-a ocupat de formalitățile de cazare. Ascensorul era o mașinărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
autogeneratoarele în treburi utile, făceau tot felul de... până ni le-au luat. — Dar ce făceau? — Prostii... robotisme... știți dumneavoastră. — Ce anume? — Păi, de pildă, se supraalimentau. Știți că la peste 330 de volți robotul simte o stare plăcută, o amețeală, ceva uman. Ei bine, ăștia se adunau în grup, se puneau la 500 de volți și dădeau telefoane. — Cui? — Tovarășelor noastre de muncă. Da’ i-au prins. — Înțeleg, spuse Getta 2, așezându-se într-o poziție neverosimil de comodă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu mâna dreaptă scriam pe tablă. ?ntr-o duminică după-masă am ieșit și eu în fața bisericii, să se roage pentru mine. Pot să mărturisesc că la scurt interval de la acest eveniment, m-am simțit foarte bine. Nu mai aveam stări de amețeală, mă simțeam bine. ?n momentul acela am simțit că de fapt, Dumnezeu s-a atins de mine și m-a vindecat. Acest lucru mi-a dat foarte multă încredere și curaj. Alergam la Dumnezeu de fiecare dată când simțeam că
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
rău n-o să fie, să știi. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Serios? HALVIȚĂ: Pe onoarea mea de recidivist. Să știi că pe cuvântul unui recidivist se poate pune întotdeauna bază: șef de cameră șef de cameră, pat jos că la cucurigu mă ia amețeala și acolo stau numai husenii, brigadier brigadier că pe cadre cine să le ajute dacă nu noi ăștia care suntem baza în penitenciare? Numai spun că veselarii sunt frații mei. Ei cu mine au crescut și eu i-am băgat
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
dă-ne Doamne timp să trăim, Ca-n viața asta omenească Să fim fericiți, să ne iubim. - Buzele-mi sunt mai însetate De dorul tainicului sărut, De trupurile îmbrățișate Iar noi privindu-ne tăcut. - Mă simt cuprins de o divină amețeală De aceea te caut și nu te regăsesc, Vino de departe, fără nici-o sfială! Să-ți mai spun încă o dată „Te iubesc!” Baia de Arieș Referință Bibliografică: Plimbare printre stele / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul
PLIMBARE PRINTRE STELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361353_a_362682]
-
rădeau de mine. Nu le-am făcut nimic rău. Merg la baie. Văd tubul de diazepam. Abia l-am cumpărat. Conține 30 de comprimate. Le așez pe toate în mână și le îndes pe gât. Mă întind în pat. O amețeală plăcută mă cuprinde. Deodată îi aud vocea lui. - De ce ai făcut asta? Visam? Nu știu, cred că visam. Mă ducea în brațe la salvare. - De ce nu mi-ai dat șosete? Mi-e frig la picioare. Aud alte voci. - Hai, hai
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
cei care o frecventau, în general țapinari, ori muncitori de la Societatea de prelucrare a lemnului, din satul Lunca Mare, numită scurt „21”. Fana se dăduse jos din pat cu toate că se simțea slăbită și abia se mai ținea pe picioare. Avea amețeli, dar mai avea și atât de multe lucruri de făcut. Nu a mai avut timp să-i gătească ceva de mâncare lui Vasile, să aibă ce îmbuca când va veni de la pădure sau de pe unde o mai hălădui el ca
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
scriitor, băi ciumete? 6. Solomon își făcu treptat loc printre lume și, încet, încet încercă să prăsească zona aceea, cu pricina. Când ieși din vălmășag, lungi pasul, ca să ajungă cât mai repede în parcare. Parcă începuse a-l lua cu amețeli. Simțea totodată că, după atâta sforțare, parcă ar fi mâncat și el ceva. Se opri la terasa de la ieșirea din piață, unde putea gusta un mititel sau un cârnat prăjit, cu muștar. Simți că i se taie picioarele și se
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
cu suc de portocale fără acid și, dintr-o sorbitură, îl goli. Abia atunci realiză că-i fusese foarte sete. Despărțit de cele două fete și ajuns printre rafturi, în raionul cu băuturi alcoolice fine, simți pe fondul unei ușoare amețeli, cum schele metalice cu zeci de muncitori pe ele, i se prăbușesc cu zgomot asurzitor în creierul lui. Îmbrânci rezemându-se de un frigider cu băuturi răcoritoare aflat lângă șirul de rafturi. Se lipi de geamul frigiderului înalt cât un
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
dea seama buzele lor se contopesc. PRINȚESA: Paloșul tău este zestrea strămoșului nostru... Le vei înțelege pe toate la rândul lor. Din acest moment pentru tine timpul nu mai are limite! Buzele lor se sărută din nou. Bărbatul simte o amețeală, iar pădurea și cerul se învârt în jurul său. PALOȘ: (în șoaptă) Tu nu ești ființă umană... M-ai învăluit cu vraja ta... PRINȚESA: Să nu-ți pară rău. Sunt urmașa celor mai viteji principi... Iar tu ești om doar pe
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
misterioasă figură feminină cu o fermecătoare corespondență în contemporaneitate - împletește episoade realiste care surprind o Sirie a anilor ’80, cu episoade suprarealiste, inspirate parcă din fascinația pe care o exercită deșertul asupra omului, ca «o ciudată chemare, un fel de amețeală, așa cum te afli la un pas de golul prăpastiei, care te cheamă în adâncuri fără să vrei. Tot peisajul era neobișnuit. Sărac, galben, pustiu, încins de soare, tăcut. O sălbăticie prin lipsa de sălbăticie, fiindcă avea totuși ceva măreț, misterios
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
mișc capul fără să mai amețesc, iar frunza era subțire ca o foiță de țigară. Noaptea am simțit cum efectiv ceva îmi trăgea boală din ceafa. După șase zile eram ca nou-născuta, nu mai aveam nici un fel de problemă, nici amețeli, nici dureri. Au trecut de atunci zece ani și n-am mai avut nevoie să merg nici măcar la control medical. Acest tratament este bun și pentru spondiloza lombară și pentru reumatism. Am marea rugăminte să publicați această rețetă deoarece este
DISCOPATIA CERVICALĂ SE VINDECĂ TOTAL CU FRUNZA DE BRUSTURE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361172_a_362501]
-
au dezghețat, deveniseră mai liberi, în special el prinzănd curaj. Ce nu și-au spus în seara aceea? La un moment dat, Lea s-a ridicat de pe scaun, dar a fost sau s-a prefăcut că are o stare de amețeală, gata gata să cadă când Leon s-a ridicat și a prins-o la timp în brațe. A fost atât de bine jucată scena încât nu și-a dat seama când Leon a cuprins-o și astfel, cu ea în
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
pe alta ... Ce-o fi fost în paharul ăla?! m-am întrebat și mi-a părut rău că nu l-am dus la analiză. Și din ziua aia i-a fost tot mai rău, zăcea tot timpul, se plîngea de amețeli, iar eu am chemat doctorul, pe directorul spitalului din Cîmpina. Ce-o fi vorbit ea cu doctorul, nu știu, pentru că ea n-a vrut s-o consulte de față cu mine, concluzia a fost că are diabet și că trebuie
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
cu niște crustacei uriași, înveliți în foițe transparente. Îmi frământ degetele strânse de două inele de argint, mă ridic și trec prin geamul hialin. Sandalele mi se afundă în asfaltul de aluat, în timp ce mă apropii de școala primară. Îmi reprim amețeala și frica și întind mâna spre zidul pufos. Nu e nici un zid. E ceva catifelat și viu, împânzit de capilare subțiri, ca un labirint. Privesc înăuntru. Ceea ce mi se păreau înainte dulapuri, scaune, paturi, sunt degete, genunchi, buze, pleoape și
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
și se uită lung la ea. - De ce naiba mi frică, când ar trebui să sar în sus de bucurie? Uite că Dumnezeu pă căile lui neștiute mi-o împlinit o rugăminte... Măria? Va face ea o scenă, o va apuca amețelile și durerile de cap, dar o să-i treacă, va înțelege și la sfârșit va fii fericită. Netezi încă o dată bucata de hârtie, apoi o împături, se ridică vioi, vârîscrisoarea înapoi în buzunar, adună în grabă porumbul risipit, legă sacul și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
efectul chimicalelor asupra organismului. - Din nou vă mulțumesc și vă rog să mă scuzați că v-am întrerupt recreerea productivă. - Nu-i niciun deranj. La revedere. Săndica se simțea din ce în ce mai bine. Îi dispăruseră durerile de cap și nu mai avea amețeli, efecte ale comoției cerebrale. Doar când se ridica brusc din pat simțea cum se învârte camera cu ea, însă și aceasta din ce în ce mai rar. Era de zece zile internată în spital și nu reușise să mai ia legătura decât cu cei
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]