1,148 matches
-
iar odată mobilizați, au preferat să dezerteze sau să se predea. Datorită acestui fapt, comandamentul sârb a încercat să-i trimită pe macedoneni în zonele din spatele frontului. După formarea frontului din Salonic, s-a manifestat fenomenul franternizării între soldații ruși (Antanta) și bulgari (Puterile Centrale). În rândurile soldaților Corpului expediționar francez s-au manifestat mișcări de protest în 1917. Ca urmare a înfrângerii suferite de francezi pe frontul de vest în cadrul Ofensivei Nivelle, soldații francezi de pe frontul din Balcani au cerut
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
desemnat prin testament. Influențat de soția sa, principesa Maria, Ferdinand nu îndrăzește să se impună în fața regelui. Principesa Maria are un dispreț abia reținut pentru rege. Nu-și ascunde sentimentele, pronunțându-se pe față pentru intrarea țării în război alături de Antanta. Președintele al Consiliului de Miniștri și ministru de razboi, I.C. Brătianu este exponentul curentului de opinie favorabil neutralității. Este un politician echilibrat și abil. Naratorul filmului, apare ca o prezență fizică în Castelul Peleș. Îl putem vedea și auzi doar
Carol I - Un destin pentru România () [Corola-website/Science/315807_a_317136]
-
Armatei Roșii amenința să distrugă sistemul păcii de la Versailles, și prin aceasta să elibereze Germania de limitările umilitoare care îi fuseseră impuse. Mulți germani considerau că o nouă mișcare revoluționară era un preludiu necesar al luptei pentru scăparea din constrângerile Antantei victorioase. Așa cum de altfel a remarcat și Lenin, " A fost un moment în care toată lumea în Germania, inclusiv cei mai negri reacționari și monarhiști, declarau că bolșevicii vor fi salvarea lor." În aprilie 1920, Lenin termina scrierea lucrării ""Stângismul", boala
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
a avut loc între 25 aprilie 1915 și 9 ianuarie 1916 în Peninsula Gallipoli (Gelibolu în Turcia modernă) din Imperiul Otoman. Peninsula formează malul nordic al Dardanelelor, o strâmtoare ce furniza o cale maritimă către Imperiul Rus, unul dintre statele Antantei din timpul războiului. Intenționând să asigure controlul asupra acestei rute, aliații Rusiei, Regatul Unit și Franța, au lansat un atac naval urmat de o debarcare pe peninsulă, cu scopul de a captura capitala otomană Constantinopol (astăzi Istanbul). Atacul naval a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
otoman suficientă influență pentru a declara război Rusiei. La 27 octombrie, "Goeben" și "Breslau", rebotezate "Yavûz Sultân Selîm" și respectiv "Midilli", au ieșit în Marea Neagră, au bombardat portul rus Odesa și au scufundat câteva vase rusești. Otomanii au refuzat cererile Antantei de a expulza misiunile germane și, la 31 octombrie 1914, au intrat oficial în război de partea Puterilor Centrale. Rusia a declarat război Turciei la 2 noiembrie. A doua zi, ambasadorul britanic a plecat de la Constantinopol și vasele britanice din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în noiembrie calea navigabilă a început să fie minată. Propunerea ministrului francez de justiție Aristide Briand din noiembrie de a ataca Imperiul Otoman a fost respinsă, iar tentativa britanicilor de a-i plăti pe otomani pentru a trece de partea Antantei a eșuat. În aceeași lună, Winston Churchill, Primul Lord al Amiralității, a propus un atac naval asupra Dardanelelor, bazându-se parțial pe rapoarte false privind capacitatea de luptă a otomanilor. Churchill dorea să folosească un mare număr de vase depășite
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
mare număr de vase depășite, care nu puteau opera împotriva flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență contra otomanilor, care efectuau o ofensivă în Caucaz. Au început planurile pentru o demonstrație
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
declin al Imperiului Otoman, și în percepția prestației acestuia în conflictele anterioare, inclusiv Războaiele Balcanice din 1912 și 1913, dar și din Campania din Caucaz cu care începuse participarea sa la Primul Război Mondial. Ca urmare, serviciile de informație ale Antantei nu au pregătit adecvat campania,< bazându-se în unele cazuri pe informații obținute din broșuri turistice egiptene. Soldații ce urmau să participe la atac trebuia să fie încărcați pe transportoare pentru a debarca și, ca urmare, debarcările nu puteau fi
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
înființat o mică forță aeriană cu asistență germană și aveau patru avioane în funcțiune în februarie în zona Çanakkale, efectuând operațiuni de recunoaștere și ieșiri de cooperare militară, iar la începutul lui Aprilie, lângă Gallipoli fusese înființat și un aerodrom. Antanta a plănuit debarcarea și asigurarea țărmului nordic, capturarea cetăților și bateriilor de artilerie otomane din acea zonă pentru ca o forță navală să poată înainta prin strâmtoare și prin Marea Marmara către Constantinopol. Planificate pentru 23 aprilie, dar amânate din cauza vremii
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
asemenea conștient de faptul că Grecia este slăbită de războaiele din Balcani și nu este pregătită să participe la un nou conflict. Primul ministru Eleftherios Venizelos care bănuiește familia regală de o alianță cu kaiserul, intră în contact cu guvernele Antantei. Dar ele nu par grăbite să vadă Grecia intrată în conflict. De fapt, Rusia se teme de revendicările grecești asupra Constantinopolului și a strâmtorilor. Atitudinea aliaților s-a schimbat la începutul anului 1915. Constantin este grav bolnav, suferă de pleurezie
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
al României. În 1913, România a intră în război împotriva Bulgariei, la capătul căruia a obținut Cadrilaterul. În 1914, regele Carol I moare, rege al României devenind Ferdinand I. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârșitul războiului, Imperiile Austriac și Rus s-au dezintegrat; Adunarea Națională în Transilvania, și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare segment al societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș Savașı). La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A urmat abdicarea sultanului, la 1 noiembrie 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923, Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
RSS Georgiană - care aveau să formeze în cadrul URSS RSFS Transcaucaziană. Acest tratat a stabilit definitiv granițele internaționale ale republicilor caucaziene cu Turcia, granițe care au rămas neschimbate până în prezent. În conformitate cu prevederile armistițiului de la Mudors semnat de Imperiul Otoman și puterile Antantei, autoritățile britanice au cerut guvernului otoman să retragă toate forțele armate turce din Caucaz pe frontiera stabilită în 1878 prin Tratatul de la San Stefano. Pe teritoriul fostului oblast Kars, guvernatorul-general britanic a autorizat formarea așa-numitei „Republici Democrate a Caucazului
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Imperiului Otoman, confruntare militară ce se va dovedi costisitoare. Italia invadează și anexează Libia. Prin intermediul ziarului "Avanti", Partidul Socialist atacă guvernarea. Tânărul ei editor nu era altul decât socialistul Benito Mussolini (1883 - 1945). Marea Britanie, Franța și Rusia formează "Tripla Ințelegere" (Antanta) ca o contrapondere la "Tripla Alianță" a Germaniei, Austriei și Italiei. A existat o mare doză de indecizie din partea Italiei în ceea ce privește intrarea în război și de care parte. Naționaliștii italieni vedeau în Austria un inamic. În iulie 1914, asasinarea arhiducelui
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
care au fost numite "Britannic". "Britannic" a fost lansată la data de 26 februarie, 1914 la șantierele Harland and Wolff din Belfast și a început echiparea. În august 1914, înainte ca "Britannic" să efectueze curse transatlantice între Southampton și New York, Antanta (Anglia, Franța și Rusia) a declarat război Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman). S-a crezut că războiul se va încheia de Crăciun, dar nu a fost așa. Imediat, toate șantierele navale ale Amiralității au fost însărcinate cu echiparea
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
și militariste cu Regatul Unit. Regatul Unit semnase între timp Entente Cordiale cu Franța în 1904, reușind să-și rezolve toate diferendurile cu vechiul său rival continental. În 1907, Regatul Unit a reușit să obțină reconcilierea cu Imperiul Rus, semnând Antanta anglo-rusă în 1907. În 1908, Comitetul Unității și Progresului (cunoscuți și ca Junii Turci) a condus o revoltă împotriva domniei absolutiste a sultanului Abdul Hamid al II-lea. Partidul reformator al Junilor Turci l-au detronat pe sultan în 1909
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Italia, aliată nominal cu Imperiul German și cu Austro-Ungaria în , a refuzat să intre în Primul Război Mondial în 1914 de partea acestora, deoarece considera că alianța este una defensivă. În cele din urmă, în 1915, ea s-a alăturat Antantei după ce , inclusiv , fostul , Dalmația precum și părți din Imperiul Otoman. Participarea Italiei nu a adus la început rezultatele dorite, armata italiană împotmolindu-se într-un îndelungat război de uzură în Alpi, înaintând foarte puțin și suferind pierderi grele. În cele din
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
împotriva Imperiului Otoman. Venizelos a reușit prin manevre diplomatice să dubleze practic suprafața și populația regatului, în timpul mandatelor sale reușindu-se eliberarea Macedoniei, Epirului și celei mai mari părți a insulelor din Marea Egee. El a reușit să alieze Grecia cu Antanta în timpul Primului Război Mondial (1914-1918). Victoria Antantei a asigurat o și mai mare extindere a frontierelor țării. Politica sa pro-occidentală l-a adus însă în conflict direct cu regele și forțele monarhiste, ceea ce produs așa-numita „Schismă Națională”. Schisma Națională a polarizat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
reușit prin manevre diplomatice să dubleze practic suprafața și populația regatului, în timpul mandatelor sale reușindu-se eliberarea Macedoniei, Epirului și celei mai mari părți a insulelor din Marea Egee. El a reușit să alieze Grecia cu Antanta în timpul Primului Război Mondial (1914-1918). Victoria Antantei a asigurat o și mai mare extindere a frontierelor țării. Politica sa pro-occidentală l-a adus însă în conflict direct cu regele și forțele monarhiste, ceea ce produs așa-numita „Schismă Națională”. Schisma Națională a polarizat populația și partidele elene în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Situația s-a schimbat în momentul în care Aliații, într-o încercare de ajutorarea a sârbilor, au oferit bulgarilor regiunea Monastir - Ohrid (din Serbia) și grecilor Macedonia Răsăriteană (regiunea Serres - Kavala - Drama) drept compensație pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în cazul intrării în război de parte Antantei, Greicia ar fi căpătat controlul asupra regiunilor locuite de eleni în Asia Mică, fiind însă obligată să cedeze Macedonia Răsăriteană bulgarilor . Constantin a avut însă
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
sârbilor, au oferit bulgarilor regiunea Monastir - Ohrid (din Serbia) și grecilor Macedonia Răsăriteană (regiunea Serres - Kavala - Drama) drept compensație pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în cazul intrării în război de parte Antantei, Greicia ar fi căpătat controlul asupra regiunilor locuite de eleni în Asia Mică, fiind însă obligată să cedeze Macedonia Răsăriteană bulgarilor . Constantin a avut însă o poziție puternică antibulgară, ceea ce a făcut imposibilă o asemenea tranzacție. Mai mult, Constantin a
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
obliga pe eleni să se alăture Aliaților Disputa dintre Venizelos și rege a culminat cu momentul în care monarhul a invocat prerogativa constituțională care îi permitea să demită guvernul în mod unilateral Între timp, folosindu-se de pretextul salvării Serbiei, Antanta a debarcat în octombrie 1915 o armată la Salonic. Disputele au continuat între cei doi oameni de stat, iar în decembrie 1915 Constantin l-a forța pe Venizelos să demisioneze pentru a doua oară și a dizolvat parlamentul dominat de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
o serie de demonstrații anti-Antanta în Atena. În rândul armatei, în special în rândurile ofițerilor de rang inferior, s-a născut o mișcare de respingere a pretențiilor aliaților pentru dezarmare și de predare a oricărui material de război către puterile Antantei. Această mișcare i-a avut în frunte pe Ioannis Metaxas și Sofoklis Dousmanis . Pe de altă parte, Aliații nu au renunțat nicio clipă la exercitarea de presiuni asupra guvernului de la Atena. Pe 24 noiembrie, du Fournet a prezentat guvernului de la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
-l convingă pe rege să accepte pretențiile Parisului. El l-a anunțat pe Constantin că are instrucțiuni să ordone debarcarea unui contingent aliat, care urma să ocupe anumite poziții cheie din Atena și să forțeze guvernul elen să accepte cererile Antantei. Regele a răspuns că armata și populația îl silesc să nu accepte dezarmarea și a refuzat să-și ia orice fel de angajament dorit de Aliați. Cu toate acestea, el a promis că trupele elene vor primi ordine precise să
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
lor de „puteri protectoare”, care promiseseră să garanteze apărarea constituținalității puterii Regatului Greciei, și au cerut regelui să abdice . Constantin a acceptat și, pe 15 iunie 1917, a plecat în exil, abdicând în favoarea fiului său Alexandru, (considerat de Aliați favorabil Antantei), și nu a fiului său mai mare și principe moștenitor, George. Plecarea regelui a fost urmată de deportarea în Franța și Italia a unui mare număr de regaliști importanți, în special ofițeri de armată, așa cum a fost de exemplu Ioannis
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]