731 matches
-
sunt amenințați de scrofuloze și alte manifestații de mizerie fiziologică.") După o scurtă anchetă asupra părinților, Hergot convinse pe fetiță să intre în cabinet, ca s-o consulte gratuit, promițîndu-i bomboane (avea borcane pline cu pastile de eucaliptol, mentă). În anticameră, cu desăvârșire goală (cu excepția a două scaune), fetița fu atrasă de un obiect inedit. De soba înaltă de teracotă era rezemat un violoncel. Ea întinse mâna în direcția lui. La ieșirea din cabinet, nu mai putu rezista ispitei și întrebă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de aparență modestă, într-o stradă dintre Calea Victoriei și Bulevardul Lascăr Catargi. Imobilul era de fapt destul de somptuos și îndeosebi sala mediană era foarte încăpătoare. Prevăzută cu un gobelin pe un perete și câteva canapele și fotolii, ea slujea de anticameră de staționare a partizanilor profesorului de beton armat. Pomponescu nu mai făcea parte din nici un partid politic, afectând a avea grupul său. Fost de câteva ori ministru, reprezentant al mai tuturor corpurilor de prestigiu, se alegea în permanență în Parlament
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câteva ori ministru, reprezentant al mai tuturor corpurilor de prestigiu, se alegea în permanență în Parlament și se afla gata a intra în cabinetele de compromis, în calitate de personalitate. De aceea acasă întreținea o mică curte. "Amicii săi politici" veneau în anticamera sa, ședeau de vorbă între ei ca la club, fără măcar a da ochi cu stăpânul casei, care, în biroul său, lucra sau simula a lucra, și din când în când primea pentru câteva clipe un personaj mai important sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în biroul său, lucra sau simula a lucra, și din când în când primea pentru câteva clipe un personaj mai important sau pe un partizan aducând știri din provincie. Bineînțeles, la ieșire, Pomponescu întindea mâna la toți cei aflați în anticameră și ținea cu ei un scurt colocviu. Pomponescu nu făcea asta numai din emfază și manie politică, ci dintr-o necesitate naturală. Obișnuit din copilărie a G. Călinescu vedea casa deschisă, s-ar fi simțit singur dacă nimeni nu l-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
social factice. În fond, cunoștea superficialitatea oamenilor care îl frecventau, invidiind nepăsarea lui Ioanide și totodată mirîndu-se de o existență ce i se părea bizară. De partea sa, doamna Pomponescu ducea aceeași viață de convenție, primind într-un salon adiacent anticamerei pe prietenele sale, mai toate interesate și solicitatoare (lucru ce nu-i displăcea, fiind măgulită a obliga), iar seara avea loc o adevărată ședință (în vremile de putere), în care mai ales doamna făcea intervenții imperioase. Într-o astfel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sale, mai toate interesate și solicitatoare (lucru ce nu-i displăcea, fiind măgulită a obliga), iar seara avea loc o adevărată ședință (în vremile de putere), în care mai ales doamna făcea intervenții imperioase. Într-o astfel de zi de anticameră, Pomponescu lua la orele zece dimineața cafeaua cu lapte în sufragerie împreună cu doamna Pomponescu-mamă și doamna Pomponescu-consoartă. Acest moment reprezenta pentru el o adevărată solemnitate domestică. Gătite foarte atent, nepermițîndu-și nici un fel de neglijeu, cele două femei luau loc în jurul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mișcare zvonul ministeriatului nu se lasă până nu-l obține. În acest timp al episodului Ioanide-Ioana, știrea iminentei cooptări în minister a lui Pomponescu se răspândi iarăși și Bonifaciu Hagienuș, Panait Suflețel, Andrei Gulimănescu și Gonzalv Ionescu se repeziră în anticamera sa. Dan Bogdan, mai rigid, păstrând mereu o anume aparentă independență de caracter, stătu în rezervă. Servili și maligni totdeodată, curtenii nu se putură abține de a nu aduce vorba despre Ioanide. - Se zice că Ioanide a fugit de acasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era vorba de aceștia, de Gaittany de pildă, existau rezerve. Gaittany demonstra respectul cel mai desăvârșit pentru Saferian, îl vizita religios și-l servea cu umilință, însă nu invitase niciodată la el pe armean. De asemeni, nici pe Pomponescu, în anticamera căruia staționa din când în când. Prin acești factori exteriori pe care-i frecventa, madam Farfara plasa bunurile provenite din sectorul ei. Pomponescu, fiu de profesor, de origine burghezo-provin-cială, fără nimic șocant, încît la nevoie i s-ar fi găsit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spațiu îngust. Firește, în casa lui Pomponescu veneau miniștri, deputați, intelectuali, însă intrau pentru notorietatea lui Pomponescu, nu din obligații intime. Lucrul se constata îndată ce Pomponescu ieșea din minister, când frecvența vizitatorilor scădea. Pe Pomponescu nu-l interesau vizitatorii din anticameră, oricât de importanți, ci familiarii permanenți, aceia care nu pot să denunțe legăturile. Ar fi vrut să aibă "rude" așa cum avea Gaittany, iar în sferă burgheză, Conțescu. În sentimentul lui pentru Ioana intra mult din această apetiție. Oricât de nelegală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un respect ce venea, e drept, mai mult din educație, și fără ironie în ochi (pe Ioanide ironia îl interesa ca obiect de studiu, pe Pomponescu îl dezarticula și îl supăra). După astfel de conferințe, Pomponescu dădea în biroul și anticamera sa audiențe pline de bună dispoziție. Cum cauza intimă nu scăpa cunoscuților, ajutați de geniul de a detecta al lui Smărăndache, o figură posacă era calificată ca fiind "după cafeaua cu lapte", una fericită "după ceai". Elipsa agravîndu-se, nu se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de consultații. - Dumnealui cine e? Întrebă agentul cu revolverul în mână. - E fratele meu! Agentul deschise ușa cabinetului, privi lung înăuntru și o închise la loc, fără a da vreo importanță lui Hergot. Unul din ceilalți patru agenți reveni în anticameră. - Nu e nimeni! zise - N-a fost nici un bărbat în casă? Întrebă omul cu mustăți.Erminia nu putu să mintă: - Ba a fost! - Unul bubos la față! - Pătat! corectă Erminia, puțin jignită. - Îmbrăcat cu haină de piele? - Da! - Îl cunoști
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câteva ore înainte ca Pomponescu să depună jurământul se prezentă în superbul său automobil în fața locuinței ministrului. Intenția lui era de a lăsa doar cartea sa de vizită, însă Pomponescu îl zărise de la geam și, amabil, îl întîmpinase chiar din anticameră, goală la acea oră, și-l conduse în birou. - Domnule ministru, să trăiți! Îl salută Gaittany, superlativ în vorbe și în gesturi, aparent servil, în fond păstrând deplină independență în complimentele sale onctuoase. Pomponescu spuse din mișcarea mâinilor că totul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era ca partener într-un duo muzical. Când lăsă jos capacul pianului, Indolenta pierdu din superbia ei și redeveni placidă și prevenitoare. Pomponescu schiță un oftat, ridicîndu-se. -- Nu pot să mai stau. Am depus jurământul și mă așteaptă acum teribila anticameră. Trebuie să iei un angajament la Operă, așa te voi putea asculta mai des. Ioana consimți mimic. Acasă, într-adevăr, anticamera gemea de lume, iar madam Pomponescu, radioasă, făcea onorurile în lipsa soțului. . - E frumos asta, Jean, să dezertezi chiar azi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevenitoare. Pomponescu schiță un oftat, ridicîndu-se. -- Nu pot să mai stau. Am depus jurământul și mă așteaptă acum teribila anticameră. Trebuie să iei un angajament la Operă, așa te voi putea asculta mai des. Ioana consimți mimic. Acasă, într-adevăr, anticamera gemea de lume, iar madam Pomponescu, radioasă, făcea onorurile în lipsa soțului. . - E frumos asta, Jean, să dezertezi chiar azi? . - M-am plimbat la șosea, mărturisi Pomponescu. În maniera sa intra o poză ce-i devenise familiară, poza "simplității". Ceru voie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poarta lui, madam Pomponescu ceru pentru el o gheretă specială. Pomponescu avea impresia, când se întorcea acasă, de a intra într-o instituție publică, și se simțea foarte stânjenit de salutul sergentului. Madam Pomponescu făcu unele modificări de mobilier în anticameră, puse pe un perete un portret în ulei al lui Jean, iar într-un colț un bust al aceluiași, opere a doi artiști care voiau să pătrundă în societatea înaltă. Pomponescu nu era modest din fire, de data aceasta simți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui: aducerea prințesei în casa Pomponescu. Prințesei i se spuse că e vorba de o societate de doamne în scop caritativ. În acești termeni, prințesa consimți să se deplaseze, însoțită de secretar. Din uitucenie sau din perversitate, când pătrunse în anticamera lui Pomponescu, după ce văzuse sergentul din poartă, întrebă: - Unde mă aflu? E o instituție aici? Voia să dea a înțelege că a admis să viziteze un local cu caracter public. De altfel, totul decurse ca într-o inspecție. Madam Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
timp aici singură, fără tată-său. Acum, dimpotrivă, Sultana era aceea care se așeza ca pentru un secol în București. Psihoza aceasta a migrației prinsese pe mai mulți. Smărăndache, precum am văzut, aspira deplasarea la Madrid, Hagienuș nu staționa în anticamera lui Pomponescu, făcând pe secretarul săptămânal la ședințele Pomponeștilor, decât fiindcă trăgea nădejdea că Pomponescu îi va procura o subvenție sub pretext de călătorie de studii orientalistice în străinătate. Se auzi că Suflețel ținea și el cu orice chip să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și întoarse în sus, astfel încît, împreună cu cupola de sticlă reverberată pe dinăuntru, masivul de ciment să devină un desen de lumină noaptea. Lăudau tocmai această modificare a concepției pentru a face posibilă construirea unei biserici în acest veac. În anticamera lui Pomponescu se petrecură două accidente grave în substanța lor, amândouă provocate de oameni fără experiența locului. Un partizan întrebă pe ministru de ce a renunțat să construiască mult anunțata Catedrală a Neamului, punând pe altul s-o construiască. Altul, un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se dărâmă bisericile cu broșuri proaste! Pomponescua devenit cu totul neserios. . Și-și văzu de treabă. În cartierul respectiv, campania trecu neobservată. În ultimă analiză, deci, broșura făcu vâlvă numai în cercul restrâns al lui Pomponescu, cu cartierul general în anticamera sa. Cunoscuții săi, ca să petreacă sau din platitudine, aduceau din când în când vorba: . - Domnule ministru, cunoașteți broșura împotriva bisericii ridicate de Ioanide? . - Ce broșură? se prefăcea Pomponescu, mai mult din jenădecît din perfidie. . - Serios, n-o cunoașteți? . - Parc-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru el să se demită, să-și ia cel puțin concediu pe câțiva ani. Gonzalv răspândi știrea că Ioanide, din cauza manifestației zgomotoase din sală, a trebuit să se retragă, neputîndu-și ține cursul. Pomponescu se arătă îngrijorat față de clientela lui din anticameră: . - Ce se petrece la Școala de Arhitectură? Aud că sunt turburări. . - Se vorbește de un incident la cursul lui Ioanide. . - Mi s-a spus, corectă Pomponescu, c-a fost o agitațiecare l-a împiedicat să țină curs. . Pomponescu reuși a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
timpul său cu voluptate mici mizerii conferențiarilor. Atracția universității consta, pentru el, mai ales în ceea ce-l plictisea acum, în manoperele din consiliu, în plăcerea de a amâna un candidat luni de zile și ani, în a-l ține în anticameră și a-l amăgi cu promisiuni. Gonzalv avea și el un Weltanschauung, ca și Ioanide, în care monumentele jucau rol neînsemnat. Iubea pacea, în care înfloresc studiile și prosperă universitățile. Lumea o împărțea în două: în universitari și public indiferent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acest neprevăzut șoc și făcu o febră de origine nervoasă, care-l ținu două zile în pat. XXVII Zăpăceala politică din ultima vreme poate fi înțeleasă prin aceea că Gavrilcea în persoană, încălțat cu cizme, păși încet și neturburat în anticamera lui Pomponescu, e adevărat, foarte puțin populată, și ciocănind puțin la ușa ministrului, intră în biroul acestuia, unde nu stătu decât vreo două minute, după care tot atât de liniștit ieși, luînd-o pe stradă, la pas, ca un om fără ocupație, dornic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare victimă nu-i repugna și în altă împrejurare și-ar fi zis că după oarecare scurgere de vreme, nemulțumirile inerente unui regim nou vor trezi simpatie pentru oamenii răsturnați și și-ar fi reconstituit astfel o aureolă și o anticameră. Acum însă Pomponescu vedea haotic. Era convins că Germania va invada tot pământul, cucerind Africa, Asia, eliberând India, debarcând în Anglia și, prin anexiunea Canadei, amenințând Statele Unite. Unica șansă ar fi fost să G. Călinescu aștepte, după sfatul lui Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mult abandonată, ridicând o operă mai modestă în aparență, dar mai trainică. Întorcîndu-se acasă, Pomponescu avu impresia că Gonzalv Ionescu, trecând prin preajma lui, a întors înadins capul, ca să nu-l salute. Cu patru zile înainte, același individ aștepta în anticameră intervenția lui Pomponescu în chestiunea doleanțelor Asociației Doctorilor în Științe și Litere. Pomponescu se dedică câteva zile, în odaia lui de lucru, problemelor arhitectonice. Își trecu în revistă toate schițele și planurile, se întrebă dacă avea vreo posibilitate să întreprindă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că ea cuprindea singurul elogiu deschis și din inimă asupra operei sale. Aceasta fusese soarta lui, să fie adorat de familie și adulat în afară. Numai distincții oficiale și onoruri, niciodată discuție. O suferință penibilă îi pricinui lui Pomponescu goliciunea anticamerei. El era un om care nu putea nici să mănânce liniștit la masă dacă nu-l aștepta cineva în sala pentru musafiri. Oricât era de mizantrop, ex-ministrul nu se putea dispensa de oameni și era intrigat chiar când numai media
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]