2,720 matches
-
și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul materializat, în sfârșit, defilând într-o somptuoasă frumusețe prin fața obositei mele existențe, reci, precum problemele de fizică, precum soluțiile chimice din mojarul tinereților uitate, parc-ar fi fost trăite de altcineva da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele. O mână ușoară pe umăr și din spate o voce reținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vieții mele. Când sacul fu pe punctul de a exploda, Sigrid m-a somat să mă opresc. -Vă reamintesc că nu suntem decât doi. Cealaltă ușă dădea între un chioșc și o pubelă pentru sticle. Discret, demn de marele Olaf. Amețit de greutatea bancnotelor din spinare, o ghidai pe Sigrid spre mașină. Am demarat și am rulat la întâmplare. De fiecare dată când un panou indica „Alte direcții”, îl urmam. -Unde mergem? întrebă Sigrid. -O să vezi, am spus. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
N-o să credeți, dar o mulțime de indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dracu’ știe cum de au așa un nas să le ia urma, să-și dea seama după îmbrăcăminte în mijlocul aglomerației de pe bulevarde care e italian, care e francez, care e cutare. Și ce tupeu ca să danseze în jurul lor, să-i amețească cu frînturi de engleză, să i facă pînă la urmă de bani! — Ca să vezi, constată Roja, încercînd să se relaxeze de tot, lăsîndu-se moale pe spătarul scaunului, ai spus-o cu gura ta, deci recunoști că dansul e o artă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zgomot, urmărind în același timp cu coada ochiului somnul Bătrînului. Se înfioră dîndu-și seama cît de multe știa despre viața acestui om, care întotdeauna se ținuse la distanță de restul lumii, preferînd să facă totul pe cont propriu. Simți că amețește avînd impresia că recunoaște fiecare cută de material, dîndu-și seama brusc de ce Bătrînul, odată trecut în rezervă, renunțase să se mai îmbrace cu hainele pe care pînă atunci le folosise zilnic o viață întreagă. La ce bun să se mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
degetele de la picioare. A naibii hardughie, dom’ Președinte, nu mă mir că tocmai de aici v ați gîndit să trageți sforile, privește dintr-un capăt în altul al clădirii care seamănă cu o pușcărie imensă, dîndu-și seama că începe să amețească. — Ai văzut ce ochi a făcut nevastă-mea cînd i am spus că s-ar putea să ne întoarcem într-o oră, cel mult două, dacă totul iese conform planului, spune domnul Președinte punînd mîna pe portieră, trăgînd energic și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să lenevească la televizor, sau cel mult să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și fața centimetru cu centimetru. Funtea ridată, obrajii supți, pleoapele obosite, buzele deshidratate. Nătăfleațo, ce alte motive îți mai trebuie, ca să te hotărăști odată să pui capăt unei asemenea vieți? O să vezi că totul nu va depinde doar de tine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se va da ocazia să lingi unde ai scuipat, limpede? Se lipește de un zid, încercînd să fotografieze tot bulevardul înțesat de oameni dintr-o singură privire. Totul este cît se poate de dezorganizat, începe să se gîndească, simțind că amețește, dacă vrei să îți păstrezi echilibrul, trebuie să te pui în mișcare, se hotărăște. Își dădu seama că barajul începe să piardă teren în fața manifestanților, bine n-are cum să iasă, își spune, ce-ar fi dacă pentru cîteva clipe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să ți pui în aplicare planurile? Ce te împiedică să-l faci de rîs pe Milițică, mai ales acum cînd nu mai există nici o restricție, nici o cenzură? Nimic nu te mai obligă să faci ce nu-ți convine. începi să amețești de fiecare dată cînd recapitulezi prin cîte ai trecut, la cîte privațiuni te-ai supus dînd dovadă de o încredere oarbă în planurile altora care pînă la urmă nu s-au dovedit a fi bune de nimic. Ce-ți mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pățit mereu, dom’ Roja, ați amestecat merele cu perele, o s-o scoatem noi la capăt și de data asta, zice Tîrnăcop. — Să nu-mi spuneți că încă funcționează toate bisericuțele alea, dom’ Roja, se sperie Gulie, simțind că începe să amețească, să se clatine cu tot cu scaun. — îmi pare rău, dar e ca un blestem, nu mai pot să scap de ele, recunoaște Roja, nemaiștiind ce să spună. — Ei, pe naiba! se enervează Dendé. Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rahat era cît pe ce să intru și eu, începe să se gîndească citind pe silabe cuvintele alcătuite din sute de beculețe multicolore, Ca-si-no, Las Ve-Gas, Rain-bow, Rou-lette, Ho-tel, Pea-cock, să fiu al naibii, încep să-l usture ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s o iei din loc, se gîndește, dar nu se poate dezlipi încă de locșorul ăla care-i amintește de ceva care-l sîcîie. Patru Ace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care se plimbau printre mese, să tragi cu ochiul în stînga, în dreapta, poate, poate s-o ivi Curistul din întîmplare. Patru Ace însă îl dusese cu vorba fără să-și dea seama, îl luase cu binișorul profitînd că era puțin amețit de băutură, cînd nu merge, nu merge, începuse să-i explice, se poate întîmpla oricui s-o țină dintr-un ghinion în altul pînă în zori. Începu să se simtă fraierit, indus în eroare de lingușelile, zîmbetele pe sub mustață și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Striptease-ul este de altfel o specialitate a Anei Cioclov, și cel masculin, și cel feminin: „Îmi desfac cordonul halatului și ies din îmbrățișarea caldă strecurându-mi leneș brațele din mânecile largi, făcându-l să alunece peste umeri, apoi, proptindu-mă amețită de privirile hipnotice ale bărbatului, îl las să-mi cadă la picioare ca o cortină grea... Panglicile subțiri de pe umeri se desfac din nodul mătăsos și sânii tresar dezgoliți, cu sfârcurile înmugurite de goliciune, iar slipul, lunecat peste coapse, îl
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de fapt nici o idee, ci doar o beatitudine lingvistică, generatoare de metafore (convenționale) în serie. Dincolo de acest decorativism baroc tronează platitudinea, fapt evidențiat și de aforismele din volum, cu (aproape) nimic mai originale decât „cugetările“ întrerupte de sughițuri ale celor amețiți de băutură: „Nu cred că cineva își poate clădi fericirea pe sufletul unei femei, întrucât sufletul unei femei este terenul cel mai alunecos din lume.“ „Căsnicia este un rău necesar.“ „Doar prostul are numai certitudini.“ „Niciodată prostul nu se îndoiește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
detectiv fără voie, angajat în descâlcirea ițelor unor acțiuni criminale care debutează cu uciderea lui Fane Zugravu, alias Dick, membru al unei rețele mafiote din Statele Unite. Romanul este scris în stilul ostentativ dezinvolt al romanelor polițiste de serie: „Se și amețise puțin după ce tipul acela borțos din Bronx, la care se dusese cu marfa, îi ceruse să guste odată cu el din pachet, ca să fie sigur că nu-i tras pe sfoară. Jigodia dracului nu avea habar de ce-i aia marfă adevărată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cam țîfnoasă, a cerut un preț exagerat și Daniel a mers pînă la capăt, acceptînd toate condițiile. A trecut la control ca de obicei și a dat peste... o enormă surpriză. Românul îl lovește pe cioroi, dar acesta ripostează exagerat, amețindu-și partenerul. Imediat negrul trece la rolul de mascul, îl încleștează pe Daniel și... povestea se termină aici. Totuși, a reușit negroteiul să...? întreabă amicul său. E, a reușit pe dracu'... Suspect este că Daniel privește în altă parte, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le pune în buzunare. Parcă, parcă este omul nostru, nu? Hai, nu fi zgîrcit, șefu', încă un păhărel. Șeful rămîne încîntat și-i spune candidatului: Ți-am zis eu. Este exact ce ne trebuie. Relu avea un talent înnăscut să amețească lumea într-o campanie electorală. Vorbea Motănel mulțimii și apoi completa dom' Guran. Electriza asistența și sugea voturile ca o sugativă. Ce talent zăcea în omul ăsta al nostru! Motănel a învins strălucit și a ajuns ministru, șeful secretar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era o frumusețe de fată. Viorel părea că-i citește gîndurile și i se adresează direct, jovial. Sînt cam departe de un Făt-Frumos. Poți s-o spui de două ori. Frumos n-am fost niciodată. Isteț însă ești. M-ai amețit pe internet. Auzi, Vila "3 cireși"... Mi-ai spus că ai publicat trei cărți. Ți le arăt, hai înăuntru. Pacoste a scris trei cărți, le-a aranjat singur pentru tipar și a plătit editurii cîte o sută de exemplare. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cel care te cauți în cel care nu te găsești, cel care nu te găsești în cel care nu te recunoști. Insalubră, Doamne, este această suburbie a gândurilor gândite cu plapuma trasă peste icoană. Se simțea rău, o durea capul, amețea, făcea febră, obrajii împrumutau nuanțele șuvițelor de păr, păpădie coaptă era primăvara. Ce-i cu tine, domnișoară? Alo! Cu tine vorbesc. Uite cum se uită la mine! Ce-i cu fața asta de îndrăgostită? Te-a pălit astenia, te descompui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate ascunde furtuna. Erau încă mici pentru a se simți stingheri sau mândri: foamea era peste poftă, frigul era peste estetic, frica era peste demnitate. Foamea, când nu mai doare, amețește; amețeala se stinge repede, creierul se obișnuiește și cu sânge subțire. Frigul se transformă el însuși în cămașă, mai întâi îl simțim ca amorțeală a sângelui, frigul ne îmbracă în propria-i piele. Frica încape toată spaima de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a lăsat pășit de obsesii lacustre, Petru și-a răsucit funie groasă din iluzii și a legat-o de-o grindă a cimitirului. Timpul, ca o bicicletă fără pedale, se învârtea în cerc; viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi liber cu adevăratelea. Timpul privea în oglindă: o păpușă din cârpe își scuipa plămânii peste grădinile publice (toamna ca o tuberculoză în luna martie); la o lungime de moarte, cineva gâfâia de dragul unei ipotetice libertăți. Libertatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvîrșit lucruri mari au fost aceia care n-au ținut prea mult seama de cuvîntul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor, iar la sfîrșit i-au înfrînt pe aceia care s-au încrezut în cinstea lor. Trebuie să știți că există două feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celălalt pe forță: cel dintîi este propriu oamenilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
brațele maică-sii. L-au Întins pe masa pe care citea nenea Weisz, iar felcerul, ajuns și el ca prin vrajă acolo, urma să se uite la el. Am văzut din nou mult sînge și am plecat. Eram atît de amețit și de uimit, nu de alta, ci de sosirea acasă a lui Zoli accidentat Înaintea mea care alergasem cu sufletul la gură, că mama a trebuit să-mi explice de mai multe ori că bunicul lui oprise o mașină care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
risipit cît ai bate din palme. — Ai să vezi, mi-a zis tata, că popii ăștia ai ungurilor vor să te ducă-n Rai și să-ți dea să mănînci numai roșii verzi... M-am minunat eu atunci pînă am amețit de cap, dar am Înțeles că ungurește, Între roșie și Rai, există o anume legătură. M-am edificat cu timpul că tomatelor li se spune În maghiară paradicsom, cuvînt care desemnează de asemenea Paradisul, Raiul. Iar de la acest faimos „paradis
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]