1,002 matches
-
a romanului universal, grație maturizării literaturii culte, în tînăra literatura românească geneza acestei specii literare noi, datează abia din epoca pașoptistă. În a sa operă Istoria literaturii române în veacul al-XIX-lea reputatul istoric de talie internațională, Nicolae lorga menționează că „antagonismul, politic de la 1848 trebuia să-și găsească reflectarea în roman (romanul social), dar scriitorii noștri luau romanele gata făcute din literatura franceză". Faptele-producțiile literare- confirmă acest lucru. Romanele pașoptiste prezintă simplist aspectele realității. În perioada 1850-1890, consemnăm o serie de
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
ale dăscăliței spre a- și mărita fetele, asistăm la lupta surdă dintre învățător și popa Belciug “Pămătuful”, cunoaștem visurile de tinerețe și amorurile “domnișorului” Titu. Ion a adus în literatura noastră o temă deosebit de nouă și interesantă. Pentru întâia oară “antagonismele de clasă din lumea satului erau împinse cu îndrăzneală în primul plan. Romanul lui Rebreanu arată satul despărțit, țărănimea diferențiată. De altfel,întregul conflict al cărții se bizuie pe lupta aprigă pentru pământ.În sat sunt oameni avuți, ca Vasile
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
la începutul lunii octombrie și condamnați în urma procesului din martie 1940; în aprilie 1940, un decret al socialistului Sîrol prevede pedeapsa cu moartea pentru comuniști. Dar atacul german contra URSS, în iunie 1941, răstoarnă din nou datele problemei și reconstituie antagonismul fascism/antifascism. Foarte curând, rezistența Armatei Roșii* din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei* suscită o admirație care, după victoria de la Stalingrad, se transformă în entuziasm în țările ocupate, dar și în Marea Britanie și SUA care au încheiat o Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de urmat. Această interpretare nu este în contradicție cu cea care ține cont de conflictele din sânul polițiilor politice, după modelul celorlalte birocrații - politică, economică și administrativă - care-i opuneau pe adepții ortodoxiei* „gorbacioviștilor” favorabili reformei. Mai pe larg, acest antagonism converge cu un conflict al generațiilor „ortodocșii” recrutați în anii 1950 și 1960, într-o perioadă de creștere puternică a aparatelor administrative, cu o formație insuficientă, dar deținând posturi de responsabilitate, sunt confruntați cu subordonații lor, mai tineri, dar dispunând
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Piața Comună”, favorizând astfel dislocarea frontului imperialist, bănuit mereu de „planuri de agresiune” antisovietice. De asemenea, atâta vreme cât decolonizarea nu este încă înfăptuită, scenariul integrării teritoriilor de peste mări în spațiul economic european este, din punct de vedere al PCF, bogat în antagonisme, între o Franță slăbită și o RFG manifestând un dinamism indiscutabil în politica față de lumea a treia, îndeosebi arabo-musulmană. Abia în 1973 recunoaște PCF realitatea CEE. în 1977, el participă la alegerile pentru Parlamentul European ales prin vot universal, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
congres al acesteia, la Londra, Engels impune ca ea să se numească Liga Comuniștilor și se adoptă un nou statut; acesta stipulează că scopul Ligii este „răsturnarea de la putere a burgheziei, instaurarea domniei proletariatului, suprimarea vechii societăți burgheze bazată pe antagonismele de clasă și făurirea unei noi societăți fără clase și fără proprietate privată”. în decembrie 1947, Liga își ține al doilea congres, la care Marx își impune ideile, înlocuind vechea deviză „Toți oamenii sunt frați” cu „Proletari din toate țările
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dialecticii hegeliene se operează cu prețul unei „răsturnări” decisive pe care Marx o enunță în 1843 în Critica filosofiei dreptului la Hegel. într-adevăr, nu în cerul eterat al „Ideilor”, ci în trama concretă a raporturilor de producție și a antagonismelor de clasă se dezvoltă acum dinamica istoriei. „Socialismul francez”, atins tangențial de Marx, furnizează sura „politică a gândirii acestuia. El nu-și menajează criticile la adresa lui Saint-Simon, lui Louis Blanc și, mai ales, lui Proudhon, pe care-i acuză că promovează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
respingea orice rezolvare militară a problemei coloniale. MFA adăpostește social-democrați* ca Antunes și căpitanul Vasco Lourenșo, procomuniști ca Gonșalves, stângiști* ca de Carvalho și chiar conservatori caudiliști ca Spinola. Tensiunile sunt inevitabile, mai ales din cauza presiunii comuniste și radicale. Dar antagonismul dintre militari trebuie să se descurce în contextul întoarcerii în legalitate a partidelor politice de stânga: tânărul Partid Socialist (PS) al lui Mario Soares; și mai ales PC portughez (PCP), dominat de figura secretarului său general între 1961 și 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
materiale ale societății. Cu sarcina, pentru stat, de a întruchipa universalul și de a reuși să evite tendințele disociative ce s-ar manifesta. La Marx, dacă societatea civilă este cea a mărfii, ea este mai cu seamă torturată de un antagonism incoercibil între cei care dețin proprietatea asupra mijloacelor de producție, „burghezii”, și cei ce sunt excluși de la ea, „proletarii”, statul burghez deghizând sub argumente fals-universaliste voința sa de a prezerva „interesele clasei dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Manifestul Partidului Comunist ca de pildă desființarea opoziției dintre sat și oraș, a familiei, a câștigului privat, a muncii salariale, proclamarea armoniei sociale, transformarea statului într-o simplă administrare a producției toate aceste teze nu exprimă decât necesitatea dispariției antagonismului de clasă, care începe abia să se dezvolte, cunoscut atunci numai sub prima sa formă, vagă și nedefinită. De aceea, aceste teze mai au încă un sens pur utopic". Saint-Simon rămâne în istoria sociologiei ca prim pionier al apariției acesteia
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Unite, a cărui act fondator a fost semnat încă înainte de capitularea Germaniei, în mai 1945. Pe un plan mai particular, Europa era scena de manifestare a două probleme internaționale capitale. Mai întâi, se impunea găsirea unor soluții pentru atenuarea eternului antagonism dintre Franța și Germania, conflict care constituise declanșatorul, dacă nu cauza primordială, a celor două conflicte mondiale. Nu trebuia trecută cu vederea nici amenințarea comunismului, devenit ofensiv după război, amenințare mai apropiată și tangibilă pentru statele occidentale slăbite de război
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Sînzianu Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92385]
-
dependențe și interacțiuni, intercomunicări și procese, fiind un proces morfogenetic, ce generează și transformă forme economice, astfel formîndu-se pe sine. Ea valorizează raporturile de complementaritate și de concurență care există între elementele sistemului economic. Căci unitatea complexă a sistemului creează antagonismul, însă tot ea îl respinge. Deci nu există organizare fără dezorganizare și invers. Cu cît complexitatea sistemului este mai mare, cu atît este și dezorganizarea mai prezentă, dar și capacitatea sistemului de a depăși entropia este mai ridicată. În cadrul ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
îl respinge. Deci nu există organizare fără dezorganizare și invers. Cu cît complexitatea sistemului este mai mare, cu atît este și dezorganizarea mai prezentă, dar și capacitatea sistemului de a depăși entropia este mai ridicată. În cadrul ordinii sistemice apare un antagonism potențial și simultan apare o complementaritate potențială între elementele și actorii sistemului economic. Sistemul economic și subsistemele sale nu reprezintă unități separate. Pe de o parte, sistemul impune elementelor sale o anumită organizare, anumite constrîngeri și restricții, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
diversificarea sistemelor, la creșterea dezordinii, caz în care fluctuațiile induse de eventuale perturbări pot deveni periculoase. Pentru evitarea acestor pericole, sistemele complexe au la dispoziție diferite mecanisme de reglare, legate tocmai de interdependențele reciproce din interiorul lor. Diferențele și chiar antagonismele devin surse de energie ce alimentează mecanismele de autoreglare, cum sunt: cuplarea elementelor, rețelele, substituirea, compensarea, constrîngerea ș.a. Iarăși, pe măsura creșterii complexității, crește dependența dintre elemente, dar scade constrîngerea ca mijloc de integrare. Aceasta poate să ducă la pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și constructivă, printr-o abordare multilaterală și cooperantă? Poate ea să renunțe la mentalitatea de fortăreață asediată? Mai degrabă cred că rușii vor fi incitați să se opună în continuare americanilor și europenilor și că antioccidentalismul renaște în Rusia. Aceste antagonisme reîncep să se vadă peste tot în lume. Problema nu este doar clarificarea relației cu Washingtonul, ci și clarificarea poziției Rusiei în Europa. Moscova își caută identitatea în Europa de sute de ani și încă nu a găsit-o, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este din nou refuzat. Pentru Kremlin, o importanță tot mai mare o au relațiile cu marile puteri emergente vecine: China și India, ceea ce duce Rusia mai curînd spre zona Asia-Pacific decît spre Europa. Aici, Rusia nu-și poate permite noi antagonisme, iar ideea eurasiatică se întărește (vezi și Acordurile de la Shanghai), făcînd ca Rusia să se definească tot mai mult în opoziție cu Occidentul. Putin vorbește despre o "punte între civilizații", dar nu ne spune cum se împacă acest dorit statut
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
opune vreo etică eterogenizantă, căci diavolul trebuie să pulverizeze comandamentele lui Dumnezeu, să atace normele moniste ale puterii sale prin tot felul de acte rele care o distrug cu Încetul. Nu este, deci, cu putință să ne descotorosim de principiul antagonismului nici În sânul religiilor celor mai monoteiste. 60 Dar există și religii politeiste, cu o multiplicitate de zei. În acest caz, deși etica eterogenului este cea care Învinge, ea supune indivizii omogenității credinței sale, religiei sale. Chiar dacă divinitatea este eterogenă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
cosmogonia lor, În teogonia lor, În imaginarea fundamentelor creatoare ale oricărui lucru care constituie o religie, experiența evenimentelor cărora le sunt sau le-au fost supuși oamenii n-a putut să nu-și dea seama de dualitatea antagonistă sau de antagonismele dintre forțele multiple ale binelui și răului, prin sublimarea antropomorfică a Însăși existenței lor. Dar și aici vedem la lucru parametrii conflictuali ai unei logici cu doi termeni din care lipsește terțul inclus. Desigur, logica clasică a identității și noncontradicției
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și pentru cele două entități complementare a organismului - materie și energie. Pentru materie dualismul se manifestă Între tendința de omogenizare și eterogenizare, iar pentru energie Între energie pozitivă și energie negativă. Dualismul entității materiale a organismului se manifestă sub forma antagonismului celor două tendințe de omogenizare și eterogenizare. Astfel: „Antagonismul Între eterogen și omogen este mecanismul general al oricărei sistematizări biologice, de-a lungul acestei construcții de sisteme” . În evaluarea antagonismului Între eterogen și omogen trebuie să luăm În considerare faptul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și energie. Pentru materie dualismul se manifestă Între tendința de omogenizare și eterogenizare, iar pentru energie Între energie pozitivă și energie negativă. Dualismul entității materiale a organismului se manifestă sub forma antagonismului celor două tendințe de omogenizare și eterogenizare. Astfel: „Antagonismul Între eterogen și omogen este mecanismul general al oricărei sistematizări biologice, de-a lungul acestei construcții de sisteme” . În evaluarea antagonismului Între eterogen și omogen trebuie să luăm În considerare faptul că din punct de vedere biotermodinamic eterogen Înseamnă viață
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
negativă. Dualismul entității materiale a organismului se manifestă sub forma antagonismului celor două tendințe de omogenizare și eterogenizare. Astfel: „Antagonismul Între eterogen și omogen este mecanismul general al oricărei sistematizări biologice, de-a lungul acestei construcții de sisteme” . În evaluarea antagonismului Între eterogen și omogen trebuie să luăm În considerare faptul că din punct de vedere biotermodinamic eterogen Înseamnă viață, Înseamnă entropie la limita inferioară admisibilă, Înseamnă viață sănătoasă, iar omogenitate maximă Înseamnă entropie maximă și ca urmare moarte. După logica
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
unei epoci în declin. Odată cu Revoluția Franceză, era cosmopolitismului a dispărut, iar locul său a fost luat de naționalism, de formarea de state-națiune și de rivalitatea dintre statele-națiune. Unii au continuat să activeze în favoarea "internaționalismului", conduși de principiul că "în măsura în care antagonismul dintre clasele unei națiuni va dispărea, se va sfîrși și ostilitatea dintre națiuni" (Marx și Engels). Alții au transformat cosmopolitismul lor într-un proiect de colonizare a altora. Însă, încet și sigur, cuvîntul patriot a preluat toată ura și dragostea
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cu potențial universal care semnalează dispariția tuturor claselor, prin violență dacă va fi nevoie. Deși nu a fost singurul cu aceste convingeri, Marx a avut dreptate să evidențieze relația muncă plătită/capital ca un element susceptibil a da naștere unui antagonism violent în interiorul societății civile. Tezele marxiste privind societatea civilă conțin, totuși, cîteva probleme prezentate mai sus -, printre acestea fiind și afirmațiile eronate ale lui Marx că atacurile și crimele lumpenproletariatului și proletariatului vor ceda în fața militantismului organizat al clasei muncitoare
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
imun: migrația macrofagelor, eliberarea prostaglandinelor, procesarea și prezentarea antigenului, producția de anticorpi, de interleukine 1, 2, interferon gamma, TNF; inhibă eliberarea de histamină, serotonină, bradikinină. Sistemul cardiovascular pot determina hipertensiune Aparat excretor creșterea fluxului plasmatic renal și a filtratului glomerular; antagonism funcțional cu ADH Sistem nervos central și comportament deficiența de glucocorticoizi determină astenie psihică, depresie excesul produce inițial euforie, rapid înlocuită de depresie severă și tendințe suicidare. Alte glande endocrine Hipotalamus-hipofiză: asigură controlul prin feedback negativ a secreției de CRH
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
identificare, mai ecologică, cu întreaga planetă sau cu întreaga comunitate umană. 248 Grad și Martin Rojo249 utilizează termenii de asimilare și diferențiere în caracterizarea conceptului de identitate, atrăgând atenția asupra faptului că între identitatea personală și identitatea socială există un antagonism funcțional pentru că cea de-a doua presupune inhibarea percepției diferențelor identitare între membrii aceluiași grup și a similarităților inter-grupale.250 Investigând relația dintre identitate și granițe, Chris Brown atrăgea atenția că nu s-a abordat aceast subiect nici în domeniul
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]