606 matches
-
și tristă. O durea gâtul, o durea inima și acum era timpul să se culce și ea nu avea deloc chef să facă sex. Nici el nu avea. Erau amândoi mult prea triști. El s-a dezbrăcat fără să gândească, amorțit, lăsând hainele acolo unde căzuseră, apoi s-a urcat în patul Lisei de parcă ar fi făcut asta de o mie de ori. A întins brațele spre ea și ea s-a dus către el. Piele pe piele, au adoptat poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cumințească. — Vezi să nu! răspunde Livia cu ironie. Augustus începe să se enerveze: — Mai mult decât să-i urmăresc și să-i veghez atent să nu poată înfăptui răul n am ce face! Cască apoi zgomotos și-și întinde membrele amorțite. A omis în mod intenționat să-i amintească lucrul cel mai important. Că pentru locuitorii Italiei ordinea introdusă de el înseamnă renașterea primordialității Romei, restaurarea încrederii în spi ritul roman, exaltarea religiei ca reflecție a statului. Răz boa iele civile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a promis solemn că vine. Deh! Asta e educația pe care o dă fiul lui Asinius Pollio nepoților marelui om de litere. Nu, în zadar îi caută. N-are cum să dea de ei. Altceva îi captează însă atenția. Atitudinea amorțită a publi cului. Maternus a terminat de mult. Pe scenă se află acum Iu nius Gallio, care recită o pledoarie mai veche. O cuprinde indignarea. Ce stau așa, ca niște surdomuți? Poate că elocința plictisește uneori, când e prea multă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vârful țestoasei! Se încruntă: — Or fi vreo 50 de pași de străbătut, tu ce zici? Poate chiar mai mult... Nu primește nici un răspuns, dar nimic nu-l poate descuraja să-și manifeste entuziasmul: — Măi să fie! — Ce-i? mormăie Rufus amorțit. — Se prefac că se apără, ca și cum s-ar lupta pe marginile țestoasei. Își exprimă emoția cu un nou țipăt: — Măiculiță! S au încăierat în centrul ei! Sar și țopăie de parcă s-ar afla pe pământ! Surplusul de energie îl face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi persoana care sună.“ Bineînțeles că știu că e Dan. Cine altcineva ar putea fi? Ridic receptorul cu un gest obosit, fără a fi prea sigură că vreau să aud ce are de spus. Mă simt pur și simplu amorțită și sătulă pînă În gît. Și foarte obosită. Mă simt, de asemenea, jenată, după mesajul pe care i l-am lăsat pe mobil. Mesaj la care nu mi-a răspuns. Îmi vine să-mi trag palme. La vremea respectivă, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încă, și va fi mereu, cea mai bună prietenă. — Ce? Și Îi spun. CÎnd termin de vorbit, Trish expiră cu zgomot și apoi mî ia pe după umeri și mă Îmbrățișează. — Cum te simți? mă Întreabă grijulie. Ești bine? — SÎnt puțin amorțită. Îți vine să crezi? Nu ți se pare oribil? Pentru numele lui Dumnezeu, Michael e socrul meu, ca să nu mai pomenim de faptul că e Însurat. — Vrei să știi adevărul? Întreabă Trish, iar eu dau din cap că da. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mașina lor s-a oprit într-un luminiș, iar șoferul stă lângă ea, trăgând câteva fumuri dintr-un bidi. În jurul lor, copacii înalți se profilează pe cerul cenușiu. Este imediat după apusul soarelui. Pran coboară din mașină, întinzându-și picioarele amorțite, ca să scape de efectele drumului lung asupra trupului său. În fața mașinii, drumul devenit brusc o potecă îngustă, pare că se înfundă. Pran încearcă să deslușească întunericul. Este o lume densă, care respiră, pătată ici și colo de tufișuri roz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oficial În concediu medical, căci avem gâtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum suntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitândusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a murit în incendiu. Privi cutia și pe față avea întipărită o expresie tristă de speranță și o iubire atât de ciudată, încât Rhyme simți cum un fior rece îi coboară pe șira spinării și i se pierde în trupul amorțit. Loesser îl privi la rândul său pe Rhyme și scoase un hohot înghețat. - Ei bine, poate că m-ai prins pe mine. Dar domnul Weir și cu mine am câștigat. Nu ne-ai oprit la timp. Circul nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fiu cuminte și ascultătoare, să-mi ajut mereu părinții în treburile casnice, să muncesc și să respect pe cei din jurul meu. Da, aceste fapte îmi vor împăca deplin conștiința mea cea revoltată. Și, zicând aceste vorbe, adorm liniștită odată cu natura amorțită. Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a III-a C c) Exprimarea necesită folosirea unui vocabular adecvat în funcție de ceea ce vrem să comunicăm. Ea trebuie să fie clară, corectă și îngrijită. Operația de selectare a ,,cuvintelor potrivite” începe din momentul documentării și căutării ideilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
suflet sosirea ei. ,,Primăvară, ce din rai, Nemișcat de pământeni, Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri și poieni?” Sorina Onceanu, clasa a V-a C Primăvara După îndelungata iarnă, a sosit cu mândrul său alai primăvara anotimpul florilor. Ferestrele amorțite se deschid pentru ca lumina soarelui crud să pătrundă odată cu boarea caldă în case. Din februarie primăvara dă semne de venire. Din Făurar, firul de ghiocel plăpând cu clopoțelul alb și gingaș, s-a ivit de sub plapuma de nea. Vântul de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pământul bogat, cu rostul din vechime, își oferă darnic roadele pe care mâini multe și darnice le culeg. Din grădini se înalță fumul străveziu al crengilor uscate arse, iar în case miroase a gem și a peltea de gutui. Dealurile amorțite parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de dulcea lor povară. În zarea senină a acestor ultime zile calde ale toamnei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
polare. Fiecare munte are frumusețile, tainele și primejdiile sale, fiind ca o inimă puternică care trece peste veacuri pentru cei care îl iubesc. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C O călătorie în munți Noaptea azurie se lasă peste natura amorțită, iar luna ca într-un candelabru de stele pășește pe bolta cerească, oglindindu-se în șiroaiele de apă purpurie sau în bălțile solemne și ascultând șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-și varsă lacrimile pentru măgurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să-și oglindească chipul în apa liniștită și străvezie a mării. Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu prețioase nestemate și făcându-l să semene cu un candelabru uriaș atârnat deasupra planetei dragi. Întreaga natură amorțită își începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor ce colindau faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la plămădirea acestui izvor al vieții, fantasme ce întretăiau negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acela se răsuci încet și când colții nenumărați se aflară la mai puțin de treizeci de centimetri de fața celei care-l găzduise, urlă. Strigătul său îl acoperi pe cel al oamenilor, o asurzi pe Ripley și-i suprasolicită cortexul amorțit, repercutându-se în toată ființa ei atunci când... Se ridică urlând și se așeză pe pat. Era singură în camera de spital luminată doar de haloul diodelor multicolore. Ținând mâinile rășchirate patetic pe piept, se străduia să-și reia respirația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
probă... Dar gâlgâi de indignare... și mă trezesc... *** Dar realitatea e și dânsa „răutăcioasă“! Plouă, cărțile se dărâmă din teancuri la cea mai ușoară atingere, cafeau dă în foc, ușile scârțâie sinistru, neunse la balamale de ani de zile, muște amorțite, trezite brusc de căldura caloriferelor, bâzâie aiurea, apoi cad late, mă tai lângă nas cu lama când mă bărbieresc, plus că se oprește apa caldă, liftul nu merge, ca în ultima vreme, așa, de-al naibii, cutiuța poștală se înțepenește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ziua și să încerci să găsești ultimul indiciu de la integrama din Irish Times. Fetele râd la unison. — Oricum, e doar tânără, spun încet. Și are o întâlnire diseară, adaug. Nu știu de ce le spun asta, pentru că de fapt mă simt amorțită. Cred că sunt în stare de șoc. Parcă mi-a fost împunsă inima cu o sabie, iar în mintea mea încă domnește confuzia. Nu cred că am asimilat încă totul. —Norocosul, zice Tania, plină de ironie în glas. — Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
s-o conducă pe Larisa, acum, desigur traversau în diagonală parcul, poate el se va arăta curtenitor profitând de pustietatea din jur, întărâtat de toată marea de verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își pusese Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus, fluiera la volan una dintre melodiile lui insipide, strada de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca de copoi atunci când e să discearnă valorile sociale și folosește, poate din comoditate, clișee, le folosește fără să clipească, zâmbitor și amabil, cu fruntea sus, NU, NU, acum este un biet individ, răpus de somn, un pumn de reflexe amorțite, încă tensionate de spasmele amorului, de recenta eliberare a substanțelor organice, un om al cărui sistem nervos începe să se elibereze de starea de excitație, un om al cărui puls devine tot mai normal, a cărui tensiune descrește, al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
preparat. Se credea bolnavă, spera că este bolnavă, numai așa își putea justifica o asemenea modalitate de a trăi. Liniștitor era faptul că începuse să gândească foarte puțin. Vocea interioară, sâcâitoare altădată, ațipise și ea. Îi era frig, se simțea amorțită. Dimineața nu mai știa cu ce să se îmbrace. Buzele îi erau crăpate, ochii adânciți în orbite, nasul i se ascuțise. Credea că o să moară și faptul n-o alarma deloc. Își amintea de o mătușă, o munteancă vânjoasă, calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin apropiere, deși nu avusese cu câteva secunde înainte intenția să șadă. Îi era carnea amorțită, parcă se lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că mirosul neplăcut din cameră se desprinde din propria-i ființă, celulele sale, hormonii săi dezechilibrați, produceau arderi, se sperie cumplit, murmură: Doamne, eu fără dragoste mă usuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atrăsese atât de mult la ea. Era o năzuință a tinereții, rămasă neîmplinită și fără șanse de împlinire. Uitasem de ea, uitasem complet că am fost vreodată capabil de asemenea simțăminte. Hatsumi a trezit acea părticică din mine care zăcuse amorțită extrem de multă vreme și când mi-am dat seama, îmi venea să plâng. Hatsumi fusese o fată cu totul și cu totul specială. Cineva ar fi trebuit să facă ceva pentru ea, ar fi trebuit să încerce să o salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-ntr-un cuptor, Sascha. Hai să ieșim, să bem o votcă și noi, ca tot omu’. Nu porcăria asta. Puse dopul Înapoi. Cântărind opțiunile, i-am propus un restaurant de pe malul râului. Când am ieșit În stradă, vântul părea cam amorțit. Nici o frunză, nici un om nu mai mișca. În piață, doi bărbați se odihneau pe o bancă, cu cămașa descheiată și bărbia În vânt. Am presupus că dormeau ca să-și revină din beție sau că n-aveau unde să meargă. Murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bună pentru sentimentul acesta de exaltare, decât acești patru centimetri care Îți tăiau respirația? - Începusem să Înțeleg de ce se plângea Dora că trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor celorlalți. Treptat sângele Începu să-mi năvălească din nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind spasmodic. Un etaj mai sus, cineva trase eliberase un torent de apă. Mai Întâi se auzi un ropot zgomotos, apoi un zornăit obraznic, după care apa răscolită năvăli dintr-o dată pe țevi - mult prea haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]