846 matches
-
Franța, Anglia, Germania, Elveția - fondatorii - dar și din SUA, Austria, Belgia, Spania, Italia, având secții și în Ungaria, Olanda, America de Sud. Atâta doar că ea este măcinată de puternice tensiuni între „internaționaliști”* (Marx), naționaliști (Mazzini), mutualiști (Proudhon) și, foarte curând, de anarhiști* (Bakunin). Căderea celui de-al Doilea Imperiu în urma războiului franco-prusac din 1870 deschide calea unei noi republici și, mai ales, de pe 18 martie până pe 20 mai 1871, episodului Comunei din Paris, strivită de trupele lui Thiers. în Războiul civil din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe aceleași criterii. Voința de a spune adevărul și, prin urmare, de a defini o regulă pentru ansamblul mișcării muncitorești este prezentă la Marx* și Engels*, așa cum dovedesc violentele lor polemici cu alți lideri comuniști (Weitling, Cabet), socialiști* (Proudhon) sau anarhiști (Bakunin). Această voință de a defini un „socialism științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar în dogmă. Totuși, cei mai mulți dintre liderii social-democrației* de dinainte de 1914
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
maoistă, apoi în celelalte partide-state, inclusiv în Cuba*. Cât despre acele PC care nu se află la putere - PCF*, PCI*, PC spaniol, PC grec -, ele nu vor utiliza aceste metode decât în perioade tulburi, practicând asasinatul* unor oponenți politici - troțkiști*, anarhiști* etc. - în timpul războiului din Spania*, în timpul Rezistenței* și al Eliberării*. Procedurile de ortodoxizare Ortodoxizarea este un proces care se află la baza tipului de adeziune* bolșevică. în 1921, la imboldul lui Lenin, autocritica devine o obligație în PCUS, fiecare militant
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ostaticilor și a primelor lagăre de concentrare, în august 1918, și mai ales odată cu decretul referitor la „Teroarea* Roșie”, din 5 septembrie 1918, care inaugurează lichidarea sistematică a opozanților; în câteva săptămâni, peste 50000 persoane sunt asasinate: muncitori în grevă, anarhiști*, menșevici, partizani ai țarismului, țărani care refuză rechiziționările. Teroarea va crește până în 1922 și va duce la distrugerea principalelor focare de rezistență. Numărând deja 15000 colaboratori în 1918, Ceka are 37000 în 1919 și 260000 în 1921. O asemenea inflație
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de cetățeni, creștini „progresiști”, critici ai globalizării de tipul Attac sau stângiști*. Viziunea revoluționară le este obliterată de un anumit număr de constrângeri puternice: prăbușirea recrutării și îmbătrânirea aderenților, slăbiciunea financiară, concurența extremei drepte în mediul popular, reîntoarcerea troțkiștilor* și anarhiștilor* care îi atrag pe tineri. Asia Centrală Prăbușirea URSS în 1991 le-a permis celor cinci republici sovietice din Asia Centrală să-și obțină independența, deși, înainte de 1917, nu aveau vreo existență etatică, iar populația îndurase aceleași constrângeri ca și restul URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialism, cu evitarea fazei capitaliste, mulțumită unei pregătiri sociale specifice, oschina - comunitatea țărănească. Urmașii populiștilor înființează în 1902 Partidul socialist revoluționar condus de Victor Cernov și principal actor al Revoluției din Februarie 1917. în paralel, se dezvoltă un puternic curent anarhist, al cărui lider este unul dintre emulii lui Bakunin, Piotr Kropotkin. Aplicând teoria marxistă, cealaltă fracțiune este de părere că Rusia va trece printr-o fază capitalistă și se bazează pe noul proletariat industrial. Aceasta este condusă de Plehanov - traducător
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Franța este țara în care ISR înregistrează principalul său succes. Aduși de o figură a mișcării sindicale, Pierre Monatte, sindicaliștii revoluționari partizani ai ISR sunt excluși din CGM și fondează, în 1922, Confederația Generală a Muncii Unitare (CGMU), care regrupează anarhiști și comuniști. Condusă de Gaston Monmousseau, CGMU se află în curând sub controlul PCF*, ale cărui direcții le urmează - linia „clasă contra clasă”, care duce la confruntări violente cu forțele de ordine, și politizarea sistematică a grevelor -, antrenând prăbușirea numerică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
crearea poliției sale politice*, CEKA, Lenin are mijloacele de a instaura dictatura Partidului Bolșevic, sprijinindu-se pe o teroare sistematică, exercitată împotriva „dușmanilor” săi. Mai întâi e vorba de dușmanii lui politici: „albii” - toți partizanii țarului - și liberalii (KD), apoi anarhiștii* și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea bună: muncitorii care resping dictatura
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
voluntari se vor succeda astfel pentru a construi o lume lipsită de exploatare, cea a lucrătorilor. Acest tip de „utopie concretă” a presărat tot secolul XX până la Revoluția din Octombrie, fără nici un succes, după exemplul acelor militanți italieni, comuniști și anarhiști* care, în 1890, au încercat în Brazilia să dea viață unei comunități socialiste numite „La Cecilia”. în paralel cu teoriile cu pretenții științifice - adeseori în complicitate cu ele -, utopiile sunt implicate în bătălia ideologică dintre socialiști, comuniști și anarhiști. Având
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și anarhiști* care, în 1890, au încercat în Brazilia să dea viață unei comunități socialiste numite „La Cecilia”. în paralel cu teoriile cu pretenții științifice - adeseori în complicitate cu ele -, utopiile sunt implicate în bătălia ideologică dintre socialiști, comuniști și anarhiști. Având mereu trecere la mase, ele reprezintă, așadar, marcatori ai ascensiunii sau ai slăbirii unei anumite doctrine sau mari idei într-o perioadă dată. în aria comunismului, sub formă de broșură, roman sau foileton de presă, ele circulă cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe cei care nu pot accede la texte savante; își manifestă utopismul fără ocolișuri: „[...] împingem utopia până la a crede că Revoluția va trebui și le va putea garanta tuturor locuința, îmbrăcămintea și pâinea”. Tot astfel, englezul William Morris, marxist și anarhist, își utilizează în mod deschis utopia, Scrisori de nicăieri (1892), pentru a convinge un auditoriu muncitoresc puțin sensibil la cuvântul de ordine al revoluției violente și căruia îi zugrăvește o lume „unde fiecare produce pentru uzul vecinilor săi, așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fratelui meu Aleksei în țara utopiei rurale. Trebuie, de asemenea, să ținem seama de anarho-comuniști, prolicși în utopii, cu: Anarhie în vis de frații Grodin (1919) sau Rusia la 1930 de Karelin (1921). Cu toții au fost zdrobiți de această revoluție: anarhiștii încă din 1921, ceilalți odată cu venirea lui Stalin* la putere, ca Maiakovski, care se sinucide în 1930, Kremniov și Preobrajenski fiind executați în 1937, Buharin în 1938. Timp de zece ani, aceste idei ideale au făcut ca diferitele curente revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de bani. Următorii ani din viață i-a trăit frugal. A frecventat saloane de întâlniri ale vremii unde nu lipseau cei mai progresiști și radicali intelectuali ai vremii. Aici i-a cunoscut pe John Stuart Mill, Harriet Martineau, pe radicalul anarhist George Henry Lewes și pe scriitoarea Mary Ann Evans (pseudonim George Eliot). S-a împrietenit cu George Eliot și după un timp se părea că se vor căsători, dar, cu toate că ea părea dispusă să facă acest pas, Spencer a ales
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
fiind Ministru de Interne în Prusia, într-o perioadă de restriște 1850-1858, și, împreună, pleacă în Franța unde i s-a oferit postul de editor la un jurnal politic, Anale franco-germane. Printre colaboratorii revistei erau vechiul său mentor, Bruno Bauer, anarhistul rus, Mihai Bakunin și fiul unui bogat industriaș german Friedrich Engels (1820-1895). Cu acesta din urmă va lega o prietenie spirituală care va dura toată viața. La Paris cunoaște, pe viu, situația clasei muncitoare și devine socialist. El își propune
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
sicofanți... În cercul său de prieteni și în familie, era cu totul altul, sigur, fericit, echilibrat și generos. Nu a fost ceea ce astăzi se numește lider charismatic și nici propagandist popular, nu a fost atât de vocal precum contemporanii săi, anarhistul rus Mihail Bakunin sau socialistul german Ferdinand Lassalle. Elaborările minții sale au trasat însă în istorie urme mult mai adânci decât a putut să lase omul Marx. Scrierile. Opera lui Marx este deosebit de vastă dar, din cauza atitudinii sale reci și
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
aceia care au refuzat să vorbească limbajul societății civile par să-și bazeze obiecțiile pe lecturi incomplete, interpretări greșite intenționat sau pe totala lipsă de informare asupra literaturii pe această temă. Obiecția că societatea civilă este văzută de către prietenii săi anarhiști ca lipsită de restricții instituționale care desființează libertăți, că o societate civilă implică "distribuții informe de decizii între persoane private care își oferă reciproc consimțămîntul" și că, deci, "mitul societății civile este o poveste a unei orînduiri necoercitive" este de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
wasza wolność), iar patrioții polonezi au jucat un rol important în revoluțiile de la 1848 din Ungaria, Germania și Italia. Astăzi, identitatea națională cristalizată prin astfel de experiențe surprinde pe unii oameni care nu sînt polonezi. Polonezii sînt uneori considerați ca anarhiști irascibili și iscusiți, cu suflete romantice recunoscute la poeți ca Adam Mickiewicz, care vedea Polonia drept Christul națiunilor, crucificată ca să poată reînvia și ca toate celelalte națiuni să poată fi eliberate. O aroganță de acest fel a fost evidentă în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de altă parte, faptul că în sînul mișcării muncitorești occidentale își face apariția o linie de demarcație între partizanii și oponenții revoluției ruse nu presupune însă și o armonie a vederilor și concepțiilor între toți simpatizanții puterii sovietice. Între pacifiștii, anarhiștii, socialiștii "de stînga", deosebirile sînt mai mult decît simple nuanțe. Originea și evoluția partidelor comuniste stau mărturie în acest sens. În urma acestui congres se formează sau se dezvoltă primele grupări comuniste din Europa occidentală și își fac apariția cîteva tentative
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
CNT, aderă provizoriu pe 17 decembrie 1919, dar delegatul său la al doilea congres, Angel Pestana, se abține în fața celor 21 de condiții. Aderarea atît la Internaționala Comunistă cît și la Internaționala Sindicală Roșie (ISR) divizează în mod profund sindicatul anarhist. După cîteva luni de dezbateri, CNT își retrage, la 11 iunie 1922, aderarea provizorie la IC. Mai mulți dintre conducătorii săi, favorabili aderării, printre care Andres Nin și Joaquim Maurin, se alătură atunci PCE-ului reunificat. În Olanda, aripa revoluționară
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Cei cîțiva comuniști irlandezi nu s-au putut sprijini pe nici o personalitate marcantă dintre "republicanii" cei mai încrîncenați. Această situație l-a făcut pe Swarakowski să spună că "rebeliunea irlandeză este exemplul unic al unei revoluții în care socialiștii radicali, anarhiștii au fost incapabili să-și extindă influența"8. De fapt, partidul comunist a fost dizolvat în 1923 cu scopul de a se înființa o organizație mai mare "Irish Workers League", prin care Kominternul va încerca în zadar să mărească influența
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în 1931, IC îl împiedică să se ralieze Republicii. Puciurile și diversele sciziuni duc la o anumită plafonare a acestei organizații care are totuși 3.000 de membri în 1931 și 4,4% la alegerile din același an. În schimb, anarhiștii și un partid socialist care se radicalizează și datorită lui Largo Caballero, constituie niște blocuri impunătoare, îndeosebi prin influența pe care o exercită asupra puternicelor sindicate, CNT și UGT. Victoria dreptei la alegerile din noiembrie 1933 modifică datele problemei. Frontul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și organizația unitară, JSU, se alătură pozițiilor comuniste aducîndu-le întăriri prin cei 150.000 de aderenți ai săi. Cînd izbucnește pronunciamento-ul generalilor, răspunsul este spontan și experiența din trecut îi face pe muncitorii socialiști și comuniști din Madrid și pe anarhiștii și naționaliștii catalani din Barcelona să se revolte. Legitimitatea asigură Republicii sprijinul unei mari părți a burgheziei și al laicității militante pe acest teritoriu al catolicismului feudal, sau, în revanșă, al burgheziei mijlocii, catolice și autonomiste din Țara Bascilor. În
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
foarte repede ca o forță moderată, ostilă oricărei rupturi revoluționare. Se pune problema obținerii sprijinului democrațiilor occidentale și această politică se potrivește de asemenea scopurilor lui Stalin. Comuniștii se opun colectivizării pămînturilor confiscate marilor proprietari și Bisericii, colectivizare practicată de către anarhiști și ei se erijează în apărători ai micilor industriași. În mod constant, ei vor exclude revoluția de pe ordinea de zi. Ei vor sprijini și vor participa la guvernarea prezidată de socialistul moderat Negrin, după ce îi retrăseseră sprijinul lui Lenin spaniol
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
apar cuminți, aproape conservatoare, în fața multiplelor mișcări pline de imaginație și de spontaneitate care se nasc în acea epocă. În Franța, conducerea PCF denunță cu virulență grupusculele de stînga care fac jocul puterii, și Georges Marchais îl atacă pe Cohn-Bendit, anarhistul german. La polul opus, responsabilii studenți interzic intelectualilor comuniști uneori fără menajamente să ia cuvîntul în adunările lor. În Italia, PCI polemizează dur cu stîngiștii săi, dar luînd seamă să nu întrerupă complet discuția. Totuși, dezbaterea din jurul pozițiilor revistei marxiste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
aristocratice (despre importanța căreia va vorbi Simone Weil2 câteva decenii mai târziu). Un sistem de valori creștine își propune eradicarea mentalității de mercenar pe care o încurajează principiile eficienței contabile, încurajate de modernitatea birocratică a secolului al XIX-lea. Cazul „anarhistului” Pierre-Joseph Proudhon - cel care a afirmat, într-un context deloc metafizic, „orice proprietate este furt” - expune încercările unui gânditor francez de a regândi noțiunea concretă de dreptate, în balanță cu noțiunea pur teoretică de libertate (în care Hegel vedea șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]