398 matches
-
și societatea. Etică afacerilor a evoluat de la atacul continuu asupra capitalismului și c]ut]rii profitului la examinarea mai productiv] și mai constructiv] a regulilor de bâz] și a practicii afacerilor. Dar vechea paradigm] - denumit] de Richard DeGeorge „mitul afacerilor amorale” - persist] nu numai printre cei suspicioși sau printre filosofii de formație socialist], dar chiar și printre oamenii de afaceri. Astfel, prima sarcin] a eticii afacerilor este eliminarea unor mituri și metafore negative care nu servesc etosului fundamental care face posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zboi Poziția factorilor de decizie fâț] de probleme legate de r]zboi și pace, precum și argumentele intelectualilor care au o mare influent] în procesul de luare a deciziilor se bazeaz] de obicei pe un set de asumpții în mare parte amorale. Problemele sunt considerate a fi „practice”: opțiunile sunt analizate doar în funcție de posibilele consecințe, iar acestea din urm] sunt evaluate doar în funcție de impactul lor asupra interesului național. Dac] apar cumva și considerații etice, ele sunt prezentate într-o form] simplificat] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi c] faptele morale sunt fapte despre acțiuni și agenți, lucruri care exist] în mod clar chiar dac] fizică nu spune prea mare lucru despre ele. Al treilea ar fi c] exist] o relație comprehensibil] între faptele morale și cele amorale; nu e ca si cum între cele dou] nu ar exista nici o leg]tur]. Faptele morale exist] pe baza celor amorale. „Existența pe baza” a ceva nu este înțeleas] bine, dar este destul de obișnuit] în alte domenii, pentru a nu pune probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu spune prea mare lucru despre ele. Al treilea ar fi c] exist] o relație comprehensibil] între faptele morale și cele amorale; nu e ca si cum între cele dou] nu ar exista nici o leg]tur]. Faptele morale exist] pe baza celor amorale. „Existența pe baza” a ceva nu este înțeleas] bine, dar este destul de obișnuit] în alte domenii, pentru a nu pune probleme de etic] deosebite. De exemplu, faptul c] o stânc] este periculoas] are leg]tur] cu alte tr]s]turi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care o fac s] fie bun]; ea este bun] datorit] generozit]ții ei și este generoas] pentru c] a existat probabil un sacrificiu personal important. Aici avem de-a face cu o fapt] moral] care exist] pe baza unor fapte amorale. Astfel, chiar dac] lumea poate fi descris] de fizic], aceast] științ] nu o poate descrie în totalitate; mai r]mân de menționat alte fapte, inclusiv faptele morale care sunt în mod normal legate de faptele fizice principale din care și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un sens vag) o doctrin] reducționist]. Deși exist] adev]ruri morale (de exemplu, afirmațiile adev]rate), nu exist] fapte morale sau propriet]ți particulare (stare de lucruri moral] distinct]) dincolo de faptele și propriet]țile care pot fi expuse folosind termeni amorali. Apare aici o contradicție fâț] de filosofii „intuiționiști” precum G.E. Moore (1874-1958): „Dac] sunt întrebat « Ce este binele?», r]spund c] binele este bine și cu asta basta. Sau dac] sunt întrebat: «Cum trebuie definit binele?», r]spund c] el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eticii, nu au în minte neap]rât acest lucru. Prin „autonomia eticii” ei înțeleg o tez] asem]n]toare cu aceea c] „trebuie” nu poate derivă din „este” sau, măi general, c] nici o concluzie moral] nu poate derivă din premise amorale, dup] cum valorile nu pot derivă din fapte. Aceast] idee este confundat] adesea cu aceea potrivit c]reia cuvintele morale nu au același înțeles precum cuvintele amorale; c] le lipsesc sinonimele „naturaliste”. Astfel, problema este mai degrab] legat] de deducție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este” sau, măi general, c] nici o concluzie moral] nu poate derivă din premise amorale, dup] cum valorile nu pot derivă din fapte. Aceast] idee este confundat] adesea cu aceea potrivit c]reia cuvintele morale nu au același înțeles precum cuvintele amorale; c] le lipsesc sinonimele „naturaliste”. Astfel, problema este mai degrab] legat] de deducție decât de reducție, despre ce poate fi extras] o concluzie și din ce anume. Oricum, se presupune adesea c] dac] judec]țile morale pot derivă din afirmații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] le lipsesc sinonimele „naturaliste”. Astfel, problema este mai degrab] legat] de deducție decât de reducție, despre ce poate fi extras] o concluzie și din ce anume. Oricum, se presupune adesea c] dac] judec]țile morale pot derivă din afirmații amorale, naturalismul este adev]rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim] presupunere este o greșeal] și sper c] voi reuși s] demonstrez acest lucru. Antinaturaliștii au că text de bâz] un pasaj faimos din operele lui Hume (1711-1776). Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ales R.M. Hâre) au considerat aceast] diferenț] este/trebuie e un dat și au încercat s] îl explice cu ajutorul noncognitivismului. Motivul pentru care nu poți deduce un trebuie s] dintr-un este sau, altfel spus, o concluzie moral] din premise amorale, este acela c] judec]țile morale sunt extrem de diferite de afirmațiile factuale. Ele nu descriu cum este lumea, dar prescriu cum ar trebui s] fie ea - pe scurt, ele sunt asem]n]toare cu ordinele. Dar nu este necesar s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-și ating scopul. Ele nu stabilesc o autonomie ontologic] și deci aici decurge falsitatea naturalismului. În cel mai bun caz, ele stabilesc autonomie semantic] și resping astfel naturalismul semantic - teza conform c]reia faptele morale pot fi reduse la fapte amorale, deoarece cuvintele morale sunt sinonime (combinații) cu cuvintele amorale. Dar și în aceast] privinț] exist] loc de îndoial]. Argumentul (1) presupune c] dac] caracterul bun este identic cu cel pl]cut, „bun” și „pl]cut” trebuie s] fie sinonime. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și deci aici decurge falsitatea naturalismului. În cel mai bun caz, ele stabilesc autonomie semantic] și resping astfel naturalismul semantic - teza conform c]reia faptele morale pot fi reduse la fapte amorale, deoarece cuvintele morale sunt sinonime (combinații) cu cuvintele amorale. Dar și în aceast] privinț] exist] loc de îndoial]. Argumentul (1) presupune c] dac] caracterul bun este identic cu cel pl]cut, „bun” și „pl]cut” trebuie s] fie sinonime. Acest lucru este fals. Apă și H2O sunt identice. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care un vorbitor competent ar putea s] o formuleze) chiar dac] X a expus înțelesul cuvântului „bine”. Aceasta pune sub semnul întreb]rii autonomia semantic]. Argumentul (2) sprijin], de asemenea, concluzia c] „bine” nu are sinonime sau parafraze naturaliste (amorale). Dar aceasta este autonomie semantic] și nu autonomie ontologic] care contrazice naturalismul. În plus, argumentul este suspect. El se bazeaz] pe ideea c] noțiunea de „bine” transmite o cerinț]. Dac] cineva gândește ceva bun, de obicei, lucrul acesta îl face
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu deriv] din este) poate fi demonstrat] într-o form] amendat], f]r] a pune în pericol naturalismul. Autonomia semantic] poate fi și ea adev]rât]. Probabil, cuvântului „bun” și celorlalte cuvinte morale le lipsesc sinonimele sau parafrazele naturaliste sau amorale - cel puțin sinonime sau parafraze cu care ele sunt strict sinonime. Este demontat astfel naturalismul semantic, celelalte tipuri de naturalism r]mân intacte. Deci, naturalismul ar putea avea dreptate, în ciuda teoriilor lui Hume și G.E. Moore. Astfel, nu este deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
e culmea imoralității! Groparul: Iar ești comic...! Păi despre ce imoralitate vorbești tu?! Imoral este un om care încalcă o lege morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru simplul motiv că nu știu ce-i aia morală... Adică sînt amorali... și deci n-au nici o vină... Octav: Hai, las-o, Socrate...! Sofisme...! Dialectică trasă de păr! Filosofie de tribunal! Groparul: Fugarule, tu știi ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
antropologia culturală prin termenul de „culturo-centrism”, ci, totodată, și de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării evoluționiste din această perioadă: „Omul a evoluat de la condiția simplă de sălbatic amoral la starea civilizată a cărei ultimă realizare este englezul victorian, trăind într-o societate industrială și o democrație politică, crezând în imperiu și aparținând bisericii anglicane”. Acest evoluționism a trecut la începutul secolului nostru, în științele sociale, printr-o criză
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și s-ar datora unor puteri Înnăscute: Witchcraft, spre deosebire de sorcery, implică frecvent ideea că practica magică sau rituală este mult mai puțin publică. Ea este În mod evident malefică, are de-a face cu moartea, este mai degrabă imorală decât amorală, ultima caracteristică fiind și ea o sursă a ambiguității specifice sorcery. Populația Azande (studiată de Evans-Pritchard - n. M.C.) oferă un model pentru noțiunea de witchcraft, o substanță (mangu) ce poate fi identificată În mod fizic undeva În intestinul lung și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a pus o inconfundabilă amprentă: amicii, pișicherul politician, pseudosavantul și, ca element supraordonator, prototipul personajului marionetizat. 6.1.4. "Țărușul familiei" Deși "nici virtuoși, nici vicioși"69, așa cum consideră Nicolae Balotă, eroii lui Urmuz nu pot fi văzuți ca "formațiuni amorale"70. Ca și moftangiii lui Caragiale, creaturile lui Urmuz par să viețuiască nu într-o lume amorală și lipsită de repere valorice, ci într-una în care înșelătoria, trădarea, corupția, perversiunile etc. rămân nesancționate, lăsând impresia de haos axiologic. Ne
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1.4. "Țărușul familiei" Deși "nici virtuoși, nici vicioși"69, așa cum consideră Nicolae Balotă, eroii lui Urmuz nu pot fi văzuți ca "formațiuni amorale"70. Ca și moftangiii lui Caragiale, creaturile lui Urmuz par să viețuiască nu într-o lume amorală și lipsită de repere valorice, ci într-una în care înșelătoria, trădarea, corupția, perversiunile etc. rămân nesancționate, lăsând impresia de haos axiologic. Ne amintim, de exemplu, că Ismail întreține raporturi sexuale cu viezuri "la adăpost de orice răspundere penală" și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
realelor raporturi între craidon și încornorat. În parodia din final, cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, picaro-ul Felix Iacob, generalul care-l angajează pe post de profesor al copiilor, și frumoasa soție a acestuia refac pe aceleași coordonate situația incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment 25 de minute (și nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar fi fost ele de dibaci articulate. A tradus, fiind inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
e din nou bebeluș, vine momentul nașterii lui și atunci ne despărțim. Povestea s-a încheiat. Esențialul nu este nevoia noastră de amănunte familiarizante. Suspansul este cel care ne menține interesul treaz. Amis descrie o realitate exasperantă. Poziția naratorului este amorală: a fost vorba de o misiune umanitară. Evreilor li s-a redat demnitatea și viața. Dacă Amis ar fi afirmat că Holocaustul a fost o crimă cumplită, efectul ar fi fost mult mai mic. A ales să șocheze, să ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Printre cei care au dat glas sublim acestui mit al socializării se numără și É. Durkheim (1980) [1911], care trasează funcția educației în crearea în om a unui ființe noi ființa socială pe care educația o suprapune peste ființa egoistă, amorală și asocială (pp. 39-40). Educația, prin care Durkheim înțelege "acțiunea exercitată de către generațiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viață socială", este în fapt echivalentă cu umanizarea organismului biologic prin socializare morală (pp. 39, 41). Doar prin plămădirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]