1,751 matches
-
nepămîntească: avea corola de ace fine, fiecare terminat cu o boabă de lichid transparent, care strălucea în penumbra camerei. "E o plantă carnivoră", ne spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse cu degetul lui lung aproape cât antebrațul meu discul din mijlocul țepilor: acestea, ca la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de unghia lui Egor. Dacă aș lăsa degetul aici, în scurt timp mi l-ar roade
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
torace, trăsăturile i se mai vedeau doar ca niște linii fine desenate pe fața cărnoasă, iar ochii i se uniseră într-un singur ochi panoramic care privea dintr-o dată întreaga mașinărie complicată a pupitrului de comandă al sintetizatorului. Coatele și antebrațele i se resorbiseră în coaste, așa că direct din torace îi ieșeau acum cele două buchete de degete, fiecare cuprinzând câteva zeci de filamente ca nuielele, dar complicat articulate, și care atingeau neobosit clapele sidefii. Profesorului îi veni să vomeze, simțind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de Nestor, cu intenții pașnice. Ghiocul îți șoptește viitorul. Așa se spune. Ție ce-ți șoptește? Nestor ridică ochii fără să ia ghiocul de la ureche. O doamnă tânără, foarte-foarte drăguță și foarte-foarte zveltă se aplecase binevoitoare către el, ținându-și antebrațele lipite de coapse, cu pumnii strânși pe jumătate și încheieturile încrucișate între genunchi. Antebrațele lipite de coapse poate că stăteau așa în chip de sprijin, dar în același timp spuneau: nu, n-am de gând să te iau în brațe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ți șoptește? Nestor ridică ochii fără să ia ghiocul de la ureche. O doamnă tânără, foarte-foarte drăguță și foarte-foarte zveltă se aplecase binevoitoare către el, ținându-și antebrațele lipite de coapse, cu pumnii strânși pe jumătate și încheieturile încrucișate între genunchi. Antebrațele lipite de coapse poate că stăteau așa în chip de sprijin, dar în același timp spuneau: nu, n-am de gând să te iau în brațe, așa că stai liniștit. Vocea ei foarte-foarte catifelată se răspândi iarăși în aer ca o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar. Până ce avea să amuțească de tot. Manechinele zăceau răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare poziții. Abandonate. Unele, chiar dacă nu aveau articulații între braț și umăr, aveau în schimb articulații chiar la mijlocul antebrațului. Unora dintre ele partea articulată capătul brațului le lipsea cu desăvârșire, astfel că brațul părea amputat. Ciuntit. Iar în centrul secțiunii expuse privirii fără pic de decență se putea vedea nu osul, ci capătul unei tije de metal goală pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lumea concretă din jur nu-i putea zugrăvi pe chip acea expresie de satisfacție senină. Cu siguranță nu-și dorea ieșirea la iarbă verde care se petrecea în vitrina alăturată. Nu-și dorea nimic din toate vitrinele de prin jur. Antebrațele ei se odihneau sprijinite de coapse, iar mâinile atârnau leneș, ușor încrucișate între genunchi. C'è tanta pace, își aminti Nestor un crâmpei dintr-un cântec la modă pe vremuri, în copilăria sa. Mama îl trăgea de mână, dar el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din interior? Sigur că da, iată o voce venea de undeva din dreapta; răsuna a gol; era o voce feminină, numai că nu se auzea ce spune. Dănilă stătea agățat de pervazul proeminent, dar poziția era atât de incomodă încât în antebrațe aproape că i se puseseră cârcei. Canaturile interioare ale ferestrei erau și ele căptușite cu ziare vechi dar, din fericire, stăteau larg deschise, imobilizate în cârlige, așa că vederea spre coridor era liberă... Avea oare să se ivească cineva în cadrul acelei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar, din fericire, stăteau larg deschise, imobilizate în cârlige, așa că vederea spre coridor era liberă... Avea oare să se ivească cineva în cadrul acelei uși?... Dănilă simți că începe să alunece în jos. Își aruncă cotul drept pe pervaz, apăsându-și antebrațul și pentru o clipă se uită la mâna sa care n-avea de ce să se mai agațe. Iar când își înălță din nou privirea, ea era în cadrul ușii. Goală până la brâu. Dumnezeule, ce noroc pe capul lui! O vedea din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
propriul său caz? Toată lumea știa că e homo. Sau, mai precis, toată lumea bănuia. Dar bănuielile erau al dracu' de întemeiate. Era de-ajuns să observi cum îți apucă nu doar mâna, răsucindu-ți-o cu palma în sus, ci tot antebrațul, de la cot până la încheietură, cu ambele mâini, parcă nu cumva să-ți scape, înfrângându-ți împotrivirea, și ți-l trage spre el și mâna-i mare și acaparatoare lunecă palpând, palpând lacom pielea, mușchii, adâncul mușchilor, apropiindu-se de dosul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
punea pe masă... Parcă-l vede și-acum ascunzând câte un pion în fiecare mână, unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar și la vârsta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
articular; subiacent; efortul respirației poate fi controlat intercostal; efortul aruncării poate fi controlat inter scapular, situat între cele două margini interne ale omoplaților/scapula; orice sport depinde motricitatea în pronație, mișcarea de rotație internă pe care o efectuează mâna și antebrațul, prin care fața palmară devine posterioară și policele medial; supinația este mișcarea de rotație externă, pe care o efectuează mâna și antebrațul, prin care fața palmară devine anterioară și policele lateral; flexia este mișcarea prin care două segmente articulate între
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
omoplaților/scapula; orice sport depinde motricitatea în pronație, mișcarea de rotație internă pe care o efectuează mâna și antebrațul, prin care fața palmară devine posterioară și policele medial; supinația este mișcarea de rotație externă, pe care o efectuează mâna și antebrațul, prin care fața palmară devine anterioară și policele lateral; flexia este mișcarea prin care două segmente articulate între ele se apropie unul de celălalt, când unghiul dintre axele longitudinale ale celor două segmente care participă la formarea articulației respective se
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-medalii, -diplome, -fotografii, -amulete, -prietenii, -parteneri economici, religioși, naționali, sociali. Centrul de greutate al trupului, care nu coincide cu centrul geometric al organismului, depinde tipul de mișcare: anterior, posterior, de mișcarea de rotație internă, pe care o efectuează mâna și antebrațul, de flexia și extensia membrelor, de abducția și adducția lor, de mișcarea de rotație, de pronație - rotație internă și supinație - rotație externă, de circumducția, caracteristică articulațiilor cu grad mare de mobilitate, cele biaxiale și triaxiale. In cadrul acestora se succed
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
halterelor s-a regularizat imediat viața oaspeților de Crăciun. Se sculau foarte tîrziu În fiecare dimineață, Își puneau costumele de baie, coborau În grădină și timp de cîteva ore ridicau și iar ridicau greutăți de toate tipurile și mărimile; pentru antebrațe, pentru rotunjimea umerilor, pentru piept, pentru mușchii dorsali, bicepși, tricepși, mușchii feselor, coapse, pulpe etc. Își petreceau ore Întregi În felul ăsta și Bobby se uita la ei furios, așteptînd să termine ca să se hotărască odată la ce plajă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
semnul că deja m-am găsit. Petruța Eram în clasa a patra când IDR-ul a-început să-mi iasă neobiș nuit de mare. Deși era o injecție, nu prea ne era frică de ea, pentru că ne-o făceau în antebraț, cu un acușor ridicol de mic, ce ne vâra un strop de lichid sub piele. Am fi preferat, bineîn țeles, vaccinul pe zahăr cubic, dar asta era. Ne înși ram în fața ușii cabinetului medical, cu mâneca suflecată și, când ajungeam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
agite. Ce se întâmplă? Ai demascat-o? O arestezi? Weber i se adresă lui Karin. Am vorbit cu doctorul Hayes. O să vă recomande terapie cognitiv-comportamentală intensă, așa cum ne-am înțeles. —O să meargă la bulău? Mark o înșfăcă pe Bonnie de antebraț. Vezi? Ce ți-am spus. Nu m-ai crezut. Femeia asta are o problemă. O să joci și tu un rol, îi promise Weber ei. Era cea mai vagă promisiune pe care i-ar fi putut-o face. Karin se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
soră-mea n-ar fi înlocuit niciodată un Chevy Cameo Carrier clasic, din 1957, cu o porcărie din asta Mazda din 1990. O lăsară nervii. Lacrimile ei mute, închegate, îl zăpăciră atât de tare, încât o atinse cu mâna pe antebraț. De când îi revenise vorbirea, nici un alt gest de-al lui n-o mai încântase atât de tare. Își reveni, râse de propriile suspine și alungă momentul cu o fluturare a mâinii. —Ascultă, Mark. Trebuie să-ți mărturisesc ceva. Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am spus să nu iei legătura cu nimeni. Ne vedem mâine, spuse Karin la mobil, apoi îl închise. — Cine era ăla? Fir-ar să fie. Nu pot să mă întorc cu spatele la tine nici o secundă. —Era Daniel Riegel. Mark își împinse antebrațul în față, parând numele. Mă văd cu el de ceva vreme. Presupun că se poate spune că trăiesc cu el. E bine cu el, Mark. După toate porcăriile pe care ni le-am făcut unul altuia. În sfârșit suntem bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
malul râului, la vest de vechiul pod pentru căruțe, și o tăiasem peste deal. Bat câmpurile astea de când aveam șase ani. Brusc, apare fermierul tunând și fulgerând împotriva mea. Blugi, bocanci mari, cămașă de lucru și o carabină atârnată de antebraț ca o rachetă de tenis. Pur și simplu vine spre mine, tot numai un zâmbet, și zice: „Tu ești cu ăia de vor să salveze păsările alea nenorocite, nu-i așa? Ai idee câte pagube fac păsările alea?“. Iuțesc pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nicăieri, decât prin simboluri. Dar o viață dedicată neuroștiințelor dovedise că simbolurile erau reale. N-aveau unde să se ducă în altă parte. Treceau unul pe lângă altul în camera de recreere și se îmbrățișau. Se atingeau unul pe altul pe antebraț în spălătorie. La masă stăteau unul lângă altul, pe scăunele, așa cum făceau dintotdeauna, amândoi însuflețiți de pericol, făcând ca de obicei schimb de teorii despre inspectorii ONU trimiși să găsească armele sau despre focile zărite în port. Chipul lui Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căcaturile pe care le știu acum? Probabil că ar putea transforma pe oricine în altcineva. Acum nu i se mai pare un delir. Mâine va fi mai rău. Se uită la ea, uitând de toate în afară de nevoia imediată. Îi cuprinde antebrațul cu degetele, măsurându-l. —N-ai mâncat deloc. Ba da. —Mâncare? întreabă el, sceptic. Ea nu e așa de slabă. Cine? —Ei, haide! Nu mă lua pe mine cu cine. Sora mea. Dar, la străfulgerarea ei de panică, râde limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pectorali, cu senzorul în partea anterioară. Se recomandă folosirea unui gel pentru un mai bun contact între senzor și piele. FC măsurată de senzorul de puls este transmisă ceasului Polar, care este fixat cu ajutorul unei brățări în treimea inferioară a antebrațului stâng. Ceasul permite afișarea instantanee a valorii FC, precum și memorarea valorilor FC pe tot parcursul exercițiului. La încheierea exercițiului, valorile înregistrate pot fi citite de pe cadran sau pot fi transmise prin infraroșu unui computer, unde vor fi prelucrate cu ajutorul programului
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
din lînă și, strîngîndu-mi gulerul cu o mînă, mergeam de-a lungul cheiului, peste pod, pe Smaragdstraat, făceam colțul și intram pe ușa din față. În vreme ce duceam la gură hrana care fusese păstrată caldă pentru mine, pe plită, încheieturile și antebrațele încă îmi tremurau de la efort. În pat, îmi trăgeam pătura aspră peste umerii înțepeniți. Cădeam repede într-un somn fără vise și mă trezeam mulțumit, dar încă înțepenit. Iar la ferestre erau flori de gheață, care nu fuseseră în intenția
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tale strigă după odihnă, mai puțin efort, un alt tempo. Coapsele-ți sînt ca niște enorme pistoane, ridicîndu-se și amenințînd să explodeze din învelișul lor, baloane umplute pînă la refuz care stau să se spargă la următoarea suflare. Bicepșii și antebrațele sînt întinse, ca și cum cineva ar fi atîrnat de ele o greutate încă una și, gata, e lucru sigur, nu le mai poți ridica la piept. Capul tău continuă să dea comenzi, mai tare și mai tare, dar probabil împotriva mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Și chiar o năpustire capricioasă poate fi dificilă îți poți recîștiga ritmul după aceea? Cele mai multe curse se decid în acest al doilea tronson de cinci sute de metri. Simțeam transpirația alergîndu-mi pe gît și, în jos, pe spate, și pe antebrațe, de asemenea, pe care le vedeam întinzîndu-se în fața mea, acolo se afla o peliculă lichidă. Respiram regulat. Puteam gîndi. Deci asta era. Ultima competiție a sezonului, o competiție la care cu șase luni mai devreme nu am fi îndrăznit să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]