1,315 matches
-
Cuvantul creator ce ne-a făcut! Cum să te fac, iubite, sa-ntelegi! Că noi refacem drumul lumii-ntregi De la acel inițial atom Ce s-a-ntrupat în floare, pom și om? Că noi și Dumnezeu ne-am pus de-acord Să aninam în brazi pulsari și cord, Să rostuim planetele pe cer, Să preschimbam granitul în eter ... Cum să te fac, iubite, să mă crezi Ca-n stele și în iris timpul vezi, Că-s ancestrala, tânăra și nouă, Ca-n mintea
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
fecioarelor ce-ascund timid taina iubirii... „S-aducă oare primăvara o viață nouă?/ Să fie ea simbolul cel sacru de iubit?” („Alai”); false liniști căutate în limpezimi de ape: „Ascult în liniște izvorul cum răsună/ Și susuru-i cuminte inima-mi anină/ E primăvară iarăși și apa ce se scurge/ Aduce prin vâltoare-i cuvinte și suspine”. Și vine deznodământul care rezidă în efemeritatea celor pământene și refugiul spre înălțimea albastră: „Iubesc și primăvara, dar tot de cer mi-e dor” ( „Ascult
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
credința iudaică, în săptămâna Paștelui, la părinții ei, mâncau preparatele făcute după rețetele tradiționale. Convertită la ortodoxie, Mariței nu-i cădea rău consumul de carne. De multe luni postea fără voie. În bordei, înainte de a se înnegura, Trifu, în dreptul patului, aninase icoana cu chipul lui Cristos și sub ea candela pe care o lustruise cu cenușă de cocleala depusă de vreme. Îi făcu probă și o aprinse. Fitilul înmuiat în untura de urs topită arunca o lumină pală, dar lumina! „Noaptea
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > AVIATORILOR Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Aviatorilor Mă-ntorc iubito Mă-ntorc iubito de pe Calea Lactee Și-un braț de stele îți voi anina, În păru-ți castaniu, tu, taina mea, femeie, Tu, ce-o să fii și-n veșnicie a mea. Sclipiri de lună le-am cules pe toate Și-n brațe o să ți le pun, Sunt prețioasele ofrande, Despre iubirea-mi, ele-ți
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
înalțător spre lumină, Mă-nalți și pe mine, Mă zmulgi din rădăcină, Ne-ntindem aripile spre libertate, Le-mpreunăm și cruce facem din noi, În zborurile toate. Spre nemurire vreau să zbor cu tine Și stelele în plete ni s-anine. Sub candelabrul nopții luminos, Aripi ocrotitoare mă mângâie duios. Celeste lumini ne-nconjoare în zii, Alăturea de mine aș vrea mereu să fii. Adriana Tomoni, Deva Referință Bibliografică: Aviatorilor / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
stea că ninsoarea grea 5 și alunecînd pe umbră vom avea privirea sumbră valsul verii ne va da ritmuri moi de catifea și subtile fete dulci ce adună stele-n pungi și mici boabe de lumină vino, dar, și te anina Referință Bibliografica: Pe crucea din cer mai este o pată / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PE CRUCEA DIN CER MAI ESTE O PATA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359590_a_360919]
-
din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/ionela 1961/e498bb57b56427 Urmând doar firul vieții Eu caut nu știu ce... Știu bine că există, Dar parcă tot nu e. Livada îmi închină Mereu parfumul ei Și-o creangă îmi anină În păr, doi mugurei. Splendoarea mă cuprinde Și iată că găsesc Pe fața primăverii, Un zâmbet îngeresc. O iau la braț cu mine O plimb senină-n vremi Până când toamnă lină, La tine, tu mă chemi. Referință Bibliografică: La braț
LA BRAŢ CU PRIMĂVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359119_a_360448]
-
mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire...”. Se spune că un roman fără o poveste este o scriere fără esență și vibrație și, de ce nu, lipsită de valoare. La
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
dintâi Și visul meu diin urmă. Aici vorbește Cătălin, pajul isteț și șăgalnic, sau mai degrabă Hiperion însuși când se adresează aceleeași Cătălină?: O, vin odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; O, vin în părul tău bălai S-anin cununi de stele... Și limbajul lui Hiperion, când cere Demiurgului „o oară de iubire”, în schimbul nemuririi, este același limbaj pătimaș și solemn hieratic. Demiurgul vorbește și el în stilul poeziilor gnomice și satirice, ca al Glossei, spre exemplu: Tu vreai
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
exercită prin arborarea pe boltă, a unui simbol, steagul. Suspensia textilă indică mândrie. Atât de sus e starea începutului, încât tot ceea ce în mod normal e de neatins, devine inferior: „Vorbim din nou, supt vara deasă... / De steaguri cerul se anină. Prin ceața poamelor de gheață / Ascultă ceasuri de rășină”. Sub acoperământul caloric, poamele par de gheață, datorită miezului care concentrează sensibilitățile care au străbătut pomul în decurs de un an. Când totul e copleșitor de cald, senzația de contrast mărunt
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
profil ți-l admirăm Și mâinile în treacăt ni le mai atingeam. Soarele la asfințit în mare se oglindea, Când umbră lunii paralel cu noi mergea, Valurile înspumate în ton cu inima mea, Simtindu-ti bătăile din tine ea se anina. Vroiam să-ți spun numai mii de cuvinte, Șiraguri admirative îmi veneau în minte, Prin toate îți spuneam cât "te iubesc!" Clipă, faptă și toate ce numai mă vrăjesc! Toate le simțeam atât puternic, îndrăgitul, Îți gânguream în fata-ti
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
mă abandonez contemplării celor câteva fotografii înrămate atârnate pe pereți. Erau toate în alb - negru și o înfățișau pe Alexandra Milea, așa cum o cunoscusem cu mulți ani în urmă. Chiar la capătul patului, foarte scund și surprinzător de îngust, era aninat un portret din care ma privea zâmbind o femeie relativ frumoasă, cu o dantură impecabila și cu părul ușor răvășit de o adiere de vânt. Purta la gât un mic pandantiv, o perla ciudată, putin alungita, asemenea unei picături de
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm măcar un an lumină. SFÂRLEZE Încă o plecare încă o revenire microbuzul decolează-n trombă înscriindu-se pe cunoscuta traiectorie cenușie cu sens girator pentru câteva clipe discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu a trecut decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor sau poate doar în
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
e bântuit de slăbiciunea unor boli ce-ți atacă nu numai carnea și oasele, inima, plămânii, ficatul, rinichii și celelalte organe vitale din „uzina” dată ție, ca o casă de lut și de împrumut, ci și sufletul ce-ți rămâne aninat în speranța credinței în Cel ce te-a creat unicat, ca să rămâi în picioare și când ceva te doare, iar zâmbetul din tine nu este alterat, ci rămâne real - așa cum ai fost creat în original: frumos, optimist, luminos, plin de
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
puțin cele pe care se aplicase stratul de parafină. - No, dezbrăcați-vă acu, de, dacă tot ați venit! mi s-a adresat tanti Florica, încă nemulțumită că nu am respectat programul. Mi-am dat bluza și pantalonii jos, le-am aninat de un cuier împreună cu borseta și m-am urcat pe cearșaful acela care-mi provoca dubii cu privire la culoare și curățenie. M-am întins pe burtă, încercând să mă abțin a arunca priviri furișe în stânga sau în dreapta mea. Tanti Florica mi-
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
Pâine neagră“, Lucia Elena Popa „Pâinea noastră cea de toate zilele“, Ana Ghiaur „Pâinea la români“, Florica Bruțiu „Pâinea bunicii“. Partea a doua „Din creațiile elevilor“ cuprinde creații ale elevilor de la Școala Gimnazială Nr. 3, Oțelu Roșu, Școala Gimnazială Steierdorf, Anina, Liceul Bănățean Oțelu Roșu și Liceul Albert Einstein, Torino, Italia. Creațiile elevilor au fost diverse: teatru, poezie, compunere, eseu, basme, povestiri științifico fantastice. Elevii au vorbit despre pâine ca despre o dragoste maternă, au asociat pâinea cu învățătura numind cartea
CUVÂNTUL ŞI PÂINEA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342673_a_344002]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > LABIRINTUL IUBIRII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului LABIRINTUL IUBIRII Ce fel de tobe bat în adânc, Acolo unde viața asta se anină? Mă bucur! De ce să plâng? Ochii tăi te fac sublimă. Căi bătătorite sunt distruse Au loc exploziile stelare. Da, gândurile îmi sunt supuse De atractivitatea dumitale. Trupul se zbate neîncetat Cu toate că este istovit. Lăsându-se mai încurcat În al iubirii
LABIRINTUL IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340626_a_341955]
-
Taxi a dat și ea, prin amestecul ei de credință și necredință, un răspuns lumii. Și mai cred, în amestecul meu de necredință și credință, că Dumnezeu are umor și că această piesă nu l-a supărat, ci i-a aninat un zâmbet în colțul gurii. Catedrala Mântuirii Neamului tot se va ridica. Foto: Octav Ganea/Inquam Photos Oricare dintre noi are însă dreptul de a crede în necesitatea ei și de a dona, sau, la fel de bine, să considere că din
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul () [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
griji fără nevoi, Mai întâi o fermieră, castelană mai apoi. A fost o vedetă-n școală, prima la învățătură, Talentată și cochetă făcând un sport pe măsură. Sărituri de pe platformă uneori și trambulină I-au adus medalii care, tricolorul îl anină. Iat-o pe adolescentă, când liceul îl termină, Îmbinând muzica, dansul și iubirea ce-o animă. A muncit, a studiat, greu a fost, dar a-nvățat Că viața este frumoasă când ești fericit acasă. COPIII MEI În superba mănăstire ei
RAMURI ÎN ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344256_a_345585]
-
vorbesc despre paradisul cumpărăturilor. Din nou hai-hui prin Manhattan, printre americanii locului și printre turiști de oriunde. Fiecare cu infinitul lui Acum mi se pare că fiecare vrea să fie, sau crede că e pasăre în zbor. Și fiecare își anină sufletul de câte o Coloană a lui. Fiecare - cu infinitul lui, cu puritatea liniilor lui de inimă și candoare ... În fiecare din noi este o coloană a infinitului, în fiecare din noi există un Brâncuși. Mergem la Columbus Circle, care
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
nemărginirea. Peste semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea drumeților Și își anină la grumaz Șirag din lacrimile nopții. Mândră, se ascunde După norii plumburii, Să n-o vadă îndrăgostiții. Când cerul prevestește zorii, Blândă, adoarme Pe umărul Luceafărului. (Semnate de Veronica Oșorheian) Referință Bibliografică: poeme / Veronica Oșorheian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
Aniversari > OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului "Vreau vârsta-mi să fie nu multă, -senină, Zărită de tineri, dis-de-dimineață, Potecă-s cotită, și abruptă, de viscol se-anină, De pare că fuge pe alături de viață..." ("Drum spre adevăr", Renata Verejanu din cartea " Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare") În eseul, care face parte din Antologia de poezie și eseuri, editat anul curent, o văd
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342977_a_344306]
-
articole în Buletinul ASCR. În anul 1925, și-a luat licențele în Filosofie și în Drept. În primăvara aceluiași an a participat la campania monografică organizată de Dimitrie Gusti în comuna Goicea-Mare, județul Dolj. Tot atunci s-a căsătorit cu Anina Rădulescu-Pogoneanu, o colegă de facultate. Începând cu toamna anului 1925, Mircea Vulcănescu a făcut studii de specializare la Paris, intenționînd să-și dea un doctorat în drept și altul în sociologie. Vremurile nu i-au permis să-și definitiveze studiile
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
suspendarea din anul 1933 a ziarului. În anul universitar 1929 - 1930, a fost asistent onorific la catedra profesorului Dimitri Gusti. Apoi, profesor de economie politică și științe juridice la Școala de Asistență Socială, până în anul 1935. S-a despărțit de Anina Rădulescu-Pogoneanu. Pe 27 aprilie 1930 s-a căsătorit cu Margareta Ioana Niculescu, o altă fostă colegă de facultate, profesoară de liceu. Între timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice și texte de economie politică; a mers în campaniile
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ~ ÎNSENINARE ~ Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ~ Înseninare ~ S’au aninat în crengi poverile de gânduri Și triști și’au coborât copacii din dureri În trena de omăt ce’i ninsă printre rânduri Se’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum ninge’a petale de lacrimi Ce
~ ÎNSENINARE ~ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343349_a_344678]