954 matches
-
de partea istoriei sau de cea a culturii, cele ale transportului de partea comerțului, economiei sau geografiei urbane. Neavînd încotro, constatăm că istoria mijloacelor de transport tot mai apare ca o rudă săracă a istoriei "nobile". Ea este considerată poate anecdotică sau accesorie. Ca și cum o revoluție în transporturi, modificarea traseului unui drum sau a căii ferate, o diminuare a întîrzierilor nu ar modifica harta și viața culturale ale unei țări în aceeași măsură în care îi modifică harta și viața economice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
A existat mai demult configurația Rege-Biserică-Oralitate populară. Vom vorbi astăzi despre poligonul Stat-Intelectualitate-Media. Primul îl interesează pe cercetătorul în științe politice; al doilea, pe istoricul culturii; al treilea, pe specialistul în telecomunicații. A le așeza într-un raport (altfel decît anecdotic) poate părea extravagant. Nu au nici același rang, nici aceeași vîrstă. În accepțiunea modernă, conceptul de stat datează din secolul al XVI-lea, intelectualitatea din secolul al XIX-lea, media din secolul XX. Este evident că funcțiile existau înaintea acestor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
20 fix, plus trei fraze scurte pentru intrarea în direct), ci și locul în centru, vocabularul, fraza scurtă și cele 300 de cuvinte rituale etc. La fel, și mai general, nu încetăm a cere canalelor noastre investigații aprofundate în loc de dovezi anecdotice și "nesemnificative", perspective și coerențe de ansamblu în locul acestor voyeurisme și pointillisme "exasperante". Și dacă televiziunea ar fi apărut pentru entertainment și ar fi adecvată scopului său? Ea omogenizează diversitatea și ficționează realul. Mașină de suspiciuni și utopie, mașină de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
oră marchează cele două stadii, inițial și suprem, ale imediatității. Pe drept cuvînt, orice imediatitate este infailibilă, deci dogmatică, fie că ia forma unei Revelații religioase sau a unei bănci de date, iar tirania sa aici și acum (toată promovarea anecdoticului, a instantaneului și a localizatului) trimite, printr-o nouă izbucnire malițioasă, la imobilizarea oamenilor de către un Dumnezeu etern. Ce-ar putea fi mai repetitiv decît un jurnal televizat dacă nu eternul prezent al ritului? Nu aduc în discuție o directivă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
situația financiară dificilă a beneficiarului; sub formă de cadou, ea ține mai mult de exprimarea sentimentelor și de viața afectivă. În primul caz, ea este uneori regulată; în cel de-al doilea, este mai curând ocazională. Cantitățile ajutoarelor pot părea anecdotice, dar nu sunt când este vorba de ajutoare regulate sau când sumele în cauză nu mai aparțin epifenomenului. Așa este, de exemplu, cazul serviciilor făcute de bunici copiilor lor când merg să-și aducă nepoții de la școală, supraveghindu-i până la
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
lăsa asimilați. Deseori, ei par că mai degrabă vor să schimbe locurile în care s-au strămutat, decât să se adapteze regulilor celor care i-au primit. O asemenea percepție este încurajată de un lung șir de factori - de la elemente anecdotice la resuscitarea visului islamiștilor militanți: lumea întreagă devenită Califat Mondial. Într-o țară europeană, un primar înfrânge reticența consiliului municipal și obține pentru comunitatea musulmană un loc unde să fie ridicată o moschee. Construcția e gata, musulmanii sunt fericiți. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mă simt obligat, cum am declarat la Început, să spun tot adevărul. Există În viața fiecăruia anumite suprafețe secrete care trebuie respectate. Țin să protejez, firesc, intimitatea celor vizați și vreau să evit pericolul de a cădea prea mult În anecdotic. Scopul acestor evocări este să-mi clarifice mie drumul parcurs, nu să dezvăluie cancanuri sau bârfe. Aceasta fiindu-mi intenția, singurele nume care se cer menționate sunt acelea care au lăsat urme importante pe parcurs, cum ar fi exemplul Priscillei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce spunea Brâncuși: „Proporțiile sunt foarte mari, dar atât de perfecte, că nu ne zdrobesc. Par În același timp mari și mici“. În fața mea se ridica un colos impozant, dar care În același timp Îmi părea invizibil. Nu avea nimic anecdotic În expresie, era și nu era: deși prezent, cioplit În piatră, se pierdea În neant. Am meditat din nou la diferența față de cultura noastră de azi, marcată de goana după reputație și expresie personală. La vechii egipteni a vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
e că gluma lui Cazaban s-a dovedit pre monitorie, căci la puțin timp după întâm plarea de la Casa Scriitorilor, și fără legătură cu ea, înaltul activist a fost debarcat din funcție și trimis la munca de jos. Dincolo de elementul anecdotic, sunt de văzut în aceste întâlniri cu vechii scriitori, din epoca de care vorbesc, tot atâtea prilejuri de-a reface legăturile cu spiritul autentic al vieții literare și al adevăratei literaturi. Întunericul coborât peste lumea scriitorilor, ca de altfel peste
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
CaSSian în revelația onirică de insistență politic-revoluționară . Păi , cum altfel s-ar întelege chestia cu bătaia , de vreme ce, tortura “i-a fost administrată”de domnul căpitan Lazăr , cu trei zile mai târziu ? ( pag. 182 , 140 ) N.n. O alură ciudată reclamă incoerența anecdotică din textele cărții . Dacă vorbim de Revoluție , la Timișoara nu au fost induse antracte de divertisment între episoade . La bănățeni , gloanțele , sângele , moartea , morga , au mers șnur. Ieșenii cu imaginația greoaie , cu memoria subredă abia au plăsmuit un avorton spelb
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Pentru această problemă cu cadastrul există bani europeni. Însă e o mare problemă implementarea a orice pentru că te lovești de sute de mii de interese. Sunt o mulțime de oameni care speculează situațiile astea incerte, confuze. Dau un exemplu mai anecdotic, dar care ilus‑ trează exact aceeași chestiune a chiriașilor și a caselor naționalizate. Avem această instituție păguboasă care se cheamă RAAPPS - Regia Autonomă de Protocol al Statului. E moștenitoarea fostei Gospodării de Partid. Noi am știut foarte devreme din presa
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ai revistei amintite, dimpreună cu altele, Întâmplător alese printre contemporanii mei, vor Încăpea, poate, Într-un volum deosebit, dar apărând concomitent cu cel de față și intitulat: Oameni văzuți de aproape. Asta nu de alta, dar fiindcă interesul memoria listic, anecdotic sau didactic pentru persoana, viața, aventura și pitorescul unora dintre aceștia a depășit valoarea omului sau colaboratorului. Unii dintre acești „Oameni văzuți de aproape“, precum Henric Sanielevici, Nae Ionescu și Dem. I. Theodorescușaca lul, au dat de furcă memorialistului, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Panglică de Virtute militară”, urmată de „Medalia Avântul Țării”, ca participant la războiul din Bulgaria. Cea de-a treia secvență, care prezintă viața scriitorului, evidențiază capacitatea analistului Ion N. Oprea de a discerne, de a nu se pierde în anecdoticul sau pitorescul biografic, destul de alambicat, și priceput în a selecta cu parcimonie elementele semnificative pentru cunoașterea operei și personalității lui Vasile Voiculescu, reușește să ni-l prezinte în statura pe care o are în memoria cititorilor avizați. Scriitorul s-a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Grierul”. Acest nume este și firesc să-l poarte, pentru că în fiecare noapte - aici - greierii dau adevărate concerte. Stăpânul vilei a mers și mai departe, așezând deasupra fiecărei uși și a fiecărei ferestre câte o placă de faianță cu figura anecdoticului trubadur. Și de ce „Grierul” și nu Greierul? Pentru că așa au numit-o stăpânii, scriindu-i astfel numele pe soclul unei statuete existentă și astăzi în curtea vilei. Parcul din jur era frumos amenajat pentru promenadă, cu fântâni arteziene, lac și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cerințe foarte stricte ce barează participarea electorală a minorităților concentrate din punct de vedere geografic. Dar nu este întotdeauna clar dacă simpla suspendare a tuturor acestor cerințe este metoda cea mai potrivită de promovare a organizării politice. De exemplu, dovezi anecdotice din Slovacia, țară unde câteva partide ale romilor s-au înregistrat în alegerile din anul 1998, sugerează că unele condiții de înregistrare ar fi fost mai benefice reprezentarii romilor dacă ele ar fi fost mai stricte, deoarece niciunul dintre partidele
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
e un „criticism de suprafață” și „de ocazie” manifestat ̀ mpotriva instituțiilor, obiceiurilor și culturii locale și izvorât din iluzia propriei superiorități, prin aculturație, prin influențe străine. Mai aflăm din acest articol că „marea idee este bruscată sub complicitatea râsului anecdotic” și că există două „unghiuri” care polarizează spațiul românesc, și anume „unul ar putea fi ilustrat prin comedia lui Caragiale, al cărei nucleu este zeflemeaua, iar celălalt prin filozofia și teatrul lui Blaga, al căror nucleu e mitul”. E adevărat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața” e un simptom de cumplită superficialitate. Nietzsche spune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deputat, Câinele lui Cocó, Cocó la Iași, Cocó și actorii, Plângerea lui Cocó, Rugăciunea lui Cocó, Cocó-express etc.). Ca prozator, Tudor Arghezi nu publică însă în B. de p. numai tablete, ci și o serie de mici povestiri cu conținut anecdotic, caracterologic sau chiar parabolic, între care: Iisus al doilea, Un linșaj, Moș Niculae, Fizionomistul, Un roman de iubire, Doi vecini. În ce privește proza, sunt de consemnat, în afara textelor argheziene, contribuții remarcabile ale altor scriitori. Deși dintre ei nu lipsesc cei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
această scriere e memorialistică în haina ficțiunii: o suită de evocări plastice și sensibile ale unor existențe reale, prieteni, rude, profesori, guvernante, muzicieni, pictori, călugărițe, surori de caritate, clerici, poeți - o întreagă lume e condensată aici. Nu lipsesc verva, umorul, anecdoticul, când și când e prezentă și reflecția gravă, care punctează rememorările. M.-V. a desfășurat și o prodigioasă activitate de traducătorare, din limba engleză (Shakespeare, Robert Browning, Elisabeth Barrett Browning, Rabindranath Tagore), dar și din franceză, germană și rusă. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
președinte, de o teamă firească. Având două toalete, în anumite ceasuri ați fi pus în situația gravă de a sta în fața lor la îndoială și de a nu intra în niciuna. Bine înțeles că istorioara noastră e o simplă invenție anecdotică, care n-are nimic comun cu faptele în sine, are însă totul comun cu domnul Iuliu Maniu. COLEGUL NOSTRU D. D.R. IOANIȚESCU Tot vorbe vane și răutăcioase sunt acelea care umblă pe seama simpaticului deputat din stânga, d. D.R. Ioanițescu. Căci camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care lumea le are despre fapte, decât de faptele în sine. În politică, guvernul e mijlocul, iar bunăstarea publică, scopul. Bătrânii se servesc mai mult de memorie decât de imaginație. (Scriitorii tineri imaginează fapte; cei ajunși la bătrâneță își povestesc anecdotic viața.) Avantaj teribil să nu faci nimic: cuminte e să nu abuzezi de el. E de remarcat cu câtă neatenție liniștită și ingratitudine obișnuită se folosește omul de darurile esențiale ale naturii spre pildă, de vedere; și ce disperare îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până la această dată. Chiar și cea care practică o anume memorialistică și noi, Românii, avem nu puțini prozatori clasici care o fac. Da, dar Proust nu o face precum Sadoveanu sau Hogaș; „amintirile” nu curg șovăitor și linear, plastic și anecdotic, ci se „afundă” În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci de a extrage pur și simplu Întregul „mister al existenței”. De altfel, eu cred că o anume „falangă” a scriitorilor moderni, Începând cu Dostoievski (și cu unele piese ale lui Shakespeareă, nu se preocupă de notații, date și scene anecdotice sociale și umane care să reflecte sau să dea culoare unei comunități, mediu sau epoci. Sigur, și acestea, dar aceasta se face „la marginea ecranului”, și, În acest sens - numai În acest sens! - acești creatori nu sunt ceea ce se cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spun așa?) a și trecut de mijlocul romanului sau al studiului în lucru. *Atenție însă la ceea ce spunea Rivarol în Pensées: „C’est un terrible avantage que n’avoir rien fait mais il ne faut pas en abuser”. *Iată argumente anecdotice pentru „teoria” mea despre „educația privirii”, adică pentru exersarea capacității de a vedea, cînd faci portretul cuiva (om politic, scriitor, filosof, - într-un cuvînt oricui), nu numai calitățile, ci și defectele: „Churchill este unul din cei doi sau trei foarte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
meu jurnal mărturisirile pur intelectuale ale unor oameni învățați sau ale unor oameni de artă cu care am discutat de-a lungul anilor (gîndind că, sub o formă sau alta, le-au publicat ori le vor publica), atras de aspectele anecdotice, considerate evanescente, convins că altminteri acestea s-ar pierde. *Mă mir că există recenzenți pentru Marele cîntec de Mihail Diaconescu. Normal ar fi ca aceștia să decline oferta, întrucît, aproape sigur, le lipsește competența în domeniul istoriei străromâne. În ciuda simpatiei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]