490 matches
-
P2] Cîteva spații comerciale [P3] Locuri în care găsim [P4] Locuri în care poți vorbi [P5] Unde fiecare este în măsură [P6] Viitorul cărții se bazează pe aceste librării. În acest caz, avem de-a face cu o variantă a anaforei retorice care pretinde ca fiecare cuvînt să fie repetat la începutul frazelor. Totuși, această descriere lexicală este insuficientă și trebuie dublată de o abordare atentă a interpretării realizate de destinatar. Această progresie textuală cu temă constantă ordonează nucleul central al
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
realizate de destinatar. Această progresie textuală cu temă constantă ordonează nucleul central al paragrafului care precede enunțul cauzei determinante a argumentării ([P2]) și care se termină printr-o închidere-concluzie ([P6]). [P2] conține termenul inițial și pivotul de la care se dezvoltă anafora ("cîteva spații comerciale"). [P6] conține hipertema anaforei produse, anunțată printr-o reluare argumentativă ("aceste librării"). Propozițiile [P3], [P4], [P5] asigură coerența internă a paragrafului. Dacă [P3] și [P4] prezintă aceeași structură introductivă prin repetarea elementului inițial, elipsa din [P5] poate
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
temă constantă ordonează nucleul central al paragrafului care precede enunțul cauzei determinante a argumentării ([P2]) și care se termină printr-o închidere-concluzie ([P6]). [P2] conține termenul inițial și pivotul de la care se dezvoltă anafora ("cîteva spații comerciale"). [P6] conține hipertema anaforei produse, anunțată printr-o reluare argumentativă ("aceste librării"). Propozițiile [P3], [P4], [P5] asigură coerența internă a paragrafului. Dacă [P3] și [P4] prezintă aceeași structură introductivă prin repetarea elementului inițial, elipsa din [P5] poate fi considerată un efect al coerenței tematice
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
progresia lui (rematică și argumentativă: prezentarea ultimului cuvînt din text). De fapt, ultimul cuvînt din text obligă la o recitire a întregului paragraf: introdusă printr-o reluare demonstrativă, această hipertemă include componentele enumerate anterior; de aici rezultă așteptarea declanșată de anafora retorică a paragrafului. 1.4. Notele de catalog Ca ilustrare (printre multe altele), am ales să abordăm două prezentări paratextuale ale cărților din catalogul "L'Imaginaire" de la Gallimard (1984): Povestiri orientale și Obolul visului scrise de Marguerite Yourcenar. Criteriul de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
poziția tematică a propoziției, regăsim următorul fenomen de reluare: Un copil → el. Pronumele funcționează ca o revenire a informației conținute în stocul de cunoștințe împărtășite, în reprezentările mentale comune ale interlocutorilor; informația apare sub forma unui articol nehotărît care predetermină anafora prin extragerea unui substantiv de sine stătător. În [P4], trecerea este asigurată de folosirea unui prezent cu valoare absolută care corespunde obiectului general al propoziției; în [P4'] apare construcția A fi + Participiul trecut. Considerăm că "este înarmat" descrie o acțiune
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un pronume, el însuși legat de două verbe ("ea cade pradă... și nu își mai dorește decît un singur lucru"): P1: (Rosary) T1 P2: (ea) T1' și (Ø) R1' nu își mai dorește decît un singur lucru Exemplul demonstrează că anafora nu rezidă într-o simplă reiterare lingvistică a unui interpretant actualizat anterior. De fapt, cititorul nu leagă pronumele "ea" de personajul "Gisela, fiica guvernatorului", chiar dacă este cel mai apropiat segment. Ambiguitatea nu poate fi complet înlăturată decît prin introducerea, în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să rămînă acolo. Trecerea de la primul la cel ce-al doilea paragraf este asigurată de conectorul DAR, care subliniază evenimentul declanșator al desfășurării acțiunii. A doua Propoziție narativă Complicarea este alcătuită din paragrafele 2 și 3. În acest punct apare anafora sau reluarea directă care asigură coeziunea celor două propoziții narative: (P3) Dar strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze... (P4) Patronul ei, inaccesibilul și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
coeziunea celor două propoziții narative: (P3) Dar strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze... (P4) Patronul ei, inaccesibilul și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta... Aceste anafore apelează la două moduri de legătură între propoziții: P3 actualizează anafora și legătura interfrastică: variabila o este controlată intern de "Rosary" (legătură). P4 pune în scenă anafora și legătura interfrastică; pe de o parte, formele ei și o trimit la
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze... (P4) Patronul ei, inaccesibilul și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta... Aceste anafore apelează la două moduri de legătură între propoziții: P3 actualizează anafora și legătura interfrastică: variabila o este controlată intern de "Rosary" (legătură). P4 pune în scenă anafora și legătura interfrastică; pe de o parte, formele ei și o trimit la tînăra femeie. Pe de altă parte, asta trimite la rema din
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta... Aceste anafore apelează la două moduri de legătură între propoziții: P3 actualizează anafora și legătura interfrastică: variabila o este controlată intern de "Rosary" (legătură). P4 pune în scenă anafora și legătura interfrastică; pe de o parte, formele ei și o trimit la tînăra femeie. Pe de altă parte, asta trimite la rema din propoziția precedentă (faptul că e altfel decît altele). În acest cadru, care este rolul conectorului DAR
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ceea ce Școala de la Praga numește progresie "cu temă constantă": P1: P2: P2': T1 T2 → R1 T2 → R2 T2 → R3 Cele trei propoziții au aceeași temă, doar remele sînt diferite. Titlul inițial al trecerii ("catalogul Actes Sud") este reluat prin două anafore diferite ("această" substitut demonstrativ, "următoarea" substitut articulat) care primesc predicate noi, o dată cu elementele rematice. Articolul și demonstrativul permit prezența aceluiași referent pentru două niveluri diferite ale memoriei discursive, oferind astfel indicii despre structurare. "Viitoarea" redă referentul ca parte dintr-un
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
periferiei textului se situează între examinarea iluzoriului și a esențialului sau, mai degrabă, într-un du-te-vino neîncetat și necesar între prezența textului în paratext și ecoul paratextului în text: nu unul fără celălalt, ci unul cu celălalt. Index de noțiuni Anaforă 98, 113, 149, 150 Ancorare (operațiune de) 85, 87, 131, 132 Argumentare/argumentativ 16, 73, 94, 97, 118, 170, 174 Asimilare (operațiune de) 86 Aspectualizare (operațiune de) 85, 87, 131, 132 Atribuire (operațiune de) 85, 131 Catalog 93, 98, 100
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
personajul, desemnat prin semnificantul descriptiv (o descriere de mediu, de exemplu) este într-o relație de "asemănare" (deci nonarbitrară) cu nonpersonajul, de redundanță cu mediul, așadar foarte aproape să-și schimbe calificativele cu cele ale mediului (...); b) un sens "psihologic"; anafora, indiciu prospectiv sau retrospectiv, stabilește o coerență între momentele disjuncte ale istoriei aceluiași personaj (...); c) un sens antropologic (...). A descrie mediul înseamnă a descrie viitorul personajului; d) un sens tehnic, literar; a introduce o descriere într-o povestire înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este focalizată și percepută. 131 Exemplele sunt preluate din DLR, tomul VIII, partea a III-a, s.v. privi. 132 Gheorghe (2009: 83) arată că, în astfel de situații, cele două categorii vide "se susțin prin coreferențialitate, formând un tip de anafore zero, de tip asociativ". 133 Singurul verb care selectează ca argument obiectul prepozițional este verbul reflexiv a se uita. Deși a se uita se angajează în alte tipare sintactice decât restul verbelor de percepție intențională (care se construiesc cu obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
să vezi că ea este izvorâtă nu numai din înțelepciunea voievodului, ci și din a Divanului Domnesc și a înaltului cler. De fiecare dată voievodul trimitea un slujbaș domnesc de seamă pentru a cerceta faptele la fața locului. După ce primea anafora de la dregătorul trimis, asculta cu mare luare aminte pe împricinați, cărora le cerea să-și dovedească spusele cu urice domnești, ispisoace sau martori de bună credință. - Indrăznesc, mărite Spirit, să-ți cer să-mi lămurești înțelesul cuvintelor rostite de tine
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și au stâlpit și mai bine.” - Vecinii credeau, mărite Spirit, că e ușor să încalci hotarele mănăstirii Socola, dar se înșelau, pentru că maicile își apărau averea cu strășnicie. Iaca o nouă pricină de hotărnicie a moșiilor Socolei. O aflăm din anafora scrisă de Pilat, vornic de poartă, către Constantin Duca voievod, la 21 septembrie 1694 (7203): „Facem știre mării tale că viindu la noi călugărițele de la svânta mănăstire de la Socola ca să mergem să le alegem hotarul satului Iezărenilor și a Găurenilor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au spus „cum acel loc de prisacă iaste danie svintei mănăstiri de la Alexandru (Lăpușneanu) vodă. Si ne-au arătat și uricul acel de danie.” Ca un făcut, mărite Spirit, am dat din nou de o pricină între sfintele mănăstiri. Din anafora lui Cârstian, vornic de poartă către Constantin Cantemir voievod, scrisă la în mai 1690 (7198), aflăm că egumenul mănăstirii Sfântul Ioan (Zlataust) s-a judecat cu călugărițele de la mănăstirea Socola pentru un hotar. „Milostive și luminate doamne...Facem știre mării
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Multe din ele se termină cu o afurisenie aruncată asupra presupușilor încălcători ai voinței lor. - Ai dreptate, mărite Spirit... - Să revenim la porunca lui Mihai Racoviță voievod din 6 aprilie 1717 (7225). Ascultă ce-i răspunde Constantin Zbierea șetrarul prin anafora din aceeași zi: „Milostive și luminate doamne, să fii mărie ta sănătos. Facem știre măriei tale...Ce noi...am mărsu și am strânsu oameni bătrâni den sat den Buciumi...și i-am întrebat: a cui au fost acest loc Buciumi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
soția răposatului Proca, negustor, pentru un loc de prisacă de la Bucium. Din nou câștigă mănăstirea Dancu o vie, în urma judecății din 25 nov. 1764 cu Vasâlca din Iași. Mănăstirea Dancu are o ultimă judecată cu biserica Armenească din Iași. În anafora mitropolitului Moldovei, Gavriil, din 15 iunie 1768, se spune că pricina judecății cu armenii ar fi fost împresurarea locului mănăstirii Dancu prin lărgirea locului „țintirimului” din fața bisericii Armene. Văzând că armenii nu au „direse” pe locul îngrădit, mitropolitul a socotit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
biblioteci s-au auzit chiar din primii ani ai secolului al XIX-lea. Pe la 1800, mitropolitul Iacob Stamati a întocmit un raport cerând întemeierea unei școli și a unei biblioteci care să se bucure de drepturi de depozit legal. O anaforă a Epitropiei Școalelor, cu data de unu ianuarie 1828, cerea lui Ioan Sturza: "să se așeze în zilele Înălțimii voastre o școală pământească spre folosul necurmat al obștei și să poată alcătui o bibliotecă națională". Ideea începe să fie pusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pământului acestuia" și că "împreună se trag din cel mai întâi părinte"10. În cuprinsul său, rezoluția Divanului oferă pentru prima oară referințe mai detaliate privitoare la istoria familiei Balș. Spița neamului Bălșeștilor, pe linie masculină, însoțită de o cuprinzătoare anafora a Divanului moldovean de cercetare și adeverire a veridicității informațiilor pe baza cărora s-a întocmit spița, a fost întărită prin hrisovul din anul 1813 al domnului Scarlat Calimah. Hrisovul a fost validat în mod excepțional printr-un sigiliu atârnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
exemplu, în cele trei zile ale Crăciunului toți membrii familiei se îmbrăcau în hainele cele mai bune sau noi, iar deosebirea esențială consta în modul în care se serveau preparatele la masa de dimineață. Masa începea cu o bucată de anaforă, apoi se mânca o bucată de carne de vânat (vrabie, porumbel, iepure sau pasăre), urma ciorba cu carne de porc sau pasăre, friptură și pe parcurs vin. Obiceiul de a servi vânat sau pasăre era o tradiție și consta în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
continuând drumul pe spațiul liber din mijlocul naosului și înaintând spre altar. Preotul nu așează sfintele daruri pe capetele credincioșilor ca la noi. Am văzut acolo cum copiii sunt împărtășiți. Fiind interesate de ritual am stat până la terminare. Am luat anafora dar ce ne-a uimit a fost faptul că se dădeau nu bucățele mici, ci două trei felii de pâine pe care copiii le mâncau pofticioși când ieșeau din biserică. La ieșire ni s-a înmânat o hârtie pe car
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
copiii lor, ca să fie drepți Șerbi ai Svintei Episcopii”. În anii următori, au avut loc procese între Episcopie și acești nefericiți ai sorții; totodată, țiganii au continuat să reprezinte donații ale unor boieri, în folosul Episcopiei. Într-un raport scris (anafora) al marilor boieri din divan din 25 iunie 1757, adresat lui Scarlat Ghica (1757-1758), se arăta că Iordaki, judele țiganilor și fratele său, Sandu, fiii lui Burcă Căldărariu aparțineau de drept Episopiei Hușilor. La 28 iunie, episcopul Inochentie, prin judecata
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de lumile pe care, prin opera sa, le poate inventa, edifica, propune Personalitatea Scrisului. Calea spre propriul chip și propria valoare de creator nu e nicidecum la suprafață, ci înăuntru, și nu ține de material-carne, ci de simbolic, metaforă și... anaforă artistică. Numai acolo, dincolo de lumea exterioară, poți ajunge și tu la ceea ce conștientiza Nietzsche, când menționa, într-o scrisoare din 1882: "Am atins un punct în care trăiesc cum gândesc". Adică tu, scriitorul, acolo, în lumea intimității și firii tale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]