2,199 matches
-
1145 / 10 iunie 1890, reluat în N. Iorga, Pagini de tinerețe, II, p. 59 și urm. 7) Ibid., p.60. 8) Ion Creangă, loc. cit., p. 202. 9) Id., p. 204. 10) Id., p. 207. 11) Id. p. 208. 12) Anecdote populare, în "Lupta", nr. 1151 / 17 iunie 1890; reluat în N. Iorga, Pagini de tinerețe, I, p. 5-6. 13) De la Vrancea, în "Lupta", nr. 1174 / 15 iulie; 1179 / 24 iulie, 1184 / 29 iulie, 1190 / 5 aug. 1890, reluat în "Pagini
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
demolări și morți încete, față de indiferență și interese, altele decât ale culturii. Este un aici înșelător cel din titlu, fiindcă un întreg periplu, reconstituit minuțios, cu sprijinul, recunoscut, al lui Niculae Gheran, editorul lui Rebreanu, e povestit, cu aplecare spre anecdotă, în luarea de poziție, dacă se poate numi așa. Case peste case, străzi peste străzi, memorie disprețuită și adrese care se pierd, semănând, peste timp, confuzie, fac substanța acestui articol nostalgic și precis. Constatări incredibile, precum „inițiativa" locatarilor de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
artificiile, îți iau ochii și te asurzesc câteva clipe, apoi nu mai rămâne nimic din ele. Își pierd cumva realitatea, par ivite anume din senin numai și numai pentru a deveni nutreț mediatic și a cădea apoi în simpla, joasa anecdotă. Nu chiar hodoronc-tronc, o lectură de sărbători: David Lodge, Mort de surd (de fapt, „condamnat la surzenie", „pedepsit cu surzenia"). Am râs cu lacrimi de detaliile vieții (mele) de ins hipoacuzic, dependent de o proteză auditivă care țiuie când ți-
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
în cîteva nuvele lungi există pasaje cu totul remarcabile, unde Morand se apropie de ceea ce poate fi numit un „mare scriitor". Ținut în ultimii opt ani de viață, Jurnalul inutil, ironic numit astfel, amestec de reflecții asupra evenimentelor contemporane, amintiri, anecdote și portete, pe un ton dezabuzat, a fost mult comentat în Franța în momentul publicării (2001); atenția acordată pare astăzi cu totul excesivă. În noiembrie, jurnalul a apărut la Editura Cartier, două volume groase în traducerea Sorinei Dănăilă. De-a
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
trăit însă încredințat că „literatura este singura dare de seamă despre bătălia pe care o dăm pentru a fi iluștri, o clipă a năzuinței, un imens pelerinaj”. De ce va fi dorit, totuși, să se afle și restul? n P.S. de dragul anecdotei: în 1976, Cheever și-a făcut vacanță în țara noastră, între altele pentru că Petru Popescu, prietenul său roman căruia îi aranjase un sejur de trei ani la Yaddo, era „un exemplu atât de frapant de egocentrism, încât voiam să-i
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
nimerește ca din întâmplare între cei doi. Lumea șuților îl lasă rece, politica de stat cu atât mai mult. Problema lui e mult mai simplă: îl înșeală sau nu iubita? Pe această schemă, epicul se rezumă la un set de anecdote. Spărgătorul pregătește atentate peste atentate cu o minuție maniacală. Inventarul pus pe hârtie conține nu mai puțin de 167 de metode (p. 199). Evident, prima dă greș, așa că numerotarea o ia de la capăt. Următoarea tentativă va fi atât de bine
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
nevoie de ea pentru a ști ceea ce trebuie să știm, dar fără acest răspuns, fără lacrimile Mașei, am ști cu adevărat ce anume știm?" Jurisprudența este alcătuită, așa dar, din povești despre destine individuale. A.F. Le numește fabule sau anecdote și le opune locurilor comune colportate în afara spațiului literaturii. Cu toții producem și consumăm „ficțiuni stereotipe ", tindem să reducem problemele și dilemele existenței la scene înălțătoare în care Binele înfruntă Răul. Instanța de apel împotriva acestui activism romanesc este, afirmă el
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
Cosmin Ciotloș Sunt peste cincizeci de povești impertinente și apocrife în cartea lui Andrei Cornea. Majoritatea, rescrieri ale unor anecdote (din textul biblic, din fabule, din miturile grecești, din cărțile cult ale literaturii de ficțiune) cu mare faimă morală. De fapt, rescriere nu e cuvântul cel mai potrivit. Regândire mai curând. Căci Andrei Cornea atacă direct armăturile logice ale acestor
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
te văd pe dumneata, Caragiale, în rolul lui Cațavencu!". Fără să tresară, Caragiale îi răspunsese prompt: „Haide, hai. Eu, Cațavencu?! Glumiți! Cațavencu e Take Ionescu, respectatul meu șef. Eu, la nevoie, eu sînt Farfuridi...". După care, își continuă Troțki relatarea anecdotei, Caragiale, care povestea «cu plăcere» acest dialog, adăuga întotdeauna: „Pînă acum încă mai credeam că există o persoană inteligentă în România și că persoana aceasta e Carp. Dar este evident că și el face parte dintre cei care iau politica
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
și autorul Istoriei din 1941) și cu vârfurile publicisticii de după el. Perspectiva abordată e una, însă, mai puțin istoristă și mai marcat retorică. O primă observație de substanță ține de natura orală a jurnalismului eminescian. Salturile de la citatul savant la anecdota cu valoare morală îi sunt acestuia specifice. În interiorul acestei paradigme, Monica Spiridon mai operează o distincție interesantă: ar exista la Eminescu, după ea, o oratorie laică, rece, de for și una aproape religioasă, didactică, de amvon. Pentru aceasta din urmă
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
e interpretat de Gérard Depardieu, puternic machiat și purtând o perucă de culoare deschisă. Suficiente motive pentru a-i învinui pe producători de rasism. E adevărat, Dumas a fost nepotul unei sclave negre și-al unui marchiz creol. E binecunoscută anecdota conform căreia, auzind în foaierul unui teatru un individ șoptind că Dumas „ar avea mult sânge negru", i-a replicat: „E perfect adevărat, domnule, am sânge negru. Tatăl meu era mulatru, bunicul era negru și stră-stră-moșul meu era maimuță. Avem
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
est-europene intrate cu întârziere în cursa pentru ameliorarea condiției umane? Se poate sau nu simți acasă în Lumea Nouă cineva cu rădăcini în Lumea Veche? Intrebările nu sunt formulate explicit în Proiectul Lazarus. Hemon înfățișează situații, povestește întâmplări, recurge la anecdote, descrie călătorii, personaje întâlnite. La prima vedere, unele episoade par de sine stătătoare, fără legătură între ele, dar fiecare spune câte ceva despre ipocrizie și viclenie, despre mărginire și rea credință, despre prejudecăți și limitări intelectuale, despre încrederea naivă în semeni
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
aprinde un ochi la scăpăriciul vreunei repetente” (p. 166). Sunt remarcele lui Piru, rostite în felul său inimitabil. (Vocea aproape ghicindu-i-se printre rânduri). Dar Niculae Gheran recunoaște, în spatele timbrului special, o partitură care-i e, parcă dintotdeauna, familiară. Anecdota despre G.C. Nicolescu (evident, încondeiat mai încolo ca W.C. Nicolescu), presărată cu licențe de tot felul, funcționează ca o madlenă: „Se săturase să mai roadă la rusoaica de nevastă-sa - altminteri cu vreo treișpe ani mai tânără decât el; i
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
parte deopotrivă din tratament, dar și dintr-o nouă abordare a relației medicului cu pacientul sub raport psihanalitic. Cronenberg încearcă să creeze oameni în carne și oase și nu teorii pe două picioare. Riscul care survine numaidecât este acela ca anecdota să coboare în derizoriu un impresionant orizont de reflecție și expertiză medicală să creeze doar un efect precum cel al broșurilor de popularizare a științelor. Însă regizorul canadian definește bine câmpul de tensiuni sociale, demonul sexualității bântuie pretutindeni, caracterul i
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
în confesiunile acestea? Închid paranteza (sau mai curând o las întredeschisă, pentru a reveni la ea ceva mai încolo). Dur de tot e în schimb Mircea Ivănescu cu trei dintre numele grele ale literaturii postbelice. Preda, Bănulescu și, evident, Sorescu. Anecdota pariziană care-i are în centru e, fără îndoială, picantă, mai ales în versiunea trucat înțelegătoare a lui Ivănescu. Dar parcă-i prea mult (Cu atât mai mult cu cât, după ce-i încarcă pe aceștia cu povara unei meschinării rușinoase
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
impune și izolarea spectatorului, cufundarea sălii de spectacol în întuneric. „Le spectateur, voyant les hommes matérialement représentés et des personnages qui s’expriment à peu près dans la langue de ses contemporains, est tenté d’apercevoir sur la scène une anecdote et un individu, non pas l’histoire éternelle de l’homme”. (v. Jacques Robichez- Le symbolisme au théâtre, Paris, L’Arche, 1957, p.50) Alături de acest teatru al așteptării permanente, scris într-un stil simplu și încărcat de poezie, un
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
singurul ferment în stare a-i dospi destinul. Episodul e simptomatic, căci tînărul cu siluetă de pilastru surpîndu- se de cașexie era încredințat că o biografie fără punct de sprijin într-o idee e o zbatere absurdă către nicăieri, o anecdotă stearpă menită detracaților. Ajuns în București în 1968, Papuc lucrează sporadic ca redactor extern la Almanahul literar, supunîndu-se unei sihăstrii de ordin laic: stă închis cu lunile în cameră, trăind din nimic și consacrîndu-se lecturilor din Platon, Tacitus, Aristotel sau
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
colocviu anual la Sibiu. Nego a îmbrățișat din prima clipă cea mai radicală poziție modernistă, întrecându-l până și pe maestrul său, E.Lovinescu, atât în privința „simbolismului” critic, cât și în aceea a reducerii poeticului la lirismul pur, neîntinat de anecdotă, de retorism sau de vreun corelat obiectiv. În perioada în care a fost sufletul Cercului și al Revistei, Nego era un veritabil dandy, estet și gay ireductibil, îmbrăcat extravagant, cu o pelerină mov care atrăgea atenția, surâzător și anxios, de
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
fete vizibil și perpetuu disponibile, bătrâni înțelepți depănându-ș i amintirile eroice și făcând încă planuri «din cuțite și pahară». Deveneam, într-adevăr, pentru un timp, o societate tribală închisă, ale cărei fapte cotidiene se transformau repede în povești, legende, bârfe, anecdote transmise din gură în gură, un veritabil folclor al seriilor care, însumate, dădeau folclorul verii aceleia”. Dincolo de meandrele subiective ale memoriei, figuri pitorești, întâmplări și „cutume” ale „tribului” scriitoricesc revin de la un text la altul: volubilul Fănuș Neagu, fentând mereu
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
pentru calea mai ușoară. (Altfel, ar fi însemnat să mă încurc inutil în nuanțe.) N-ar fi fost întru totul greșit nici dacă aș fi plasat-o în zona criticii literare. O critică, desigur, aparte, centrată pe portret și pe anecdotă, și străduindu-se să le asorteze cu opera. (Caz în care, e cât se poate de limpede, chestiunea autenticității amintirilor n-ar mai conta). Intenția reiese clar din primele rânduri: „De ce deghizate? Mulți m-au întrebat aceasta și vreau să
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
ridica vreo găleată cu apă. Intervenția guvernului este consecința articolului scris de Karim care spune povestea scandaloasă a grevei sexuale. Lăsând la o parte rezolvarea facilă și necreditabilă a conflictului - de ce Guvernul ar fi dat importanță unui fapt divers, unei anecdote? -, nimic nu s-a schimbat sub raport mentalitar, bărbații sunt în continuare la cafenea. În mod cert, revoluția arabă se află la început, până la marea victorie feministă probabil că mai este mult.
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
furată de căutătorii de metale și recuperată abia după ce fusese dezasamblată. Din cariera lui Carmiggelt fac parte și aparițiile televizate, precum și colaborările cu alți autori. Mooi kado („Frumos cadou”) este relatarea unor asemenea colaborări, conținând opinii despre cărți, amintiri și anecdote din lumea literară, dar și texte de corespondență cu autori neerlandezi cunoscuți. Cartea este rodul colaborării cu autorul de benzi desenate Peter van Straaten, care a reușit să ilustreze fidel lumea lui Carmiggelt. „Carmiggelt scrie ca și cum ar sta lângă tine
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
Leonida rămâne singur, ca Dumitrache, cu fandacsia lui. O clipă. Apoi, acceptă jocul. Însuși evenimentul fondator al acestei lumi care primește palme, dar nu lovituri esențiale, se confundă, în gura Miței Baston, cu Republica de la Ploiești, mai potrivită, și prin anecdotă, și prin tragicul difuz al lucrului neisprăvit, cu derizoriul plin de promisiuni al societății moftangiilor. În lumea lui Pristanda, 11 februarie este o piață, o aniversare. Un trecut cu care conviețuiește din oficiu, fără tresăriri. Nu 11 februarie, noaptea care
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
se supărase recunoscând în Darul lui Humboldt un episod din propria lui viață, deși îi interzisese formal lui Bellow să scrie despre el, i-a explicat că nu făcuse decât să ia „două măsuri” sugerate de una dintre miile de anecdote auzite de la Peltz și să „fluiere un refren”: „Nu tu ai fost subiectul. Unii au scris despre mine. Eu al lor nu sunt eu. Nu contează nici cât negru sub unghie. Ceea ce contează este să se scrie bine. Doamne, câtă
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
pisica ieșind din cadru pentru a intra ca personaj de desen animat în ficțiunile ilustrative pentru cariera poeticească a junelui scriitor, plimbările fără scop și flecăreala în timpul „destinderii” hrușcioviste. În spațiul memoriei își fac locul tot felul de nimicuri, de anecdote, de observații și ficțiuni. Cu aceste nimicuri se scrie o altfel de poezie, mai puțin solemnă, dar nu mai puțin complicată și enigmatică decât versurile propriu-zise. Geniul brodskian, așa cum îl relevă Kraznovski, este unul ludic-ironic, se transcrie într- un alt
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]