456 matches
-
degetul, așteptase să Întorc capul, fiind sigură că o voi face. Mi-am făcut semnul crucii și mi-am văzut de drum cu un sentiment de culpabilitate, care amenința să mi suprime bucuria.” Cu toate că, și În continuare, consideră că-i anodină acea prezicere, tot o povestește, vorbind prin perete, vecinului de celulă (care se numea Capotă, fusese căpitan și avea să fie condamnat la 15 ani de muncă silnică). Astfel, acela să mai uite de torturile din anchetă. Numai că vecinul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lângă altul, emanând singurătate. De o mie de ori mai mari, formate (pentru cine?) în mari bule subpământene, zăceau pe sticla groasă geodele de cuarț și aricii violeți ai geodelor de ametist. Pietrele prețioase, lustruite, cuminți, falsificate, păreau niște indivizi anodini, civilizați, alături de aceste divinități ale unui mundus subterraneus dezvăluit de știința lui Athanasus Kircher. Opalul, safirul, turcoaza, berilul și turmalina încercau să rivalizeze cu marile diamante imitate din sticlă ieftină: Marele Mogul, Koh-i-noor-ul mare și cel mic, fascinanta "piatră a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
obicei nepericuloasă, ca și prostia, care însă nu doare. Educația familială își îndeplinește tot mai rar rolul celor șapte ani de-acasă, în timp ce mass media vede totul numai în competiție îcel mai bun, mai mare, mai grozav) și promovează lucrurile anodine. Noroc cu alfabetizarea de masă prin internet îdigitală), ce dezvoltă imaginația creatoare și lărgește mult orizontul cunoașterii. Toți factorii de putere, slujitori ai binelui, ar trebui să înțeleagă că numai cultura și creația spirituală ne mențin în istorie. Noi, muritorii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
autoritatea diminuându-se: orașele nu mai reușesc să controleze răspândirea pornografiei; autorităților din domeniul locuințelor publice li s-a interzis să refuze închirierea de apartamente persoanelor cu antecedente infracționale sau toxicomanilor; secțiile de poliție au fost obligate să desfășoare activități anodine precum controlul stării de ebrietate." Mai apoi, autorul nostru dă un exemplu clasic pentru retorica dreptei conservatoare, vorbind despre dificultățile cu care se confruntă "trupele de cercetași, organizație înființată ca grup creștin, menit să le inculce băieților virtuțile "bărbătești" precum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ei puțină, În semenii din fauna vecină; Precară este soarta de găină Ce năzuiește vultur să devină! Nici nu concepe-a noastră eroină Că soarta ei, dictată de rutină, E să întindă gît sub ghilotină, Să se transforme-n supă anodină. Precară este soarta de găină!
RONDEL REFLEXIV by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84337_a_85662]
-
eliberator (Iona), FIINȚA își asumă responsabilitatea propriilor fapte, fără a deveni prin aceasta o existență „în-Sine” și „Pentru Sine”, chiar dacă ultimul gest este jertfa supremă (Paraclisierul), deoarece contemporaneitatea se descoperă ca un ecran uriaș al mistificării în spatele căruia grotescul și anodinul jalonează destinul uman. Doar revelația supremă a certitudinii că individul este perisabil, iar umanitatea rămâne perenă, că viață și moarte sunt două trepte necesar complementare (Matca), poate reda Omului libertatea absolută, în spirit sartre-ian: (Ființă și neant). Opțiunile FIINȚEI vizează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
sau se înduplecă la altă variantă. Când zic: sunt dator să mor cu voi! am de-a face cu o împrejurare mai presus de împrejurări, cu un resort mai adânc decât ce îmi impune condiția lor exterioară. Citez următoarea frază, anodină: „De data aceasta, grupul nu mai poate comite o nereușită“; este o frază tipică de jurnalist, care conține o manieră de exprimare improprie: „nereușita“ este o consecință, nu o poți comite ca și cum ai viza un scop. Adică: nu poți să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
impure, intermediare: prezentatorul. El, care nu face nimic decât să prezinte pe altcineva sau să colporteze lucruri știute la neștiutori, a devenit vedeta zilei, înzestrat, nu se știe cum, cu autoritatea absolută a opiniei. Mass-media se întreabă, la fiecare fapt anodin, oare ce crede prezentatorul nostru preferat despre acest subiect. În el, opinia publică și-a găsit alesul, care reprezintă chiar media aritmetică a acestei gloate indistincte: mediocritatea. Ea nu e de întâlnit numai în sferele joase ale societății, ci se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
semănate pe pleoapele cu marginea umflată, printre genele rare... O privire ce mizează pe patetismul ei ca să te mustre fără cuvinte, pentru că altfel ea își face de lucru, ca de obicei, la gherghef și nu îți comunică decât o veste anodină : că a achitat datoria la băcan sau lăptar, iar miercuri se împlinesc cinci săptămâni de când bietele fete nu au mai fost invitate la o sindrofie. Poate e mai bine așa, pentru că altfel tot nu aveau toalete noi, cu care să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lichelele mele de dinainte de '90. Așadar la bună parte dintre colegii mei de Institut. Cu ce se ocupau ei? De pildă cu înscenarea unor "procese". Te invitau la o ședință anuală, de "bilanț", în care "se dădea citire" unui raport anodin, cu cifre, realizări etc. Și deodată, când lumea începuse deja să moțăie în sală, aflai că în anul acela se petrecuseră și lucruri regretabile. De pildă, că îl plagiaseși pe Noica. Într-un articol de-al tău, publicat în nu știu ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răspuns cu siguranță, cu rîsul ei ușor pe care-l cunoștea bine, un rîs care semnala că, pentru ea, scepticismul era de acum Încolo o regulă de conduită: „Pentru cartea ta vrei să știi?“. Ar fi vorba de o problemă anodină. Mama lui putea să stea liniștită. Nu va fi nevoită să-i spună fiului ei, ca În seara În care Îi povestise despre o ceartă destul de Înverșunată Între două dintre surorile lui, care se terminase printr-o Încăierare generală: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pînă la vacanța mare. La Începerea anului școlar, totul se terminase: Alain se urîțise, nu mai erau În aceeași clasă, iar François plecase de la cercetași. Încă se mai Întreba de ce făcuse tatăl lui remarca aceea În legătură cu morfologia feminină, o frază anodină pe care timpul o preschimbase În dojană. Pe moment, nu spusese nimic, dar luase În nume de rău faptul că tatăl lui se amestecase În viața lui sexuală. La vremea respectivă, renunțase de mult să mai discute cu tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cuvîntul e urît, la fel ca și lucrul În sine. E interzis să flirtezi, dragul meu François“. (El scrisese „dragul meu Gérard“, dar eu citisem „François“.) „Fii circumspect: josnicia ajunge de la lucrurile mici la cele importante. Gesturile astea, fie și anodine, angajează o parte din inima ta. Iar inima asta se cuvine s-o dăruiești tinerei fete care crește undeva pe neștiute, viitoarea ta soție Întru eternitate. Flirtînd, slăbești venerația, forța și inteligența care vor trebui să călăuzească dragostea ta conjugală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-o de sînge? Nu știa la ce cantitate de sînge să se aștepte. Pulpa era palidă, crem, În comparație cu albul căzii, și sub mîna ei i se păru enormă. Nu o contemplase așa niciodată Înainte, și fu izbită de cît de anodină era. Dacă ar fi văzut-o separat, nu și-ar fi dat seama că era un membru care Împlinea o funcție. N-ar fi putut să spună că era a ei. Își puse o mînă pe picior pentru a Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice amănunt are importanță pentru Dora. Copiii acestui domn Ovidiu, doi băieți de 9 și de 11 ani la data care apare pe scrisoare 1 iunie 1949 merg bine cu școala. Cel mare, Dragoș, are înclinații spre muzică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de putere, cu avansări premature, dar și cu reveniri. Iată acum istoria acestor ordini, așa cum s-au născut și au dispărut, din Antichitatea cea mai îndepărtată. Această relatare permite degajarea unor legi ale Istoriei plecând de la fapte uneori aparent infime, anodine. Este esențial ca aceste legi să fie înțelese: ele vor mai fi valabile și în viitor și ne permit să-i prezicem cursul. Nomadism, canibalism și sexualitate Pentru a stabili aceste legi, trebuie să plecăm de la cele mai vechi date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
angoasă, confuzionale, acele psihoze periodice care veneau să distrugă ceea ce conștiința sa construise cu migală, într-o ordine constantă, aparent imbatabilă, milimetru cu milimetru de zone ale creierului său câștigate pentru sine, ca într-o zi oarecare, într-un loc anodin, o stație de autobuz, să zicem, să aibă vedenia delirantă, halucinantă a trecerii timpului, să vadă niște chipuri de oameni necunoscuți, unii oprindu-se în dreptul atelierului foto, alții intrând în cofetăria de peste drum, o forfotă obișnuită ce apărea în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
persecutat în țara asta. S-o ia dracu de viață! Și de mutare la centru, care nu mai vine o dată!... ...Viața își urmează, inevitabil, cărările ei. Necunoscute, în aparență nebătute, deși, în cele din urmă, în marea lor majoritate, banale, anodine chiar. Fiecare crede că tot ceea ce el trăiește este nou și original. Însă, de fapt, oricum le-ai lua, aceste poveți au o poveste comună. Ea e făurită dintr-un amestec de platitudine și extaz, de penibil și înălțător. Diferă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai mult condeiul. Să-i pui în valoare virtuțile, calitățile... P: Cine mă oprește acum? Z: Trebuie să recunoști că nu e totuna, pentru tine, ca scriitor, să-ți folosești pana zi de zi, ori să te pierzi în chestii anodine, fără orizont, făcând mereu același lucru, topindu-te printre niște indivizi care-ți sunt net inferiori și cu care, la urma-urmei, nu ai nici în clin, nici în mânecă. Bănuiesc că unii dintre ei, dacă nu cei mai mulți, sunt de-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tău e devenit de notorietate națională. În fond, nu-i puțin lucru în ziua de azi să fii membru al Uniunii Scriitorilor, să ți se scrie cronici foarte elogioase... P: Nu cred că a fi profesor înseamnă a face lucruri anodine, cum spui tu. Din contra. Educatorul este necesar oricând și oriunde, atât pe vremea lui Pericle, a lui Ludovic al XIV-lea, a lui Hitler, cât și în era super-tehnicii, a zborurilor intergalactice, sau-maiștiu-eu în ce timp. Spui că ai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mici de pieptul lui, coapsele ei late și dure îl strângeau ca într-un clește, dar n-a fost nici atunci nici mai târziu decât în puține clipe satisfăcută. Ceva nu fusese în regulă de la început. Era o femeie aproape anodină ziua, nu urâtă, însă nu stârnea pofte. Dar seara și noaptea se deschidea, cum am spus, ca o regină a nopții, devenea de nerecunoscut, frumoasă nu numai la trup, ci și în vorbe, respirație, mișcare, exaltată, pasionată, acaparatoare, catifelată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
parte, ca și cum vreo soră ar fi fost neglijentă, perna la locul ei, nemototolită, cuvertura întinsă și de sub ea ivindu-se cearceaful curat, dispariția paharului și a cutiei cu medicamente de pe noptieră, lipsa oricărui obiect de pe fotoliu sau măsuță, o încăpere anodină, străină și nelocuită, încât, în acea îndelungă dilatare de coșmar, a simțit cum i se oprește inima de emoție, izbit de gândul că n-o s-o mai vadă; dar neavând timp să fie foarte conștient de gândul acesta, mâna continuându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de tristă amintire) mi-a operat în text mai multe modificări. Am să dau câteva exemple. În starea generalizată de haos în care se afla societatea românească, CCES nu a admis titlul propus de mine, , impunând un titlu neutru și anodin. Activiștii comuniști nu se temeau doar de idei, ci și de cuvinte. După decembrie 1989 am avut ocazia să văd o listă de termeni interziși de cenzură. Unul dintre ei, aflat pe primul loc, era „libertate”. Alții erau „haos” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
and Wall Street weather», American Economic Review, 83, 1337-1345. 37 De ce trebuie să privim în aer înainte de a cumpăra acțiuni? Efectul Lună Și luna are o influență asupra comportamentelor umane, atât asupra celor mai extremiste, cât și asupra celor mai anodine. Diferite studii psihologice arată că indivizii se comportă diferit în fazele de lună nouă și în fazele de lună plină. Cele din urmă au fost chiar asociate cu o creștere importantă a comportamentelor negative cum ar fi violența, alcoolismul sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
-l primea în brațele ei.“ Înfrumusețarea realității. Metodă utilizată cu predilecție de prozatori și poeți. Nu este vorba, din păcate, de o capacitate de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o văd, ci de o înfrumusețare exterioară a existenței anodine, care te face să te gândești la obiceiul fardării morților: „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]