976 matches
-
putea crede că idioția asta a fost începută de binecuvântatul Gård) că n-am de gând să pun la dispoziție resursele ISA cine știe cui pentru PR sau divertisment. E clar că nu mai e suficient de palpitant să tragă în fazani amorțiți cu mercur sau elani răniți în accidente de circulație. Andrén e "înțelegător", dar mă sfătuiește să nu recurg la un negativism direct, e mai bună inactivitatea. Cei 14 porci rămași în conformitate cu ultimul raport s-ar putea să nu mai fie
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
gânduri În gura unui imaginar prieten englez : „Crezi că putem lăsa liberi și nepedepsiți pe cei care distrug cu băuturi otrăvitoare, zi cu zi și oră cu oră, puterea și sănătatea unui bun și folositor muncitor, Îi tâmpesc mintea, Îi amorțesc simțurile până-l reduc În stare de dobitocie, enervându-l până la delirium tremens, și-i fac o viață de suferințe și dureri, de o mie de ori mai rea decât moartea ? Noi nu putem răbda să fie societatea noastră esploatată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Che s-a dezrădăcinat puțin și În prezența bătrînei astmatice din Chile. Și, În curînd, Încă o săgeată i se va Înfige În inimă, cînd se Împrietenește cu doi chilieni căsătoriți, muncitori comuniști care fuseseră hărțuiți În Baquedano. „Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă.“ Ca niște buni urmași ai lui San Martín, cei doi călători și-au Împărțit păturile cu ei. „A fost unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alături cu un devotament exemplar, despre copiii lăsați În grija unui vecin binevoitor, despre călătoria lui zadarnică În căutare de lucru și despre tovarășii săi, dispăruți În chip misterios, despre care se spunea că sînt pe fundul mării. Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă. Nu aveau nici măcar o amărîtă de pătură cu care să se acopere, așa că le-am dat una de-a noastră, iar eu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trebuit să ne ridicăm tabăra și să continuăm să mergem pe Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația șiroind pe sub haină, dar picioarele Îmi erau amorțite de frig, iar vîntul pătrunzător ne tăia fețele precum un cuțit. După două ore, eram epuizați, iar ceasul meu spunea că nu e decît 12.30. O estimare cît de optimistă tot ne dădea cel puțin Încă cinci ore de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
incontestabil este că aici am găsit cea mai pură exprimare a celei mai puternice rase indigene din cele două Americi - neatinsă de o civilizație cuceritoare și plină de comori imense și evocatoare, păstrate Între pereții ei. PÎnă și zidurile au amorțit, plictisite de moarte de lipsa de viață dinăuntrul lor. Peisajul spectaculos ce Înconjoară fortăreața oferă un decor special, Îndemnîndu-i pe visători să rătăcească, de dragul lui, printre ruine; turiștii nord-americani, constrînși de felul lor practic de a privi lumea, sînt tentați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Criza mea de astm s-a Înrăutățit, cu toate că Îmi urmam dieta cu strictețe. Un alint care nu Însemna nimic, venit din partea acelei femei ușoare care s-a arătat Înțelegătoare cu starea mea fizică demnă de milă, mi-a răscolit amintirile amorțite din viața de dinainte de aceste aventuri. În acea noapte În care nu am putut să Închid un ochi din cauza țînțarilor m-am gîndit la Chichina, un vis Îndepărtat și neclar În acest moment, deși sfîrșitul lui, neobișnuit pentru o astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
răcească. În hangar e cam răcoare la ora asta a amiezii. Probabil că-i trecut de ora unu. — O să facem focul până una-alta, spune Andrei și pune un pachet de electrozi pe sobă. Să uscăm electrozii ăștia, să mai amorțim ambianța... Până după prânz, ne-om apuca noi de ceva. Laure, părerea mea e să te faci și tu că faci ceva. Acuma-l vezi că apare, și ți-am spus care-i problema. Nu știu ce dracu’ i-a furat văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
omoară, omoară... Până să apuc să citesc o pagină, am adormit. Nu m-am trezit până-n București. Somnul adânc parcă-mi extirpase stomacul, dar mă refăcuse pe deplin. Deja mă orientam cu ochii pe jumătate Închiși și cu toate simțurile amorțite prin mulțimea Întâmpinată pe peron de rude și prieteni ce nu mai pridideau cu Îmbrățișările scăldate În lacrimi de bucurie, că-i văd Întregi și vii acolo-n Gara de Nord. La fel de vie o fi fost și rana mea din stomac după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și numai din când în când, câte un bolnav sau câte un aparținător rătăcit la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din lemn, așezat într-o pădurice de salcâmi bătrâni locuită de multe familii de ciori ce stau amorțite în cuiburi. Ușa s-a închis în urma mea, aproape din inerție, cu un scârțâit asurzitor; am început să mă schimb într-un ritm rapid pentru a pleca mai repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a fi construit încă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Înfrângerile din primele zile. Dac) rușii organizeaz) o lovitur) de stat, au la dispoziție, pentru recrut)ri, un num)r mare de studenti furioși care au o preg)tire militar). Dincolo de asemenea schimb)ri persist) imagini ale unor or)șele amorțite pe malul Nilului și ale unor oameni subnutriți, bolnavi de bilharzioz). Lumea c)reia trebuie s)-i facem fâț) este o lume În care ceea ce a existat dintotdeauna a devenit intolerabil. Egiptul din imaginația mea este Egiptul lui Edward Lane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de prosteală, și cu timpul își va pierde mintea. Acul cu care s-a cusut ceva pentru mort și ața rămasă se pun lîngă mort, căci dacă ar rămînea în casă și ar coase cu el cineva, apoi i-ar amorți mînile. Să nu cîrpești haina pe tine fără să ții o scamă în gură, că îți coși mintea. (Gh.F.C.) Acoperămînt Cine trage acoperemîntul (învălitoarea, așternutul) cu dinții, fiind sub el, acela îmbătrînește degrabă. Adam Odată cu înșelarea Evei, diavolul, știind viitorul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mai rău. La caz de durere de cap, e bine a pune la frunte și ceafă frunze de curechi* verde sau murat. La mort să nu stai pînă l-a îngropa, dacă te duci de cînd îl pornește, că-ți amorțește capul. Dacă-l doare pe cineva capul, apoi se crede că e bine a se pleca sub Evanghelie, ș-apoi se va însănătoșa. Se crede că, spre a scăpa de durere de cap, este bine a se uita în sfîntul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că-ți ies puii înădușiți. Se crede că dacă moare cineva în sat pe timpul cînd șed găinile pe ouă, apoi gospodina trebuie să le amestece cu mîna sub cloșcă, căci, neaducîndu-și ea aminte și întrelăsînd să facă aceasta puii, vor amorți în ouă și nu vor ieși. Să nu învălești focul cît timp ai cloșcă, că-ți înădușă puii. Pentru cloște și curci sau boboci de gîscă, se zice ca să nu se stîngă focul, ca să aibă și ele căldură și să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ușii. Cine șade cu mîna la falcă și gîndește trage a rău. Cînd vezi un mort, să nu lucrezi nimic pînă cînd îl înmormîntează, că ți se înmoaie mînile. Spălîndu-ți mînile cu apa de pe fereastra casei unui mort, nu-ți amorțesc mînile. Femeile de pe șirul satului unde este mort nu-i iertat să coase, nici să toarcă, căci le amorțesc mînile. Peste omul mort, toți cei de față aruncă pămînt și se spală dintr-o turnătură de apă, ca să nu le
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nimic pînă cînd îl înmormîntează, că ți se înmoaie mînile. Spălîndu-ți mînile cu apa de pe fereastra casei unui mort, nu-ți amorțesc mînile. Femeile de pe șirul satului unde este mort nu-i iertat să coase, nici să toarcă, căci le amorțesc mînile. Peste omul mort, toți cei de față aruncă pămînt și se spală dintr-o turnătură de apă, ca să nu le amorțească mînile. Cine petrece mortul trebuie să-și frece mînile cu țărna de pe groapa mortului, altfel îi amorțesc mînile
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mînile. Femeile de pe șirul satului unde este mort nu-i iertat să coase, nici să toarcă, căci le amorțesc mînile. Peste omul mort, toți cei de față aruncă pămînt și se spală dintr-o turnătură de apă, ca să nu le amorțească mînile. Cine petrece mortul trebuie să-și frece mînile cu țărna de pe groapa mortului, altfel îi amorțesc mînile. Dacă lucrează cineva din greu și i se dezvălește mîna, apoi este bine să-și lege la mînă ața cu care Mînăstire
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
le amorțesc mînile. Peste omul mort, toți cei de față aruncă pămînt și se spală dintr-o turnătură de apă, ca să nu le amorțească mînile. Cine petrece mortul trebuie să-și frece mînile cu țărna de pe groapa mortului, altfel îi amorțesc mînile. Dacă lucrează cineva din greu și i se dezvălește mîna, apoi este bine să-și lege la mînă ața cu care Mînăstire Să nu cumperi nimic ce a fost mînăstiresc, că-ți aduci păcat și pagubă în casă. Mîncare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
într-o casă unde este vreun mort, să nu zici „Bună ziua“ sau „Bună sara“, căci pentru casnici numai bună nu este acea zi sau acea sară. Unde e mort, nu se dă bună vremea, nici nu se face nimic, că amorțesc mînile. Cînd se dă de pomană pîne și vin, și cel care le primește, voind să bea din acel vin, greșește și varsă pe jos, acesta este vreun semn că i-a fost foame și sete mortului pentru care s-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe jos, acesta este vreun semn că i-a fost foame și sete mortului pentru care s-a dat acea pomană. Cei ce vin la mort nu se petrec, că nu-i bine. Să nu treci calea mortului, că-ți amorțește mîna. Se crede că dacă sapă cineva o groapă pentru un mort și apoi plouă în acea groapă, mortul merge în rai. Se crede că dacă mor copiii nu este bine a plînge mult, c-apoi aceștia pe ceea lume
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dosul mînilor, așa ca vîrfurile unghiilor să stea îndărăt - și apoi se va vindeca. Să nu te uiți la cel ce se urinează, că ți se jupoaie degetele de la unghii. Nimeni să nu taie unghiile celor morți, că-i vor amorți mînile. O samă de inși nu taie unghiile celor morți, pentru că n-ar avea cu ce se sui pe scări la cer. Unt Se crede că, voind cineva să facă unt, este bine să înceapă a-l bate din prag
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a simțit nevoia unor precizări, el fiind cel dintâi memorialist român care, ca autor, teoretizează inteligent despre problemele genului. „Purificare prin despersonalizare”, iată direcția preconizată; aceasta implică un transfer programatic de la tensiunea în conștiință la trăsături „mai stinse”, estompate, „mai amorțite prin stilizare, strămutând interesul brut al faptelor în planul unui interes exclusiv psihologic și în cadrul unei portretistice morale oarecum generalizată, dar nu și abstractizată”. În actul de valorificare a semnificațiilor, criticul împinge pe scriitor de la spate, aducându-l în prim-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
O., una dintre victimele predilecte ale lui Țurcanu, din cauza rolului important pe care îl avusese în Frățiile de Cruce. Într-una din seri, Țurcanu s-a repezit la el și l-a smuls de pe prici, târându-l în mijlocul camerei 4-spital. Amorțit de la poziția în care era obligat să stea, O. nu s-a ținut bine pe picioare și s-a prăbușit pe mozaic frecându-și gambele atunci când Țurcanu l-a lăsat din mână, stârnind ironia acestuia: „Las’ că te dezmorțesc io
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care l-am adus din București, pentru „Galeria oamenilor de seamă”. Vă rog să credeți că - dată fiind bogăția documentelor - nu mai știam cum să mi împart timpul. Uneori nu-mi mai venea să pun mâna pe condei. Eram literalmente amorțit ! Rămân cu o frumoasă impresie despre amabilitatea Dv. (fălticenenii nu se dezmint !). Mi ați pus la dispoziție materialul; mai mult; m-ați condus la doamna Ella Istratty, unde am descoperit un univers mirific, peste care plutea atmosfera înaintașilor de la Rotopănești
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
știu exact cât durează „tura” unui jandarm la pelerinaj. Opt ore ? Douăsprezece ore ? L-am întrebat odată pe unul dintre ei cât timp stau aici, în ploaie și în frig, și mi-a răspuns, râzând: „Stăm atât cât să ne amorțească gladiolele”. Se ajunge de regulă la un număr de 300.000- 350.000 de oameni. S-a mai încercat și monitorizarea pe județe a autoturismelor și microbuzelor ce intră în aceste zile în Iași. Estimările sale pentru acea zi de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]