950 matches
-
anumit exotism nord-carpatin, atmosfera orașelor mici de tradiție central-europeană, referirea la situația confuză imediat postbelică (în Cel iubit), recursul la scenarii pseudopolițiste extrem de discrete și complet opacizate în elementul lor anecdotic. Odată cu Caii sălbatici, prozatorul își ajustează strategia, abandonează vidul anecdotic și (în parte) aspirația spre perfecțiune stilistică în beneficiul unui existențialism susținut de un relief narativ mai viguros. Cartea este un bildungsroman, care încearcă să ofere, cum s-a remarcat, „radiografia unei generații”, fiind prezente numeroase elemente autobiografice, amendate și
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
vremea lui (1971), Ion Iancovescu sau Neliniștea unui actor (1979) - și interpreți lirici de seamă - Tenorul Ion Băjenaru și vremea lui (1970), Glorioasa existență a tenorului Gabriel Gabrielescu (1974). Evocările sunt susținute de apelul la document, rememorare și chiar de anecdotică, evitându-se, în general, romanțarea. Vastă panoramă a fenomenului teatral de pe tot cuprinsul țării, de la începuturi până în 1950, Teatrul românesc (I-VIII, 1961-1981), opera principală a lui M., adună o bogată informație referitoare nu numai la arta spectacolului (teatral și
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
selectate din presa vremii ori relatate uneori direct, prin intermediul citatului amplu, spre care afluează din toate direcțiile adaosuri, note suplimentare de subsol, paranteze, precum și pe mărturii ale celor mai mult ori mai puțin implicați în viața teatrului, nu lipsite de anecdotic, în intenția de reconstituire cât mai fidelă a atmosferei de epocă. Dacă sub raportul frescei istorice informația este într-adevăr copleșitoare, s-ar spune „excepțională” (Mircea Mancaș), M. nu-și propune însă nici un fel de sinteză ori ierarhizare a acesteia
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
fel de sinteză ori ierarhizare a acesteia, după cum evită orice discuție ori polemică în planul ideilor teoretice, mulțumindu-se exclusiv cu rolul de cronicar. „Oameni și întâmplări”, „portrete, mărturii, profiluri” ale unor personalități din teatru, literatură și arte, configurate între anecdotică și memorialistică, sunt consemnate în Actorul de la miezul nopții (1974), precum și în ultima sa carte, Între viață și teatru (1985), cu un titlu simbolic pentru destinul asumat de M., acela de biograf complet al vieții teatrale (și, tangențial, culturale) românești
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
distins cu titlul de Scriitor al Poporului din Republica Moldova (1989). Este laureat al Premiului de Stat din Republica Moldova (1990) și al Premiului „Nichita Stănescu” (1997). În primele volume de versuri, Maci în rouă (1963) și Univers intim (1966), M. exploatează anecdoticul, relatarea frustă, dar și parabolicul. Formula poetică este contaminată de clișeele timpului, conținând totuși în subsidiar un refuz al idilicului. O poezie despre tăcerea pământului cutreierat de fiorii creației, despre duritatea și gravitatea comunicării, despre dramatismul înstrăinării resimțite pe pământ
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
1962, lasă să se întrevadă doar câteva dintre virtualitățile relevate în cărțile ulterioare. Preocupat de viața tinerilor în mijlocul cărora trăiește, autorul încearcă să dea la iveală resorturile ce le generează comportamentul și să pătrundă dincolo de aparența întâmplărilor. Predispoziția pentru tonul anecdotic, jovialitatea și verbozitatea se manifestă însă chiar și acolo unde subiectul abordat ar fi cerut un ton grav. Nedumerit în Atlantida (1968) este o culegere de nuvele foarte deosebite ca scriitură de povestirile din cartea anterioară. Stilul eliptic, nervos, care
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
un grup uman vizibil prin amprentele stilistice ale indivizilor care îl compun, indivizi a căror identitate și psihologie se precizează prin urmele scriptice pe care le lasă; o comedie a unei umanități cenușii și mărunte care se consumă într-o anecdotică spartă în sute de cioburi. Sunt exploatate efectele literare ale mecanicii rudimentare, sugrumată de șabloane, reglând activitatea cotidiană a indivizilor, sunt surprinse automatismele de limbaj și de gândire, suspiciunea generalizată, uniformizarea identităților. I. complică materialul la nivelul structurării, spărgând cronologia
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
bâz) ale acesteia se refer) la constrângerile structurale, care modific) efectul pe care o cauz) l-ar putea produce în absență lor. Kaplan nu ofer) nici un temei în baza c)ruia s) se indentifice cauzele generatoare și consecințele. O ilustrare anecdotic) a ceea ce rezult) dintr-un astfel de demers eronat este descoperit) într-un eseu scris de unul dintre foștii studenți ai lui Kaplan. Indus în eroare de o teorie, el este surprins s) afle ceea ce de altfel ar fi trebuit
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce în volumul Aproape Omul (1975), un ciclu intitulat Alixăndrii învederează utilizarea, într-un mod foarte personal, a anecdoticii istorice și legendare legate de Alexandru Macedon, iar alt ciclu, Întâie mișcări, e modernist-folclorizant, cu recurs la mitologia pastorală arhaică, mioritică. Scrisori de toată ziua (1977) e o carte de proză meditativ-confesivă, la limita eseisticii, alcătuită sub formă epistolară (destinatarul
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
protagonistă țărancă „promovată” directoare de cămin cultural, include numeroase clișee, dar reunește pasaje descriptive, pagini de observație, portrete, creionări de situații diverse nu lipsite de interes. Prezentarea vieții rurale, deslușirea complexității psihologice a oamenilor așa-zis simpli, interesul pentru savoarea anecdoticii cotidianului sătesc prilejuiesc autorului pagini compuse cu autenticitate și expresivitate lingvistică, în pofida schematismului și a falsității ideii de ansamblu, de altfel copleșitoare. Cam aceleași trăsături divergente se manifestă și în celelalte scrieri cu subiecte din lumea satului. După 1960 prozatorul
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
umane: Ce este universul În care trăim? De unde vine? Cine suntem și care este locul nostru În universul astfel Înțeles? Sunt Întrebări patetice, dar asumarea lor (care este, desigur, o problemă de opțiune personală) nu mai este nici ridicolă, nici anecdotică, ci a redevenit esențială, pentru că asumarea lor este acum ficționalistă, mijlocită de „ca și cum”. Asupra acestui fapt, Între fizicieni pare să se fi stabilit un consens. Relativiștii sunt convinși de „renașterea cosmologiei secolului XX și triumful ei În acest sfârșit de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Or, acum, iată, el avea În sfârșit prilejul de a se răzbuna pe noi: „Așa! Asta ați vrut? Ați avut-o! Acum să vedeți, veți pătimi mai rău decât v-ați fi așteptat”. Bun, să Încerc să ies acum din anecdotic și să ajung la partea serioasă. Dar plec de la aceeași ipoteză: Cornel nu este un autor naiv. Aș spune că impresia de discrepanță, care poate apărea la lectură, Între un Cornel-omul (pe care Îl cunoaștem și pe care Îl găsim
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
spune Înseamnă a vedea și a trăi... a trăi realitatea și ficțiunea literaturii. Pericolul discursului este, pentru a urma joaca serioasă din textul lui Horea, tentația lui ludicum, care poate fi și ceva ludicrum. Un mic exemplu, ca o pauză anecdotică. La pagina 5 din textul lecturat găsim o Întrebare care Începe brutal, așa, ca un atac beethovenian: „Ce este himenul?”. Este orizontul În care se desfășoară istoria și discursul? Da. Este verticalitatea ce taie „cu tăiș fioros”, „mă tai de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a submina această solemnitate, procesiunea cvasireligioasă a descoperirii locului memoriei, locul de unde În sfârșit țâșnește adevărul. Ce mai rămâne din acest loc - fie și din aceste locuri - când scrii istoria lui Bulă, când faci o istorie românească numai În cheie anecdotică, sarcastică, dacă vrei, În care stilul solemn ritualic consacrat dezvăluirii memoriei se Întâlnește cu un efect clar de demitizare, un gust al carnavalului unor așa-zise figuri populare recrutate de oriunde, doar din zona „sacră” a istoriei neamului. Nu știu cum se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei poezii autentice, în care eticul și esteticul devin aproape inseparabile. SCRIERI: Un război
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
volum de Memorii, un L. în plină audiență, având distanța necesară retrospecției, nu ezita să releve la rece, detașat, limitele „metodei impresioniste”, care într-o primă etapă, cea a textelor din culegerea Pași pe nisip, comporta un stil „abrupt, familiar, anecdotic, dialectic și mai ales prolix”. Prin apelul la dialog se urmărea atunci un limbaj cât mai „natural”, însă „calitatea artistică” a expunerii era astfel jertfită. În etapa primelor volume de Critice - „pur estetică” sub aspectul concepției - „confuzia criticii cu literatura
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
făcând un ultim, și simbolic, gest: pe patul de moarte, cere și inspiră parfum de roze. Dincolo de ecourile unor influențe neasimilate (Cezar Bolliac și D. Bolintineanu, dar și Hugo, Musset, Byron) și de căderile frecvente în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Bârsan, Ioan Lupaș, Pan Halippa, G. Enescu, O. Goga, N. Titulescu ș.a. Paginile strânse în volumele postume Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut și Oameni între oameni (1990) relevă un memorialist care, potrivit declarațiilor sale, renunță la amănuntele anecdotice, susceptibile să dea savoare povestirii, dar nesemnificative, și reține doar amintirile revelatoare, confirmate de documente. Precauția era necesară, căci G. rămâne un moralist ce nu trece peste greșelile și defectele oamenilor mari, mai ales când ele au avut asupra lui
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
G. CĂLINESCU Scrisorile lui Ion Ghica, de o încântătoare varietate, trecând în revistă un secol de viață românească, din sumbrele vremi ale lui Mavrogheni până în pragul istoriei contemporane, reușesc să afirme triumful scrisului spontan, al spiritului digresiv și al euforiei anecdotice. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Convorbiri economice, broșura 1-3, 5-6, București, 1865-1875; Omul fizic și intelectual, București, 1866; Ion Câmpineanu, București, 1880; Pământul și omul, București, 1884; Scrisori ale lui Ion Ghica către V. Alecsandri, București, 1884; Scrisori către V. Alecsandri, București
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
ca individ, așadar din perspectiva orizontului afectiv din care se desfășoară gândirea”. Despărțirea de facto se produce abia în Ușa interzisă. „Gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta”, scrie L. aici despre filosofi. Jurnalul său recuperează anecdoticul autobiografic sub specia romanescului: gândirea și viața ajung să se suprapună, să se amestece. Dacă în Jurnalul de la Păltiniș romanescul, deși efectiv, era lăsat în planul secund, „tehnic”, al prelucrării anecdoticii pentru a crea efectul de realitate necontingentă, în Ușa
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
alta”, scrie L. aici despre filosofi. Jurnalul său recuperează anecdoticul autobiografic sub specia romanescului: gândirea și viața ajung să se suprapună, să se amestece. Dacă în Jurnalul de la Păltiniș romanescul, deși efectiv, era lăsat în planul secund, „tehnic”, al prelucrării anecdoticii pentru a crea efectul de realitate necontingentă, în Ușa interzisă literatura este asumată fățiș, ca finalitate suficientă sieși. Aspirația către rigorile unui sistem filosofic performant a rămas undeva în urmă; producerea de literatură este noul cuvânt de ordine, vocație, în
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
cu „taine” și „adevărat rai” - la o țară în care „timpul se oprește și se face cântec”. Predilecția pentru râpele și adâncul Dunării, cu mâl, stuf, ghioluri, câini-enoți, știuci, se păstrează și în cărțile despre pescuit - până la urmă niște „fantezii” anecdotice, amuzante, care fac din memorie un „tărâm străin”. „Participă” la această patimă comună, în Haz cu pește, Ion Băieșu, Mircea Dinescu, D. R. Popescu, Titus Popovici, dar și actori și cântăreți de notorietate. Autorul pare a nu se lua în
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
vreo întâmplare mai deosebită abia schițată într-o cronică. Eliberate de necesitatea invenției epice, textele din Povești moldovenești, „decameron moldav”, cum li s-a spus, renunță și la spectaculos, adăugând în prim-plan pitorescul și melodramaticul, adesea povestea cu aer anecdotic. Interesul se deplasează spre farmecul stilistic, marcând trecerea spre alt registru literar, acela al memorialisticii din Amintiri, volumul I: Ce-am auzit de la alții (1922), Amintiri din copilărie (1925), Amintiri din prima tinerețe (1927), pagini socotite partea cea mai valoroasă
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
1892). Publică poezii, proză și traduceri la ,,Vieața” (1894), sprijinit de Al. Vlahuță; prin el i-a cunoscut pe I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu. La începutul carierei literare este vădită propensiunea lui R. către poezia galantă și către genul anecdotic al epigramei, concurându-l pe Cincinat Pavelescu: Epigrame (1894), Din inimă (1895), Proză și epigrame (1896), Sincere (1897), Duioase (1897). O anume frivolitate, stilul insidios, câte o „ușoară lubricitate” (Ion Zamfirescu) strecurată în jocul ironiilor îi atrag criticile „Vieții românești
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]