1,788 matches
-
asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință umanistă. Teologia (patristica și dogmatica), istoria, filologia și poezia sunt discipline pe care le slujește statornic - ca om de Renaștere - cu voință de a cunoaște și dor de perfecțiune. Citise pe Grigore Ureche și analele în limba slavonă. Pătruns de valoarea documentului, a cărților rare, el punea la îndemâna lui Miron Costin un uric din 1392 privitor la întemeierea Romanului, împrumuta pentru a studia, de la mănăstirea Krilos de lângă Halici, un tetraevanghel scris la 1144 și alcătuia
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
care, după informate excursuri istorice, sunt prezentate repertoriile (cu frecvente trimiteri la dramaturgia românească) și sunt analizate mijloacele de reprezentare, scenografia, regia, interpretarea actoricească. F. a publicat, din 1967, numeroase studii despre legăturile dintre literatura română și cea germană în „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza», „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Dacoromania” (Freiburg), „Synthesis”, „Volk und Kultur”, „Literatur und Kritik”, „Revue des études sud-est européennes”, „Neue Literatur”, „Exil”, „Beiträge zur deutschen Kultur”, „Convorbiri literare”, „Karpaten Rundschau”, „Orizont”, „Südostdeutsche Vierteljahresblätter
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
și profesor (2001). În perioada 1990-1995 și din 2002 funcționează ca lector de limba și civilizația română la Universitatea „Stendhal” din Grenoble (Franța). Debutează în 1956 la „Contemporanul”, iar prima carte, monografia Traian Demetrescu, îi apare în 1983. Colaborează la „Analele Universității București”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. În anii ’80 a pus la cale, de unul singur, câteva acțiuni subversive împotriva regimului: redactează și difuzează manifeste, trimite scrisori de protest
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
din Viena. Din 1996 este decan al Facultății de Litere din București și din 2001 membru corespondent al Academiei Române. După debutul în „Argeș” (1969), colaborează la publicații de specialitate sau literare, între care „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „România literară”, „Argeș”. Cărțile sale - Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), Cronicari munteni (1978), Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți (1981), Literatura română în epoca Renașterii (1984), Proza oratorică în literatura română veche
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
București, „Valahia” - Târgoviște, „Ovidius” - Constanța) și cercetătoare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Debutează cu versuri în 1976, la revista „Limbă și literatură pentru elevi”. Colaborează cu articole de istorie literară, cronici, recenzii la „Contemporanul”, „Caietele Eminescu” „Analele Universității București”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Curierul românesc”, „Études balkaniques”, „Dix-hutième siècle” ș.a. Pentru ediția G. Călinescu, Viața lui M. Eminescu (2002) a fost distinsă cu Premiul Academiei Române. Cartea de
MIHAILA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
și introd. Ion Simuț, pref. Mircea Martin, Pitești, 2003. Antologii: Antologia ideologiei junimiste, București, 1943; Antologia scriitorilor ocazionali, București, 1943. Traduceri: James Caterly [George B. Știrbei], Românii, București, 1910; Homer, Batracomiomahia, în Critice, I, București, 1909, Odiseia, București, 1935; Tacit, Analele, I-II, București, 1916, Pagini asupra epocii lui Tiberiu, Arad, 1927; Horațiu, Odele și epodele, București, 1923, Satire și scrisori, București, 1923; Cicero, Catilinarele, I-IV, București, 1935; Vergiliu, Eneida, București, 1933; versiune nouă, București, 1938. Repere bibliografice: Trivale, Cronici
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
creator de școală, prin activitatea sa de conducător de doctorat și prin coordonarea de lucrări colective - Balazc, sémioticien avant la lettre (1977), Les Langues de spécialité (1982), Sémiotique roumaine (1982) ș.a. - și prin colaborarea neobosită la numeroase reviste, între care „Analele Universității București”, „L’Année francophone”, „Dialogues” (Canada), „Beiträge zur Romanischen Philologie” (Germania), „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Cahiers roumains de linguistique appliquée”, „Cahiers des Saint-Germain des Près”, „Dialogue” și „Jalons” (Franța), „Cahiers de sémiotique”, „Degrès” (Belgia), „Revue roumaine de linguistique
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-germană. După absolvire, își inaugurează cariera didactică la Catedra de limba română a aceleiași facultăți, unde ajunge conferențiar. Colaborează la „Revista de istorie și teorie literară”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. A debutat cu articole în „Orizont” (1965) și editorial cu volumul Motive și structuri poetice (1980), prin care aclimatizează la noi, într-o manieră personală și atrăgătoare, stilistica motivelor (cu referire explicită la Mihai Eminescu, Lucian
GIURGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287287_a_288616]
-
la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1929 și 1930, a fost și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică” (Cernăuți), „Transilvania”, „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul Arhivei de Folclor” (Cluj), „Graiul nostru”, „Grai și suflet”, „Revista pentru istorie”, „Arheologie și filologie, fonetică și diactologie”, „Cercetări lingvistice” ș.a. Discipol al lui Ovid Densusianu (pe care avea să îl evoce într-un patetic necrolog
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
Seneca, Scrisori către Lucilius, introd. Isac Davidsohn, București, 1967; Arte poetice. Antichitatea, îngr. D.M. Pippidi, București, 1970 (în colaborare); Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, introd. Maria Holban, comentariu istoric Nicolae Stoicescu, București, 1973; Iuvenal, Satire, pref. trad., București, 1986; Cornelius Tacitus, Anale, introd. trad., București, 1995. Referințe critice: Edgar Papu, O monografie Vergilius, RL, 1970, 33; Dragoș Vrânceanu, Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei”, CNT, 1973, 44. A.C.
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
doctor în filologie, cu teza Idei și forme literare la români (până la Titu Maiorescu). A fost decan al Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea din București. A debutat în revista „Tânărul scriitor” (1956), colaborând, în continuare, la „Amfiteatru”, „Analele Universității București”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Tomis”, „Viața studențească” ș.a. Prima sa carte, apărută în 1976, este Ideea de patrie în literatura română, reprezentând întâia cercetare monografică, cu
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
und sozialistische Politik, Diskussionsangebot der PDS, Controvers Verlag & Vetrieb, Berlin. Brie, Michael, Herzig, Martin, Koch, Thomas (coord.) (1995), Die PDS. Empirische Befunde und kontroverse Analysen, PapyRossa, Berlin. Brâncu, Zina (1956), „Zece ani de la Înființarea Școlii superioare de partid «Ștefan Gheorghiu»”, Analele Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă CC al PMR, 1, ianuarie-februarie. Broszat, Martin (coord.), Zäsuren nach 1945. Essays zur Periodisierung der deutschen Nachkriegsgeschichte, Oldenbourg, München. Brucan, Silviu (1992), Generația irosita. Memorii, Universul & Calistrat Hogaș, București, 1992. Brüll, H. (1972), „Für
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de istorie și bizantinologie. După debutul din 1884 I. colaborează la o seamă de ziare și reviste românești („Lupta”, „Era nouă”, „Timpul”, „Drapelul”, „Constituționalul”, „Adevărul”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Revista nouă” ș.a.), precum și la prestigioase publicații științifice din țară și străinătate („Analele Academiei Române”, „Revue historique”, „Revue de l’Orient latin”, „Revue internationale des archives, des bibliothèques, des musées”, „Revue critique d’histoire et de littérature”, „Nuovo archivo veneto” ș.a.). Îi apar câteva cărți, printre care Poezii (1890-1893) (1893), Schițe din literatura română
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
, (Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini), scriere anonimă redactată între 1688 și 1690. Adunând și punând cap la cap cam tot ce însemna izvor intern (vechile anale în slavonă, Viața patriarhului Nifon de Gavriil Protul, Cronica Buzeștilor, scrierile lui Stavrinos și ale lui Matei al Mirelor, o bănuită cronică - poate în grecește - redactată la Curte), scriind una dintre „istoriile posibile” ale Țării Românești (istorisirea evenimentelor cuprinse între
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
practica avocatura la Constanța, fiind de mai multe ori deputat și la un moment dat primar al orașului. Animator al vieții culturale dobrogene, conduce publicațiile „Drepturile Dobrogei” (1902), „Farul” (1903-1904) și publică în revista „Ovidiu”, condusă de Petru Vulcan (1905), „Analele Dobrogei”, „Dobrogea jună”. A semnat și Chisoi, Ghib, Inero, Mărgineanul, Meșterul Manole, Morna, Nichifor Norma, Doctorul Romanus, Rozmarin. R. s-a făcut cunoscut mai ales datorită polemicii cu C. Dobrogeanu-Gherea în jurul principiilor estetice ale „Contemporanului”. El reproșa criticului întâietatea acordată
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
ianuarie 1905 la 13 decembrie 1908, de trei ori pe lună între 20 decembrie 1908 și 25 ianuarie 1911, bilunar de la 1 noiembrie până în decembrie 1911 și ca serie nouă în numărul din 1 ianuarie 1912; la început avea subtitlul „Anale politice și literare”. Redactor este C. Al. Ionescu-Caion (1905-1911), iar director A.D. Xenopol (1908-1909). Revista își schimbă frecvent titlul și subtitlul: „Literar, politic și religios”, „Românul. Literatură, politică, religie”, „Românul literar”, „Românul politic și literar”. R.l. atacă virulent „Sămănătorul” și
ROMANUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289356_a_290685]
-
folclor la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie rusă a Facultății de Limbi Slave, unde parcurge toate treptele universitare până la gradul de profesor (1997). Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de referate, recenzii și sinteze”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Vestnik Moskovskogo Universiteta”, „Viața literară sovietică” ș.a. Format în cadrul școlii lui V. I. Propp, R. aplică metoda
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
de Externe. Își descoperă pasiunea pentru istorie, pornind de la cercetarea de hrisoave și documente pentru colecțiile Academiei Române, cum atestă corespondența cu Ioan Bianu. Primul studiu, Despre clasele agricole din Moldova, este publicat în „Revista nouă” (1888). Contribuțiile ulterioare, apărute în „Analele Academiei Române”, și câteva cărți amplu documentate asupra proprietății rurale și a originii boierimii câștigă recunoașterea din partea unor istorici importanți, ca Ioan Bogdan sau Vasile Pârvan. Pentru ce s-au răsculat țăranii? (1907), Pământul, sătenii și stăpânii din Moldova (1907), lucrări
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
rămâne neterminată și needitată. R. se stinge din viață într-un sanatoriu din București. Literatura lui R. se așază firesc în continuarea activității de cercetător. Colaborează cu studii, fragmente de roman, povestiri și memorialistică la „Revista nouă”, „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Analele Academiei Române”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea”, „Adevărul literar” ș.a. Romanul „de capă și spadă” Cu paloșul (1905), apărut inițial în foileton în ziarul „Epoca” (1904-1905), este o narațiune nutrită de laborioase investigări ale trecutului, un Ev Mediu altminteri
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
Revista istorică”, „România eroică”, „Credința”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Revue historique du Sud-Est européen”, ,,The Slavonic Review”, „Universul” „Ordinea”, „Viitorul”, „Ilustrațiunea română”, „Calendarul”, „Anuarul Crucii Roșii”, ,,Lumea românească”, „Le Temps”, ,,Adevărul literar și artistic”, ,,Arhiva românească”, ,,Pământ nou” și „Analele Academiei Române”, la secțiunile istorică și literară. „Literatură de frontieră”, jurnalul și memoriile, ca gen nonficțional, au șansa de a deveni literatură abia atunci când sunt produsul unui scriitor; în cazul generalului R., lipsit de harul de povestitor al tatălui său și
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
și cenaclul Institutului de Literatură, condus de Mihail Dragomirescu. Se va specializa în limba și literatura franceză, continuându-și studiile în Franța, la Sorbona. În 1927 este titularizat profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Debutează cu versuri la „Analele Dobrogei” (1921), unde va continua să publice masiv până în 1938, colaborând totodată și la „Ritmul vremii”, „Gloria Dobrogei”, „Dobrogea jună”, „România de la mare”, „Adevărul literar și artistic”, „Tomis”, iar mai târziu „Convorbiri literare”, „Tomis” ș.a. El însuși va înființa revista
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
București, 1942; Iluzia, București, 1944; Ovidius, București, 1958; Nopți pontice, pref. Șerban Cioculescu, București, 1969; Basmul zmeilor, București, 1969. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 170-171; Nicolae Roșu, „Fierbea az-noapte marea”, CRE, 1933, 2 011; D. Stoicescu, Poezii de Grigore Sălceanu, „Analele Dobrogei”, 1932-1933, 151-158; N. Iorga, Poezie de ieri și de totdeauna, „Cuget clar (Noul Sămănător)”, 1937, 20; Tudose Dracea, Poezia lui Grigore Sălceanu, „România de la mare”, 1938, 228; Paul I. Papadopol, Un poet al mării și al basmului, U, 1939
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
1969) și conferențiar (1992). Debutează cu o recenzie, în „Luceafărul” din 1960. În 1973 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre publicistica lui B. P. Hasdeu, care va deveni prima sa carte, apărută în 1974. Colaborează la „Analele Universității București”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor” și „Revista de istorie și teorie literară”. Specializat în literatura română a secolului al XIX-lea, S. optează pentru aprofundarea biografiei și creației lui B. P. Hasdeu, alegând
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
de modelul scopurilor supraordonate al lui M. Sherif și al colaboratorilor acestuia (1961). Tema in-group/out-group a pătruns puternic și în alte discipline socioumane decât psihologia socială, sociologia și antropologia culturală, în special în istoriografie, mai ales sub influența Școlii Analelor de la Paris. Istorici, inclusiv cei de la noi, se apleacă acum cu sârg asupra studierii imaginii „alterității”, a concepției despre „străini” și „autohtoni”. De foarte multe ori însă, discursurile diferitelor discipline rămân paralele; abia mai recent încep să se producă infuzii
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la Catedra de antropologie culturală a facultății pe care o terminase. În paralel, este un timp cercetător la Muzeul Țăranului Român, secția Programe etnologice și acțiune culturală. Colaborează cu proză și reportaj la „Vatra”, „Dilema”, „Deci”, „Formula As”, „Ultimul atu”, „Analele Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, „Timpul” ș.a. O perioadă e redactor la ziarul „Partener”. Volumul de proză scurtă Povestiri cu înjurături (2000) și romanul Dincolo de frontiere (2002) recomandă un autor care recompune cu rafinament tocmai lipsa de rafinament a
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]