3,529 matches
-
umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale din jurul căzii. Ieșeau din balie și dădeau fuga după el apoi țuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta el era de acord. Controlul medical al doamnei Escu avu loc într-o dimineață ca oricare alta. Însoțită de Iuliana, ea intra pentru prima dată în cabinetul unui ginecolog. Când zări masa albă și suporturile metalice ce se înălțau amenințător, nu-și dori decât să se întoarcă și să fugă cât mai departe. Dar medicul îi văzuse ochii mari și speriați și înțelese că femeia se afla la primul control. Nu trebuie să vă fie frică, doamnă Escu. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Al teori, pe plajă, Îi zărea cum se stropeau unii pe alții În apa de lângă mal, de-a lungul după-amiezilor târzii, când marea e liniștită și umbrele copacilor se Întind peste nisip până la apă. Strigătele lor Îndepărtate erau ascuțite și amenințătoare. Nu-ți mai face griji fără rost, nu ești diferit de ceilalți băieți, i-a spus Karl când l a dus la școală În prima zi. Vocea Îi era liniștită, Însă Adam și-a dat seama că nici măcar el nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
faci? Să-l ajuți pe mototolul ăsta? Ia uită te la el cât e de mic! Uită-te la piciorușele alea dolofane! Chiar că nu face s-o iei pe coajă pentru el! Așa-i, băieți? Vocea era mai sigură, amenințătoare. — El cel puțin știe să scrie și să citească. La vârsta ta, habar n-ai să citești! Neng Încercă să-l ridice pe Adam, dar acesta nu se putea ține pe picioare. — Aha, vrei bicicleta pentru tine, așa-i? A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gol, tăiat printre casele Îngrămădite unele-ntr-altele, alcătuind ceva care nu arăta nici a cartier mărginaș, nici a mahala mizerabilă, ci era un loc intermediar, la prima vedere acceptabil și curat, dar care se dovedea a fi de fapt infect și amenințător. Nevoia a Început să-l chinuie când și-a dat seama că nu se afla nici un closet În casă și că era silit să iasă În drum și să caute canalul sau o grămadă de gunoaie, cum Îi văzuse pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune, avea mușchii feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere, după necesități. Își folosea toate armele și numai rareori, manevrele sale nu erau încununate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Piața Gheorghiu Dej, strada Scânteii și, prin piața de alimente, din nou pe strada Horea la Difuzarea filmelor. Pășeau agale În umbra catifelată a zidurilor. Nu se grăbeau nici când distanța dintre ei și bărbatul cu pălărie din față devenea amenințătoare. Se regăseau de fiecare dată la primul afișier care le ieșea În cale. Bărbatul cu pălărie era domnul Moduna. Purta pălărie pe orice vreme. În această privință, modelul său declarat era un demnitar rus cu barbișon ca Voitec al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În lumina difuză a unei verande cu geamuri colorate. De undeva din casă venea lătratul răgușit al unui câine de pază. „Banca de organe” era deci supravegheată. Apăsă scurt butonul unei sonerii montate În dreapta ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească Îi ordonă „culcat”. Câinele se supuse dar nu de tot pentru că un mârâit sau scâncit tot se mai auzea, ca o părere de rău. Chiar Petru regretă gestul. Retragerea, Însă, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum era, se așezase pe pisică. Mieunatul prelung și dureros al Linei Îl trezi pe Coriolan, care deschise mai Întâi un ochi nedumerit și morocănos, apoi Încă un ochi, ultimul de altfel, vigilent, războinic, amenințător. Cu acest ochi Își privea fiul În timp ce celălalt ochi, ghidat de un CAF emoțional, alerga sub pleoapa coborâtă din nou, după expresia dominatoare a ochiului vigilent, războinic și amenințător. Când se Întoarse la lumină, strălucind cu mândria unui sentiment natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și morocănos, apoi Încă un ochi, ultimul de altfel, vigilent, războinic, amenințător. Cu acest ochi Își privea fiul În timp ce celălalt ochi, ghidat de un CAF emoțional, alerga sub pleoapa coborâtă din nou, după expresia dominatoare a ochiului vigilent, războinic și amenințător. Când se Întoarse la lumină, strălucind cu mândria unui sentiment natural, celălalt ochi strălucea mai puțin și nici nu mai era atât de amenințător, ci gata să cedeze În fața unei atitudini mai pașnice. Ca să se pună de acord, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
CAF emoțional, alerga sub pleoapa coborâtă din nou, după expresia dominatoare a ochiului vigilent, războinic și amenințător. Când se Întoarse la lumină, strălucind cu mândria unui sentiment natural, celălalt ochi strălucea mai puțin și nici nu mai era atât de amenințător, ci gata să cedeze În fața unei atitudini mai pașnice. Ca să se pună de acord, cei doi ochi se scufundară cu voluptate Într-un pahar de vin vechi, lăsându-și stăpânul În beznă, cum se Întâmpla pe vremuri cu sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria aceea albă și bizară a ochelaristului. Văzută de departe, avea pântecele bombat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la El. Un grătar bun, la iarbă verde... În Rai, cu toți Îngerii În jur. Ce viitor! Măcar el să fie fericit! Bău ce mai rămăsese din bourbon și aruncă sticla. Și totuși, cineva trebuie să plătească, zise el tăios, amenințător, după ce timp de câteva clipe păru Împăcat cu soarta. Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru a determina propriul nivel de risc pe diferite activități/domenii. În acest fel, oamenii devin responsabili pentru bunul mers al lucrurilor și, de asemenea, trebuie dea explicații atunci când lucrurile merg împotriva cursului așteptat. Dacă totuși toleranța la riscului planează amenințător în organizație la diferitele sale niveluri, atunci se impune și stabilirea indicatorilor-cheie de performanță pentru a stabili nivelul de risc acceptat de Consiliul de administrație, astfel încât organizația să nu fie atrasă într-o situație haotică care să îngreuneze sau să
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
mine. Cu fiecare zi searbădă care se scurge, se conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie pe dinăuntru, așa cum numai vidul te poate sfâșia. Din camera alăturată se aude chinuitor de tare un radio. O voce stridentă și amenințătoare anunță ultimele știri. Pe fondul acestei atmosfere stătute, lâncede, în care presupui că nu se mai poate întâmpla nimic, se anunță cele mai atroce evenimente: o cursă aeriană deturnată, nu-mi amintesc unde, un accident de mașină mortal; n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
murit, de fapt, cineva. Cu aceeași fervoare și pe același ton grav, se anunță situația la bursă și ultimele vizite ale președintelui. Pe măsură ce ascult mai mult, deși în fapt nu ascult deloc, tonul relatării devine tot mai iritant și mai amenințător. Viteza de transmitere a știrilor pare să crească atât de mult, încât mesajele devin neinteligibile, se amestecă între ele, nu mai disting nimic dincolo de un lătrat strident. Cred că mecanismul meu perfectat de blocaj al urechilor a intrat deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei De vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament negru și-și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cum mi s-a părut atunci, în ziua accidentului, și multă vreme după aceea. Cu vârsta, și-a lărgit coapsele de la baza vârfului, iar umerii ascuțiți de ghețar tânăr din trecătoarea stâncilor abisale nu mi se mai păreau atât de amenințători, zăpada și-a pierdut acea consistență rugoasă și cristalină făcând schiurile să geamă la fiecare cotitură. Continui să vin aici să schiez de unul singur, ca să mă pot gândi și să pot fi cu prietenul meu. De fapt, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană? Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de un roșu aprins, ce creștea în interiorul ei, ca într-o seră fără aer și lumină. Și trandafirul se hrănea din venele ei și devenea tot mai roșu și mai mare și ghimpii lui creșteau și se apropiau tot mai amenințător de organele ei vitale. Tot mai dureros resimțea apăsarea ghimpilor în organele sale, în timp ce trandafirul devenea din ce în ce mai mare, desăvârșit în formă și din ce în ce mai roșu. Cum să oprești acea creștere splendidă a trandafirului, când ai vrea să vezi până unde poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că rugăciunea lui este bine ordonată în timpul său, și că Dumnezeu nu are noțiunea acestui timp, și că îi poate răspunde fie ieri, fie peste o mie de ani. De-aici pornesc toate confuziile... Mă scol de pe scaun și îndrept amenințător degetul către îngerul meu. De ce-ai mai venit, numai ca să-mi răscolești îndoielile? Nu cred o iotă din ce-mi spui! Am avut dreptate când am refuzat să discutăm despre operația mea. Recunosc că am greșit adineaori, când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
univers de piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
blocurilor ce se închideau, spre ușile tramvaielor care se închideau, ale autobuzelor ce se închideau, spre cărările de grâu ce se închideau, spre cărările Dunării ce deveneau abrupte, îi puneau piedică și-i scâlciau oasele picioarelor, Dunărea îngheță, auzea foșnetul amenințător dedesubt, știa că, dacă voia, se va da în lături, creând prăpastie de trecere spre malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câteva minute, șeile au fost descărcate și, după puțin timp, Primarul spărgea sticla de șampanie pe noile baricade. Canionul a fost inundat la loc de întuneric, iar Scylla și Caribda și-au închis trecerea. Milioanele de făclii ale grâului pâlpâiau amenințător fără a da semne de retragere. Când noaptea a început să caște de ziuă, i-a luat locul bezna cosmică. Stelele își strânseseră și ele rândurile, încât nu mai știai dacă făclii sunt cele de sus și stele făcliile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]