2,204 matches
-
crește sfântă-n sufletele noastre”. Chiar dacă patetica damnării, ca și impresia de morbidețe ori de prețiozitate imprimă liricii lui P. un aer desuet și, alături de figurile ermetice, explică redusa ei audiență, prin el poezia românească a încorporat pe deplin muzica, anecdota lirică fiind înlocuită de simbol și de sugestia muzicală. Pe linia controlului ritmului și a concentrării emoției, cu P. și poemul în proză se rafinează. El este deopotrivă interesant ca dramaturg, fiind autorul primei piese de idei, care e și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
Mihai Eminescu, Titu Maiorescu și Ion Creangă, iar între 1892 și 1895 a fost director la o școală primară din Focșani. A colaborat la „Timpul”, „Epoca”, „Columna lui Traian”, „Convorbiri literare”, „Sămănătorul”, „Făt-Frumos”. Prefațându-i Literatura populară sau Palavre și anecdote (1882), Eminescu nădăjduia că „autorul lor își va continua lucrarea, în care arată talent și se va sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scapără din contactul cu străinii”. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea numelor informatorilor, urmează tematica știută a facețiilor ce circulau în epocă. SCRIERI: Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români, Focșani, 1892. Culegeri: Literatura populară sau Palavre și anecdote, pref. M.E. [M. Eminescu], București, 1882; Obiceiuri la români, București, 1884; Spânul și omul cu barba roșie, București, 1898. Repere bibliografice: Ov. Papadima, Folclorul în periodicele lui Hasdeu („Traian” și „Columna lui Traian”), SIL, 332; Gh. Cardaș, E. Baican, DCL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
Dialog”, „Universitatea comunistă”, „Convingeri comuniste”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Familia”, „Vatra”, „Ateneu” ș.a. În 1999 i s-a acordat Premiul Frontiera Poesis. Optzecist minor, mai vizibil ca poet după 1989, V. își construiește utopia pe o mișcare dublă: eliminarea psihologiei ca anecdotă ori sentiment și înlocuirea ei cu mișcările de finețe ale psihicului, văzut în afara dispozitivului corporal, ca un filament scos din sticla becului. Un vocabular intelectualizant, tras din zone de limbaj mai mult sau mai puțin tehnic (a și fost prezentat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]
-
firul în patru,. Pericle Martinescu se învârtea nu numai în cercul frumoaselor, dar și în lumea literară. Cu destui confrați se duce la chefuri (cunoștea, mărturisește el, mai toate cârciumele din București), însă frecventează când și când cenaclul "Sburătorul,, ,unde anecdota și bârfa se bucurau de mare trecere", ca la ,Junimea", adaug eu, după cum se știe. O dată are o lungă convorbire la cafeneaua Corso cu însuși E. Lovinescu. Portretul criticului se găsește la polul opus aceluia minimalizant ce i-l schițează
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
pe "un om genial": Nu pentru că l-am cunoscut îndeaproape, noi ne tutuiam. Așa cum a descris el în Donul liniștit dispariția căzăcimii, n-a descris-o nimeni. Dar despre literatură nu-i plăcea să vorbească. Despre muieri, despre chefuri, despre anecdote da, despre orice, dar nu despre literatură. Nu voia, era sătul, pesemne". Poate tocmai de aceea și-a exprimat laconic opinia despre Cavalerul Stelei de Aur: "Mergeam odată de la o sesiune a Sovietului Suprem, am ieșit împreună de la Kremlin, și
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
și să urmărim cum ni se deapănă sub nas o colecție de probleme care și-au pierdut interesul științific, dovadă că acum sunt livrate publicului în forma lesnicioasă a adevărurilor rumegate. Aici o analogie, dincolo un exemplu intuitiv, apoi o anecdotă menită a înlătura crisparea, în fine o vorbă de duh din partea vreunui fizician, și gata: ambalajul înțelegerii ușoare e confecționat. Potrivit acestei logici, un cititor deschizînd o astfel de carte, chiar dacă nu are nici un dram de pregătire în domeniu, va
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
bun de glume deocheate, ceea ce constituie desigur o exagerare. În capitolul "Întoarcerea vechiului fond românesc", din Introducerea sintetică, după stenograma unor cursuri, din 1929, Iorga e de părere că junimiștii îl "împingeau" pe Creangă să scrie tot felul de "pătaranii", anecdote corozive "care nu vor putea fi publicate niciodată", când în realitate "Popa Smântână", cum îl poreclise aluziv Jacob Negruzzi, dorea să scrie "cărți bune" pentru copii. Cultivarea laturei pitorești, "cam vulgare"20), crede Iorga, i-a dăunat mult țicăuanului, a
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
1145 / 10 iunie 1890, reluat în N. Iorga, Pagini de tinerețe, II, p. 59 și urm. 7) Ibid., p.60. 8) Ion Creangă, loc. cit., p. 202. 9) Id., p. 204. 10) Id., p. 207. 11) Id. p. 208. 12) Anecdote populare, în "Lupta", nr. 1151 / 17 iunie 1890; reluat în N. Iorga, Pagini de tinerețe, I, p. 5-6. 13) De la Vrancea, în "Lupta", nr. 1174 / 15 iulie; 1179 / 24 iulie, 1184 / 29 iulie, 1190 / 5 aug. 1890, reluat în "Pagini
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
oricum, reprezentativ pentru timpurile noastre), pe care nu știu dacă l-ai cunoscut, și de a-ți relata unele întîmplări legate de „omul Malaparte”, de care m-au apropiat prima oară împrejurări triste datorate nebuniei oamenilor, țin să reproduc o anecdotă, deși nu pot să garantez pentru autenticitatea ei. Se spune că Mussolini, pe cînd mai purta ghetre albe, întîlnindu-l pe coridoarele unui minister, l-a întrebat: - Von Suckert, de ce vă ziceți Malaparte? - Pentru că, a răspuns prompt cel interpelat, o să pierd
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
din vremea de după izgonirea din Peninsula Iberică, numit "Romancero sefard" (1968). Stelele spectacolului au fost cântărețul Yehoram Gaon și actorul Yossi Banay. Mai apoi , în 1970 Navon a scris textul pentru un musical numit "Bustan spaniol" format din scene si anecdote descriind modul de viață , obiceiurile si cântecele evreilor sefarzi din cartierul Ohel Moshe din Ierusalim. Spectacolul s-a bucurat de un succes colosal, pe care l-a repetat într-o versiune nouă in 1998 la teatrul național Habima. În cadrul ceremoniei
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
în 1968, John Dobson a pus la punct, cu membri ai San Francisco Sidewalk Astronomers primul telescop "dobsonian" (un telescop cu diametrul de 610 mm (24")), pe care l-a prezentat la întâlnirea "Riverside Telescope Makers Conference", în 1969. Ca anecdotă, tubul fiind rigid și nedemontabil, l-a transportat într-un microbuz cumpărat la mâna a doua. În pofida fragilității construcției primului model, John Dobson a obținut "Premiul pentru cea mai bună Optică". Deși conceptul său a fost controversat (montură azimutală și
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
Tatăl lui, Ienăchiță, a fost și el poet, dar a scris și prima gramatică a limbi române, iar fiul său, Iancu, a fost poate unul din cei mai mari poeți ai generației sale. O comedie umană a fost dezvoltată de anecdotele lui Anton Pann, care a încercat să ilustreze puțin din spiritul și folclorul balcanic adus de otomani în țările române. Totuși, următoarea generație de scriitori români s-a inspirat din Iluminismul european. Reprezentanți ai acestei generații au fost Gheorghe Asachi
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
martor al realismului socialist”, apărută de-a lungul anului 1995 în Dilemă Veche, Radu Bogdan, critic de artă proeminent al anilor 50, publică un demers de ”explicare” a mecanismelor care au făcut posibilă artă realist-socialistă. Demersul detaliat și presărat cu anecdote inedite din lumea artistică a timpului, are aură un<spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">ei demne și raționale justificări</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> (o explicare a felului în care statul și-a apropiat
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
se putea atinge nivelul artei”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">)</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">și susținerea lor cu observații directe, amintiri și anecdote (</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">Spuneți-mi, vă rog - l-am intrebat - ce este realismul socialist? Cu un zâmbet abia perceptibil, Ilya Ehrenburg mi-a răspuns: Daca
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
însă nu menționează însă filmul cineastului francez cu care mie mi se pare că aduce - cît de cît - Păpușile rusești, și anume Omul care iubea femeile. Cît despre Eu, tu și toți cei pe care îi știm, voi începe o anecdotă. Co-vizionatorul meu comenta după cam 20 de minute: "Of, iar genul ăla de film independent american care se sforțează să imite stilul european". Vaietul emis nu duce lipsă de niscaiva adevăr, doar că europenii i-au acordat acestei pastișe atît
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
dintr-un manual de tip „ajută-te singur“. „La mine sau la tine?“, bîlbîie el, la care femeia Îi replică: „Ei, dacă e așa mare bătaie de cap, s-o lăsăm baltă!“ Chiar și Farkas rîde alături de toată lumea la această anecdotă spusă și răs-spusă. Chestia cea mai nostimă, spune Paulee serios, este că l-a sunat după aia și l-a invitat la prînz și nu știm ce s-a Întîmplat! Toată lumea se Întoarce către Frakas, care, reluînd cercetarea asupra meniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Connelly, Susan Dillon, Caron Freeborn, Gai Griffin, Ljiljana Keyes, Mammy Keyes, Rita-Anne Keyes, Suzanne Power și Louise Voss pentru că au citit manuscrisul în diverse stadii, oferindu-mi feedback și neprețuite încurajări. Lui Eibhin Butler, Siobhan Coogan și Suzanne Benson pentru anecdotele despre orice, de la întâlniri la prima vedere la durerile nașterii. Lui Kate Osborne care a plătit pentru ca „Jacqui Staniforth“ să fie unul din personajele din această carte la o licitație dedicată strângerii de fonduri pentru Fundația medicală pentru Îngrijirea Persoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca să nu cadă pradă frustrării și autocompătimirii, Harry se concentră asupra unei activități care putea să-i aducă profit. Își luase cu el schița cărții la care lucra, Aici. Șezi. Stai. Se voia o colecție de vorbe de spirit și anecdote despre interacțiunea dintre oameni și câini, un melanj de subiecte despre personalitățile umane și canine - În nici un caz cartea pe care și-ar fi dorit el s-o scrie, trebuie să vă spun. Dar o editură venise la el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Într-un râs scurt, nostalgic. —E Întotdeauna Îmbrăcat În pantaloni scurți de safari, indiferent de anotimp. Știu că a urcat și pe Everest și pun pariu că tot În pantaloni scurți era Îmbrăcat. Râse trist, așa cum face cineva care spune anecdote În cadrul unui panegiric. — Iar fiul său, Rupert, ce băiat pe cinste. Se Împrietenește foarte ușor cu copii din alte țări, joacă baschet cu ei, le arată trucuri magice - e chiar talentat la așa ceva și atrage o mulțime de oameni... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de numire, te vei ocupa și de dosarele care nu au un responsabil desemnat printre colegii tăi de la ambasadă. De exemplu", a adăugat ambasadorul parcă glumind, "cu probleme de religie, rabini și sinagogă, tu însuți fiind fiu de rabin". Dar anecdota pe care vreau s-o povestesc s-a petrecut într-o după-amiază de vară umedă și înăbușitoare, prin anul 1972, când a venit să mă vadă, în vizită de curtoazie, noul secretar de presă al României la Bruxelles. Era foarte
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
efectul dorit? Nicidecum! Până la urmă, fără să fi urmat mesajul angelic transmis prin Gru, războiul precum se știe s-a terminat la kilometrul 101, pe șoseaua ce duce la Cairo. * * * Al doilea episod norvegian are un caracter diferit, nu de anecdotă. Lui Sir Henry Wotton, ambasador englez în serviciul Regelui James I (în secolul al XVII-lea), i se atribuie fraza definitorie care a devenit cu timpul monedă curentă, conform căreia "un ambasador este un om cinstit trimis să mintă în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
după anumite surse (neidentificate), ca evreu cu numele de Burăh Tescovici"14. În capitolul "Gheorghiu-Dej și evreii", Paul Sfetcu, care și-a scris memoriile în stilul lipsit de har al documentelor de partid, nu s-a sfiit să reproducă o anecdotă antisemită care circula, după spusele lui, în anii cincizeci prin București, conform căreia "războiul dintre Israel și Egipt din 1956 a încetat nu ca urmare a amenințării URSS că va interveni în conflict, ci pentru că egiptenii au declarat că bombardează
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am fost așa. Și mai pe urmă numai, am căutat să-mi dau seama de ce sunt așa... Aș putea continua. Mai e oare nevoie? Cred că cei care mă citesc au impresia că le vorbește un om căzut din lună... Anecdota primează Eu n-am fost contimporanul Junimii; adică n-am avut și n-am putut avea nici un fel de relațiuni cu această veche asociațiune. Când ochii mei s-au deschis, cu agera curiozitate a tinereței, la lucrurile înconjurătoare, Junimea trăise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]