1,488 matches
-
inimă și literatură” un apel- concurs pentru culegerea literaturii populare. Un moment însemnat al biografiei sale este redactarea, în 1859, a almanahului „Muguri”, care înmănunchea producțiile literare ale tinerilor învățăcei din Arad, printre care și Iulian Grozescu. A fost un animator al vieții culturale și politice arădene, ales deputat în Dietă. S-a aflat printre delegații trimiși la serbarea de la Putna (1871). La Pesta scoate în 1861 prima revistă umoristică pentru românii transilvăneni, „Tutti frutti”, urmată de „Strigoiul” (1862), „Umoristul” (1863
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
născut într-o familie de intelectuali cu un rol însemnat în viața culturală a Bucureștilor. Atât tatăl său, Alexandru Stăncescu, o vreme secretar al Ateneului Român, cât și unchiul său, Constantin I. Stăncescu, scriitor, director al Teatrului Național, erau printre animatorii Ateneului Român. S. învață la Liceul „Sf. Sava” din București, avându-l pe G. Dem. Teodorescu profesor, care, probabil, va fi contribuit la trezirea interesului său pentru folclor. Debutează în „Literatorul” cu schițe sentimentale, moral-educative. Dintre colaboratorii aceleiași reviste s-
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
de Sus care să nu fi înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripția nu-i însă pur picturală, ci-i și umanizată; cântă munții și pădurile, cântă izvoarele și câmpiile, cântă imobilitatea naturii moldovenești în emoția succesivă a acestui animator, care pe lângă culoare are și vibrație, pe lângă senzație are și fluiditatea armonică și ritmică a expresiei. E. LOVINESCU Luat în totalitate, M. Sadoveanu e un mare povestitor, cu o capacitate de a vorbi autentic enormă, asemănător lui Creangă și lui
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Mihai Viteazul”, sub supravegherea maiorului Vasile Nădejde, director de studii, a profesorilor de specialitate și sub conducerea unui comitet compus din elevi. Din colegiul de direcție mai fac parte colonelul Petre Dobriceanu și maiorii Gheorghe Urziceanu și Vasile Vasiliu. Adevăratul animator al revistei este însă Nicolae Sulică. Rubrici: „Revistele noastre”, „Însemnări literare”, „Supplementum latinum”, „Pagina matematică”, „Pagina franceză”, „Pagina istorică”, „Pagina științifică”, „Partea distractivă”, „Poșta redacției”. Majoritatea textelor literare și științifice apărute sunt încercări ale elevilor liceelor militare din Târgu Mureș
SOIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289776_a_291105]
-
de Iosif Blaga, Chestiunea teatrului la noi de Ion Scurtu, Eminescu și teatrul de Ion Borcea, De după culise, Rolul artei naționale de A. P. Bănuț ș.a. Într-o primă etapă a activității societății, ce își avea sediul la Budapesta, atunci când principalul animator este Iosif Vulcan, energia s-a îndreptat mai ales spre strângerea de fonduri. Se intensifică în același timp organizarea de spectacole cu actori diletanți, „reuniunile” de teatru și muzică devenind numeroase, la orașe și la sate. Era o acțiune propagandistică
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
Iosif Blaga, făceau parte Ilarie Chendi și St. O. Iosif. Ultimului îi sunt premiate câteva transpuneri din literatura germană (Dragoste cu toane de Goethe, Wilhelm Tell de Schiller). În 1913 apare „Revista teatrală”, publicație ce înlocuiește vechiul anuar al societății. Animatorul revistei, Horia Petra-Petrescu, numit și secretar literar al societății, deschide o întreagă dezbatere asupra repertoriului teatral. Tendința este de a mări exigența față de ținuta artistică a pieselor, chiar dacă acestea sunt jucate în fața unui public puțin pretențios. Se recomandă lucrări originale
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
înlesnește înscrierea la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena, absolvit în 1859. În 1862, după ce își ia doctoratul în teologie la Universitatea din Viena, este numit vicerector al Colegiului „Sf. Barbara”. Aici începe să se manifeste vocația sa de organizator și animator cultural: conduce o societate literară a teologilor români din Viena, editează „Sionul românesc” (1865-1867, 1872), participă la întemeierea și întrunirile societății România Jună. În anii petrecuți în capitala Austriei va fi făcut și studii temeinice de limbă, literatură și folclor
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
de învățare, adică de a face din știință o enigmă și de a cultiva enigma cu bună știință, dezideratul fiind să-l învețe pe elev să învețe. Învățarea devine astfel un proiect personal al elevului asistat de către dascălul antrenor (organizator, animator, manager) al situațiilor de învățare eficientă, iar școala un ansamblu de ateliere diversificate. Un prim obiectiv al școlii ar fi stimularea și dezvoltarea spiritului și gândirii critice (cu semnificație pozitivă), proces complex care începe cu asimilarea informațiilor, procesarea acestora (operații
PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA DISCIPLINELOR TEHNICE DIN PERSPECTIVA PSIHO-PEDAGOGICĂ MODERNĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Moruzi, Doinita Isac () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_888]
-
pregăti pe aceștia în perspectiva integrării în viața socială,de a-i învăța să învețe,de a-i abilita cu tehnici de învățare eficioentă,pregătindu-i în același timp și pentru autoînvățare.Dascălul trebuie să fie un bun organizator,un animator,un manager al situațiilor de învățare. Învațamântul contemporan exploatează o idee pe cât de veche pe atât de actuală:necesitatea educării copilului în spirit activ-participativ în vederea înregistrării sale întro societate dinamică supusă schimbării,impunând un alt mod de abordare a conținutului
O ÎNVĂŢARE ACTIVĂ PRIN METODE MODERNE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Coman Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_901]
-
să contientizeze obiectivele urmărite și demersul de realizare a lui. Se are în vedere stabilirea termenelor de realizare a proiectului. c) Realizarea proiectului are loc individual sau în grup. În acest timp profesorul devine un ghid, un sfătuitor, un animator al demersului pe care îl fac elevii. Proiectul se realizează în clasă sau în afara școlii, îmbinând o gamă variată de activități. d) Prezentarea proiectului are loc în diferite moduri în funcție de disciplina de învățământ, de particularitățile clasei și ale temei abordate
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Matei Maricica, Matei Cornel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1160]
-
apoi gimnaziul german „Stefan Ludwig Roth”, continuând-o la Liceul „Sf. Vasile” din Blaj, absolvit în 1929. Se înscrie în 1930 la Facultatea de Drept a Universității din București, abandonată după doi ani, ulterior consacrându-se publicisticii și activității de animator cultural. Colaborează la „Limba română”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Vremea”, „Adevărul literar și artistic”, „Curentul”, „Lanuri”, „Ardealul”, „Universul” ș.a., iar în ultimele decenii ale secolului al XX-lea e prezent în „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Vatra”, „Astra”, „Steaua”, „Convorbiri literare
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
vreun volum personal de versuri. Debutul editorial e reprezentat de Istoria Bisericii Române Unite din Mediaș (1936), cuprinzând o spicuire de documente și texte ocazionale. Prima carte mai consistentă este „istoria romanțată” Mediaș (1944; Premiul Academiei Române). Mare iubitor de literatură, animator al vieții culturale locale (e unul din întemeietorii Asociației Scriitorilor din Ardeal), militant pe tărâm publicistic, pasionat scotocitor de documente, colecționar de cărți vechi, autor a numeroase contribuții de arheologie (vizând spațiul transilvan), muzeograf sârguincios și entuziast (a fost, între
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
Repere bibliografice: Figuri contemporane din Basarabia, Chișinău, 1939, 132; M. Itkis, F. Levit, Înaintea marii cotituri, „Nistru”, 1967, 3; Istoria literaturii moldovenești, II, Chișinău, 1988, 621-623; Sava Pânzaru, Un scriitor puțin cunoscut: Gh. Todorov, RLSL, 1990, 6; Chiril Aldea-Cuțarov, Un animator al culturii basarabene - Iorgu (Gheorghe) Tudor, „Glasul națiunii”, 1992, 1 mai; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 26. S. P., R. Z.
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
de ani de viață și a patruzeci de activitate „pe terenul cultural național”. Istoricul este recunoscut nu doar ca savant și profesor, ci și drept „cel mai mare apostol al neamului românesc, cea mai cuprinzătoare minte românească [...], genialul îndrumător și animator al nației sale în toate domeniile ei sufletești” (At. Necula-Vrânceanu, Eroul Nicolae Iorga). În numărul 4/1930 se anunță înființarea la Chișinău a Ligii pentru Apărarea Românismului în Basarabia, în fruntea ei aflându-se Ștefan Ciobanu, Nichifor Crainic și Gala
UNIREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
se raportează implicit la avangardă, relația nu este de continuitate, ci de contestare, de ruptură. E vorba de o modalitate prozastică nouă, asemănătoare și convergentă (fără să reprezinte o imitație servilă) cu orientări ale extremei modernități înregistrate pe plan mondial. Animator, alături de Leonid Dimov, al onirismului estetic sau structural, lider al grupului oniric, Ț. i-a conturat teoretic, cu limpezime, în intervalul 1966-1970, estetica într-o serie de articole intitulate În căutarea unei definiții și apărute în „Luceafărul”, în alte comentarii
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
redactor, iar în volum cu Albastru, plachetă apărută în 1902, urmată de La arme! (1913), Balade (1919) ș.a. Începând din 1898 semnează cu pseudonimul care l-a consacrat în „Revista modernă”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română” ș.a. Intensa activitate de animator cultural se manifestă și prin editarea unor reviste precum „Făt-Frumos” (1904-1906, 1909, împreună cu Emil Gârleanu și Dimitrie Nanu), „Freamătul” (1912, apărută mai întâi la Tecuci în 1911), „Florile dalbe” (1919, împreună cu V. Voiculescu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu), „Graiul nostru
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
talentele să se poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice editate aici, chiar dacă de cele mai multe ori asemenea inițiative erau puse în operă cu enorme dificultăți. Dacă în activitatea de animator cultural, de întemeietor de reviste, T. dovedește un entuziasm neobosit, un elan deseori copleșitor, în poezia pe care o cultivă răzbate doar temperamentul său echilibrat, generând o lirică senină, armonioasă, în cea mai autentică manieră tradiționalistă. Deși contemporan cu cele
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
Școala bârlădeană” ș.a., iar cu studii de istorie literară la „Limbă și literatură” (e membru în comitetul de redacție), „Contemporanul”, „Ateneu”, „Tomis”, „România literară”. A mai semnat cu pseudonimele G. Roman, Ion Trestianu, G. Veroni. U. a fost un important animator cultural al Moldovei de Sud interbelice și, totodată, ultimul secretar al societății literare Academia Bârlădeană (1933-1943). De altfel, scrierile sale de tinerețe simt din plin pecetea „academică” a zonei. Primele cercetări cu caracter critic și istoric - Poetul G. Tutoveanu, Istoria
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
Holos”, „Cafeneaua literară”, „Balada” și „Agora” (Germania), precum și la ziarele și revistele județene „Pentru socialism”, „Maramureș”, „Graiul Maramureșului”, „Graiul de Duminică”, „Clipa”, „Clipa zilei”, „Glasul Maramureșului”, „Jurnalul de Sighet”, „Archeus”, „Pro Unione”, „România kilometrul 0”, „Nord literar”. Deosebit de activ ca animator cultural și publicist, și-a legat numele de organizarea Festivalului Internațional de Poezie „Europa km 0”, ținut între 1978 și 1995 la Sighetu Marmației, și a Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești (din 1979), a inițiat ziarele „Tribuna Marmației
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
1933), referent de presă (1939-1940), cenzor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei. După ce, elev fiind, scosese, alături de alți colegi, „Ecoul tinerimii”, „Caietul celor patru” și „Speranța”, e prezent cu proză în „Junimea literară” din 1929. La începutul anilor ’30 devine animatorul grupării Iconar, al editurii și mai târziu al revistei omonime (1935-1938), toate fiind forme de promovare a tinerei literaturi bucovinene. Este, din 1938, vicepreședinte al Societății Scriitorilor Bucovineni. La „Glasul Bucovinei” e prim-redactor, iar la „Argonaut”, „Fișier”, „Buna Vestire
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Savu, la fondarea ziarului „Solidaritatea”. Tot în 1922, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Tiberiu Vuia, Romul Ladea, Gh. Groza și alții, ia parte la întemeierea unui cenaclu literar pe care îl va frecventa și Cincinat Pavelescu. Gazetar fervent și animator cultural din vocație, P.-N. a susținut revista „Hotarul” pe toată durata editării acesteia (1933-1940). După 1944 a activat în cadrul cenaclului „Al. Sahia” și a condus filiala din Arad a Uniunii Scriitorilor, până la mutarea ei la Timișoara. Primele poezii îi
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
Herald”, „Societatea de mâine”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Luceafărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Saeculum”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole”, iar în perioada postbelică la „Familia”, „Steaua”, „Viața românească”, „Jurnalul literar”, „Poesis”, „Apostrof” ș.a. Fondează și conduce ziarul „Țara” (Sibiu, 1941-1944) și este unul dintre animatorii ultimei serii a revistei „Luceafărul” (Sibiu, 1941-1945). A semnat și cu pseudonimele I. Andreiu, I. Daru, Espectador, Grigorie Tobie. Deși își strânge relativ târziu, și parțial, producția poetică în volumul Cartea anilor tineri (1939), vibrația lirică este autentică și irupe
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
studiu Le Sentiment de la mort chez Gérard de Nerval, publicat în 1925, la editura pariziană J. Gamber. Întors la Iași, este numit profesor de limba franceză la Liceul Internat și la Seminarul Pedagogic Universitar. În același timp, face parte dintre animatorii Cercului de Studii Franco-Române Luteția din Iași (în 1936 e vicepreședinte) și se afirmă cu articolele publicate între 1936 și 1940 la „Însemnări ieșene”, unde e și secretar de redacție. Își susținuse doctoratul în litere în 1935, luat magna cum
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
la „Vieața nouă”, revista condusă de Ovid Densusianu, al cărui legatar va deveni și despre care va publica, în 1934, o amplă cercetare, prima monografie în domeniu. Aici el abordează sistematic opera de lingvist, de critic, de poet și de animator literar a fostului său profesor. Poate și la îndemnul lui Densusianu, se va dedică cercetării spațiului literar iberic, publicând studii despre autori spanioli, catalani, portughezi. Este considerat cel dintâi hispanist profesionist român, activitatea desfășurată de el contribuind la cunoașterea aprofundata
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Budapesta, la „Telegraful român” și „Almanahul scriitorilor de la noi”. Prima lui carte, Orele libere (1867), e semnată cu inițialele I.c.d.P. A mai folosit pseudonimele Ioan de la Buceci, Non quis, sed quid, Un contemporan. P. a fost unul dintre animatorii vieții culturale a românilor din Transilvania. A avut o grijă deosebită față de bunul mers al școlilor românești, a introdus limba română în administrația politică și juridică a Făgărașului, a făcut parte din comisia pentru stabilirea unei ortografii unitare românești în
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]