1,257 matches
-
ciorapi!) — în ce sens sunt altfel? îl întreb, cu glasul încă tremurând și lăsându-mi privirea în jos, să nu-mi observe coșurile de pe frunte. Nu cred că mă deosebesc cu ceva de ele... — Ba da, mă contrazice el, zâmbind amuzat. îți merge mintea brici și nu te dai mare. Te-am auzit vorbind cu Geor giana la bucătărie mai devreme, pregăteați ceva pe-acolo. Trăncăneați despre școală, nimic special, însă m-au mirat spusele tale. îmi place cum gândești. Ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mână udă pe obraz - parcă retrăiesc pe pielea mea o scenă dintr-un film pe care-l știam și l-am uitat. (Oare de unde până unde ideea asta?) — De unde până unde ideea asta? De unde până unde ploaie torențială? mă întreabă, amuzat. Poate numai în mintea ta! De fapt, au căzut doar câțiva stropi, acum câteva minute, o nimica toată! Are dreptate Eduard, constat cu mirare: plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas, examinându-i amuzată - nu, nu s-au spart! — De ce am râs, de fapt? îl întreb pe Eduard, după ce-mi șterg lacrimile de râs. (Iată, în sfârșit, îmi șterg lacrimile! în sfâr șit, mi au curs lacrimi, dar nu de plâns!) — Ai o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ție nu-ți place să fii urmărit când lucrezi, nici mie nu-mi place să fiu urmărită când... Când e vorba de ceva care mă privește doar pe mine. S-a ridicat și el de pe pat și a spus, aproape amuzat: — Aici cam ai dreptate tu, pentru că desenul ăsta chiar că te privește! S-a dus la birou și a căutat un plic într-un sertar. A pus de se nul cu grijă în plic și mi l-a dat în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
senin într-o seară de sfârșit de aprilie, pe când împărțeau frățește o sti clă de bere în bucătărie. Toți cei din jur îți șterpelesc hălci întregi din tinerețe și nimeni nu-ți mai dă înapoi nici o ciozvârtă! Eduard o ascultase amuzat perorând despre tinerețe. Dar în curând își dăduse seama că nu era de șagă cu mama lui. îl trata cu maximă asprime la recuperare. El se străduia să o asculte. Poate nu s-ar fi străduit până la urmă atât de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mironosițe parșive rău. Par ele inofensive, dar ne trag clapa tuturor. Fiecare vedem altceva în ele. N-are rost să ne încărcăm cu ele, Clara! Că doar nu de asta ai bătut calea până la Cluj! își încheie ea tirada, chicotind amuzată. „Ba da“, replică în gând Clara, „taman pentru asta am bătut ca lea până la Cluj: să te văd și să retrăiesc cu tine una din zilele în care am fost pe deplin fericită. Nu știu de ce, dar mi ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hotărâți, deși el știe că cele mai multe dintre întâmplările cu fantome au explicații simple, sigur că nu vrea să le dezamăgească și speră din tot sufletul să fie o fantomă acolo și să le-o aducă legată fedeleș. Zoe îl privea amuzată și îngrijorată totodată, își dădea seamă că bărbatul acesta distins și elegant n-ar fi vorbit niciodată astfel. Pe de altă parte, era mișcată de privirea lui de om sfâșiat. De fapt, Zogru era fericit, o privea cu tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să continue. - Ce vrei să fac pentru tine, ca să mă crezi că sunt Zogru? - Absolut nimic. Te cred pe cuvânt. - Totuși, spune-mi ceva, ceva greu și pe care Alecu nu l-ar putea face. Ea îl privea în continuare amuzată, ca și când n-ar fi avut de gând să răspundă. - Spune-mi ceva ce te preocupă acum, ceva interesant și teribil... - Ca stafia din Balta Icoanei? - A! Stafia! Am să mă duc acolo mâine, iar mâine seară am să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
realizarea unui cabinet modern, destinat respectivei discipline. Acum li se împlinise visul. Nea Vasile, dezbrăcat până la brâu, stătea la umbră, mestecând o scobitoare și sugându-și dinții, la răstimpuri alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute. Până la urmă, obosit și enervat de situație, asistentul s-a dus la decan și i-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
afacere, scutindu-l pe soț de bani cât pentru două botezuri, un luat de moț și o rupere de turtă sau, hai, socotind în mare, cât pentru o înmormântare mai de Doamne-ajută. Așa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată, dar și cu un entuziasm sincer, însă reținut: "Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniștit! La noi s-a furat, se fură și se va fura cât o fi neamul nostru pe acest pământ. Îți dau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
face despre el. Cu atât mai mult cu cât l-am auzit de câteva ori întrebându-se ce anume prevalează în deciziile noastre, în viața noastră, în general..." "I-auzi ce teme filozofice îl frământă pe dumnealui!", exclamă Săvuleasca sincer amuzată. "Și ce credea el că ar fi mai principal în viață?" Fata dădu din umeri: Nu ajunsese la o concluzie, dar alternativele lui erau chimismul sau atitudinea". "Chimismu' sau atitudinea!? Hai că m-ați spart!", râse cu buzele suflecate până-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atenția. N-am putea noi găsi o cale de a rezolva aceasta situație fără atâta - ă - Porfiri zâmbi și spuse în șoaptă: hărmălaie? Tresărind, Salitov îl aprobă fără tragere de inimă. ă Cum se prezintă situația de față?, tonul gentil amuzat al lui Porfiri atenuă interogația. ă ștoarfa asta mică - o prostituată, ține cont... Salitov arătă spre o fată tânără și obosită. Aceasta era legată cu cătușe de un polizyeisky în uniformă neagră cu perciuni exemplari și o expresie indignată. Vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
jur de ora patru, raportă ofițerul în uniformă. ă Înțeleg. Este vreun motiv pentru care a durat așa de mult până la procesarea acestui incident? ă Domnul care a făcut plângerea a dispărut, adăugă funcționarul șef, pe un ton sarcastic și amuzat, insinuând că fapta nu avea nimic de-a face cu el. ă Ce păcat. Dar a apărut acuma? ă Îl căutăm în continuare, spuse Salitov repde, aruncând săgeți către funcționar. ă Îi cunoaștem numele? ă Ea - Salitov arătă înspre prostituată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
miza. Jocul este între dumneata și mine. Dacă veți câștiga vă voi spune unde îl puteți găsi pe Vriginski. ă Iar dacă pierd? ă Dacă pierdeți, îmi veți da shuba la schimb pe sacoul meu. Se auziră murmure de dezaprobare amuzată, semn că bărbatul exagerase cu pretențiile sale. ă Dar nu este drept deloc, spuse Porfiri. Iată cum ar fi mai drept. Dacă eu câștig, dumneata îmi spui unde îl găsesc pe Virginski. Dacă pierd, voi trmite după o altă sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mine. ă Dar nu e nevoie să trăiești în halul ăsta. ă De unde ați luat cizmele astea? Virginski ignoră remarca și încercă și celălalt picior. ă De unde crezi? ă Cred că i-au aparținut unui mort. Porfiri își strânse buzele amuzat. ă Așa-i că nu sunt de lepădat, la urma urmei, spuse Porfiri, din picioare. § O luară înspre nord pe Strada Gorokhovaia. Sulița Amiralității strălucea înaintea lor, o lamă frumoasă de aur străpungând cerul senin, drept amintire a unei crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să spui că vocea bărbatului de pe scări era aceeași cu vocea bărbatului pe care l-ai încuiat înăuntrul apartamentului lui Govorov cu Govorov? ă Da! strigă Tolkachenko. ă Dar asta e imposibil! spuse Salitov frustrat. ă Da! repetă Tolkachenko, zâmbind amuzat. Porfiri își puse în cele din urmă țigara în gură. ă Deci, Ilia Petrovici, spuse el. Se opri pentru a-și aprinde țigara. Se pare că suntem în fața unui mister. Porfiri dădu drumul la fum odată cu cuvintele. Întrebarea este... Inhală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dumneavoastră și dacă este așa vă rog să mă scuzați, acum am treabă în altă parte, la un furt de găini, s-au înmulțit hoții prin satul acesta în ultima vreme.” Ieși apoi iute ca din pușcă sub privirile noastre amuzate. Străinul se simțea acum parcă mult mai bine, descătușat cumva de o povară. Zise lui Murgoci: „Eu zic să mai aduci o sticlă ca să bem un păhărel cu toții”. După ce sticla fu pe masă, mi-am tras și eu scaunul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu domnișoara Lange? Și-l imagina În fața cărții de telefon. Probabil că lista hotelurilor era destul de lungă. Le luase În ordine alfabetică? — Ai putea suna la un hotel al cărui nume Începe cu A sau cu B... Lecoeur, cu privirea amuzată, ridică receptorul. — Fă-mi, te rog, legătura cu Hôtel d'Angleterre. Nu, nu cu directorul, nici la recepție. Vreau să vorbesc cu telefonista... Alo!... Telefonista de la Hôtel d'Angleterre? Aici Poliția Judiciară. V-a cerut cineva să-i faceți legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ca sculptorul să-și scoată din ea opera. Ar fi de-ajuns ca mintea și sufletul tău să se desprindă de tot ceea ce le ascunde, și orice bărbat ar putea să te dorească. S-a uitat la mine binevoitoare și amuzată. - Vrei să fii tu acel sculptor? Întrebarea ei m-a încremenit și am bombănit ceva despre îndatoririle mele de la Brescia. - Fără scuze, Stiliano, și nu înceta să fii sincer. Uită-te la asta! Mi-a întins un sul cu omiliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat la picioare, și s-a retras, din nou nepăsător, în beznă. Exarhul, care urmărise toată scena amuzat, mi-a poruncit din nou: - Mâine în zori o să pleci, altfel nici măcar Andras n-o să te poată salva. Nesuportând ca viața mea să fi depins de acel om nelegiuit, am scos înscrisul cu care m-a privilegiat Heraclion. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dau în vânt după mesaje drăgălașe de la resurse umane, aducându-mi aminte că sunt cu un an mai bătrână și îngropată în datorii până-n gât. Anna râse. Știu, știu, dar e slujba mea. Ar trebui să încurajezi personalul, zise Darcey amuzată. Nu să le scoți ochii cu faptul că se apropie cu pași siguri de vârsta firelor albe. —Ai noroc, blondino. Pe ale tale n-o să le observe nimeni. Darcey râse. — Numai de-ar fi așa. Oricum, la mulți ani, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la o fermă drăguță în Toscana cu livada mea de măslini, unde aș putea să vând ulei și să organizez tabere de pictură pentru turiști. Există cineva în Toscana care să nu organizeze tabere de pictură pentru turiști? întrebă Anna amuzată când ajunseră în gară. Darcey râse. —Probabil că nu. Și eu nu știu să pictez, așa că nu prea are șanse să se adeverească visul meu. — Păi, atunci ne vedem mâine. Anna, care locuia în Drogheda, în afara orașului, se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spui... Nu fi melodramatic, îl întrerupse ea. Și îți dau o săptămână. Lui Nieve i se păru că zărește o umbră de zâmbet pe chipul lui. Poate că n-ai fi o angajată chiar așa de rea, îi spuse el amuzat. Ești o gagică brici, nu-i așa? Nici nu-ți închipui, răspunse ea. Fără un telefon mobil, care pe vremea aceea era prea scump ca să-l aibă oricine, Nieve n-a putut să ia legătura cu Darcey și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
invitase pe prietena ei să rămână. Nu voia și el să scape de ea, ca să îi ofere inelul și apoi să sărbătorească împreună? —E ziua lui Aidan. Îi fac o cină festivă. Ăsta e cadoul tău pentru el? Nieve râse amuzată. Gătești pentru el! Aidan, nu știai că e cea mai nepricepută bucătăreasă din lume? —N-aș zice. Mai devreme venea un miros grozav din bucătărie. Adulmecă aerul și se încruntă. — La naiba, rața! Am uitat să închid cuptorul. Darcey se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acum. Dar, într-un fel sau altul, n-am reușit această performanță. Vezi! izbucni Anna triumfătoare. Știam eu că ești ofticată pentru că l-ai primit ca șef pe domnul Sex-la-pachet. Chestia asta îți întunecă judecata. — Sigur că nu, zise Darcey amuzată. Dar nu văd de ce trebuie să-l cantoneze aici, chiar și pentru câteva luni, când ar putea la fel de bine să se ocupe de treburi în Edinburgh și să ne lase pe noi în ciorba noastră. Și-a băgat nasul? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]