458 matches
-
părea mai puțin surprinzătoare și mai puțin obscură. Căută amuleta pe care o purta la gât și o strânse în pumn. De când ajunsese la Ludi, mulți încercaseră să-i smulgă de la gât piatra de culoarea apei, dar nimeni nu reușise. Amuleta părea lipită de trupul lui. Privi piatra; era transparentă, de parcă abia fusese spălată în izvorul lângă care fusese ucisă Velunda. Încercă să-și amintească ultimele ei cuvinte, dar, așa cum i se întâmplase de multe ori, nu reuși. Parcă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întrebă Valerius, arătând spre buza lui Marcus. Te-au bătut. — Vin de la Vienna. Am avut o discuție cu un instructor imediat după sosire. Din partea mea, fiecare poate să facă ce vrea, dar mie, unuia, nu-mi plac bărbații. Arătă spre amuleta lui Valerius. — Și asta? — E a femeii mele. — Ești începător. Dacă ăștia te pun să lupți cu mine, n-ai s-o mai vezi. Se auziră pași pe coridor, apoi ușa se deschise brusc. Doi gardieni îl ridicară pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
moarte. Auzi limpede ultimele ei cuvinte, pe care până atunci nu reușise să și le amintească... Trebuia să mor. Acum începe drumul tău, misiunea ta. Să nu-ți fie teamă să lupți. Tu vei fi Orpheus... Deschise ochii și strânse amuleta în pumn. Proculus îi desfăcu mâna și atinse piatra. — Proculus, eu... — Tu vei fi Orpheus. Proculus dădu drumul amuletei, ca și cum ar fi terminat de spus o rugăciune. — Mâine începem antrenamentele. Se lumina de ziuă când Proculus îl duse pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acum începe drumul tău, misiunea ta. Să nu-ți fie teamă să lupți. Tu vei fi Orpheus... Deschise ochii și strânse amuleta în pumn. Proculus îi desfăcu mâna și atinse piatra. — Proculus, eu... — Tu vei fi Orpheus. Proculus dădu drumul amuletei, ca și cum ar fi terminat de spus o rugăciune. — Mâine începem antrenamentele. Se lumina de ziuă când Proculus îl duse pe Valerius în arena pentru antrenamente. Se opri în dreptul unui par înfipt în pământ, pe care erau agățate câteva ținte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Alții priveau în gol. Nimeni nu vorbea. Nici unul nu știa cu cine urma să lupte. — Le e teamă? îl întrebă în șoaptă pe Proculus. — Și de ce nu le-ar fi? Oare nu vor înfrunta moartea în arenă? — Dacă mor, ia amuleta pe care o port la gât și dă-i-o fratelui meu. N-am nimic altceva. — Ai sacul de medic. — Sacul pune-l pe rugul pe care voi fi ars. Proculus își miji ochii. — Acolo, afară, e Vitellius, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai ai nevoie de mine, zâmbi Proculus, punându-i mâna pe umăr. Ești Orpheus, să nu uiți asta. Și apoi, nu te las singur, adăugă, strângându-i ușor umărul. Valerius înțelese că maestrul se referea la Velunda, și-și atinse amuleta. — Amuleta mea va rămâne transparentă? întrebă neliniștit. Va rămâne așa pentru totdeauna? Spune-mi, ce ar putea-o face să se întunece? Proculus nu-i răspunse. Înainte să iasă din cămăruță, se întoarse spre el. — Orpheus... De azi înainte ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai nevoie de mine, zâmbi Proculus, punându-i mâna pe umăr. Ești Orpheus, să nu uiți asta. Și apoi, nu te las singur, adăugă, strângându-i ușor umărul. Valerius înțelese că maestrul se referea la Velunda, și-și atinse amuleta. — Amuleta mea va rămâne transparentă? întrebă neliniștit. Va rămâne așa pentru totdeauna? Spune-mi, ce ar putea-o face să se întunece? Proculus nu-i răspunse. Înainte să iasă din cămăruță, se întoarse spre el. — Orpheus... De azi înainte ești Orpheus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știe cum s-a terminat lupta. Băiatul coborî glasul. — Dacă tu învingi, va învinge și el. Iar când va învinge la Bedriacum... Dacă învinge, vreau să zic... — Dar cine ești? Cum te cheamă? — Listarius. Dar să nu spui nimănui. Atinse amuleta de la gâtul lui Valerius. — E la fel cu cea a Velundei, șopti. Am văzut-o la gâtul ei, înainte ca Vitellius s-o ucidă. Dar tu știi deja asta, nu-i așa? Valerius simți inima bătându-i nebunește. Da, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în cămăruța lui de la Ludi și îl îmbrățișa, șoptindu-i cuvinte pe care nimeni altcineva nu trebuia să le audă, cuvinte tainice precum riturile cultelor misterice, pe care le rostea în timp ce urmărea cu degetele cicatricele de pe trupul lui Valerius. Atingea amuleta a cărei transparență garanta întoarcerea ei din lumea spiritelor. Velunda nu avea să-l părăsească niciodată, de aceea amuleta trebuia să rămână limpede ca apa izvorului. — Vitellius a avut un vis despre care crede că e profetic, zise Valerius zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
audă, cuvinte tainice precum riturile cultelor misterice, pe care le rostea în timp ce urmărea cu degetele cicatricele de pe trupul lui Valerius. Atingea amuleta a cărei transparență garanta întoarcerea ei din lumea spiritelor. Velunda nu avea să-l părăsească niciodată, de aceea amuleta trebuia să rămână limpede ca apa izvorului. — Vitellius a avut un vis despre care crede că e profetic, zise Valerius zâmbind ușor. De asta a poruncit să lupt cu Skorpius. A visat că, dacă Orpheus moare în arenă, el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din slăbiciune nu apăsase mai tare gâtul împăratului, ci ca să-și păstreze integritatea morală. Se simți inundat de o lumină interioară, care îi alunga neliniștile, umbrele, întrebările fără răspuns... Lumina aceea i se răspândea în trup și în suflet. Privi amuleta. Acum înțelegea că nu ucisese pentru ca sufletul să nu-i fie pătat de o vină care ar fi distrus legătura lui cu lumea spiritelor și cu Velunda. — Valerius... Ce-i cu tine? Marcus îl privea debusolat pe prietenul său. — Religia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la Marcus. Puterea ce izvorăște din conștiința curată îmi îngăduie să percep armonia cerului de deasupra capului meu și legea morală pe care zeii au pus-o înăuntrul meu. Datorită acelei puteri simțise prezența constantă a Velundei. Ridică din nou amuleta transparentă. Velunda... O văzu trecând pe lângă el, ținându-și părul cu mâna; ochii îi erau luminați de zâmbet. Avea pașii ușori și hotărâți cu care se ducea și venea din lumea morților - din lumea zeilor - în lumea celor vii, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius, care nu ucidea, nu comitea sacrilegii, nu se păta de vreuna din vinile ce i-ar fi luat vederea lumii invizibile și legătura cu lumea magică a naturii, spiritelor și tărâmului de dincolo. Nu ucid, repetă. Zâmbi, vârând amuleta sub veșminte. — Valerius, spuse Marcus dezolat. Dacă te gândești că nu vei ucide, vei fi mai vulnerabil. Lama pumnalului tău nu se va afunda în trupul adversarului, încercând să-l ucidă. Skorpius va învinge. Dacă învinge Skorpius, o să mor. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se potolească. Du-te, îi zise Marcus. Puse mâna pe umărul lui Valerius. O clipă, cei doi prieteni se priviră, apoi Valerius își luă coiful și intră în arenă cu pași repezi, siguri. Deodată se opri și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe care Orpheus îl potolise cu sunetul lirei sale, iar Hercules îl îmblânzise și-l pusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă de mulțimea ce se îngrămădea în jurul lui Vitellius, peste care zeița Dreptății își întindea lințoliul. Înfipse sabia în pământul înierbat, ca s-o curețe de sânge. Căută nerăbdător amuleta. Abia acum își dădea seama că nu auzise glasul care, în acel an teribil, îi șoptise de atâtea ori: „Nu-l ucide“. Nici un glas nu rostise cuvintele acelea în timp ce înfigea sabia în gâtul lui Vitellius. Ridică amuleta. Inima îi bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânge. Căută nerăbdător amuleta. Abia acum își dădea seama că nu auzise glasul care, în acel an teribil, îi șoptise de atâtea ori: „Nu-l ucide“. Nici un glas nu rostise cuvintele acelea în timp ce înfigea sabia în gâtul lui Vitellius. Ridică amuleta. Inima îi bătea cu putere, dureros. Din cauza neliniștii i se pusese un nod în gât. Privi amuleta. Văzu luna ridicându-se la orizont, cu strălucirea ei blândă, limpede prin piatra care își păstrase transparența. — L-ai ucis pe tiran. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teribil, îi șoptise de atâtea ori: „Nu-l ucide“. Nici un glas nu rostise cuvintele acelea în timp ce înfigea sabia în gâtul lui Vitellius. Ridică amuleta. Inima îi bătea cu putere, dureros. Din cauza neliniștii i se pusese un nod în gât. Privi amuleta. Văzu luna ridicându-se la orizont, cu strălucirea ei blândă, limpede prin piatra care își păstrase transparența. — L-ai ucis pe tiran. Valerius întoarse brusc capul. Antonius era lângă el. — Prezicătorii au spus că Vitellius va fi ucis de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lipsește din peisajul turistic al urbei. Și nu uitați, când veți ajunge multimilionar, să mai dați și pe aici. Dar nu trebuie să dați prea mult fiindcă eu mă mulțumesc cu foarte puțin. Chiar mă și gândeam de ce să agăț amuleta asta și vă mulțumesc de intenție. Vă aștept cât de curând. Pa... Pa...parcă s-a auzit ceva în cabinetul primarului. S-o fi împușcat, săracul, c-am auzit că și-a mai luat o vilă cu haleșteu dar fără
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
e moartea, Își bate joc de tradiții și obiceiuri și va sfîrși prin a crede cu toată tăria că există un singur Zeu, poruncind, după ce ajunge faraon, să se șteargă numele tuturor celorlalte divinități și să fie distruși idolii și amuletele. Acest Zeu Unic, ne spune eroul, este creatorul, dragostea și fericirea. Prin urmare, face excursii prin popor pentru a propovădui pacea, adevărul și egalitatea. Desființează pedepsele, micșorează birurile și puterea preoților lui Amun, pe care-i consideră niște șarlatani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se năzărise că Mistrie seamănă cu Robert Redford. Ținea în fichet un portret cu blondul actor american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea! Ce parabolă a timpului ai creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi cu aspect de lingurițe pentru pescuit știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o sumă Să nu uitați: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și frumosul. Ov. Decens forma. O formă frumoasă. Frumuseță. Hor. Decens Venus. Venus cea frumoasă. Dicționarul este ferfenițit rău; apare divizat În fascicule, iar unele pagini sunt rupte sau roase la colțuri. L-am păstrat tot timpul ca pe o amuletă, având grijă să nu-l rătăcesc. Mă și mir că se mai află În bibliotecă după atâtea mutări și furturi. M-a dus pe aleea plină de flori, ținându-mă de mână. Cred că mătușile ei nu erau acasă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în patul său. În mod sigur, nu vreau să-l iau prin surprindere. Să fac ceva zgomot ca să-i dau de știre că nu e singur? Majestatea Sa își azvârle cizmele și împinge deoparte brâul cu pandantiv din perle și amulete norocoase. Poartă o cămașă albă, iar coada neagră i se răsucește în jurul gâtului precum un șarpe. Fără a se schimba în cămașa de noapte, se strecoară în pat și se sprijină de o pernă. Își întoarce capul, și în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
2005/2008, 14) în introducerea primului volum al lucrării Histore du corps (2005), avem de-a face mai degrabă cu apariția corpului "modern", "cel ale cărui mecanisme și sisteme sunt imaginate independent de influența planetelor sau a forțelor oculte, a amuletelor sau a obiectelor prețioase" (ibidem). Nu întâmplător, termenul "modă" intră în circulație la sfârșitul secolului al XV-lea, semnificând modul de utilizare, de comercializare și de producție de îmbrăcăminte (C. Buffa, 2004, 300). Isteria modei, etalarea opulenței, parada exagerată, luxul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
lucrarea Descendent of Man and Selection in Relation to Sex (1871), răspunde unei nevoi de adaptare la condițiile de mediu. Diversele forme de modificare și ornamentare a trupului, precum și accesoriile observate la populațiile băștinașe colierele fabricate din oasele animalelor, cercei, amuletele sunt determinate fie de nevoile de subzistență (procurarea hranei prin luptă), fie reprzintă moduri de a marca vârsta, identitatea tribului, fie fac parte din ritualurile religioase. Dar cel mai recurent comportament este decorarea trupului. Acesta servește capriciului personal și are
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
probează credința unui locuitor în forța spirituală a imaginii, după interzicerea credințelor păgâne și distrugerea imaginilor sacre vechi, instrumente magice, protectoare și binefăcătoare (talismane). Această credință e dovedită și de inscripția de pe o cărămidă de la Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete apotropaice puse în mormânt, vechi obicei păgân. În domeniul funerar, înhumația era predominantă, conform descoperirilor din necropola Sucidavei, din secolul al IV-lea, dar incinerația nu era abandonată, se introduceau monede în mormânt, cutumă religioasă păgână romană. În nordul provinciei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]