648 matches
-
vecini cu străvechiul regat al Colhidei, pământul Medeei. Cine ar putea uita asta? Comunismul a fracturat Occidentul și a interzis comunicarea, relațiile, schimburile de orice fel. A îndepărtat țările unele de altele, a săpat tranșee între ele. În prăvălia unui anticar - ca pretutindeni, de altfel, de la Praga la București - recunoști imediat acele obiecte care constituiau cultura cotidiană a Europei. Și cum ai putea rămâne insensibil aflând, bunăoară, că Verdi și-a trimis la Tbilisi manuscrisul Traviatei printr-una dintre amantele lui
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
Simona Vasilache În centrul vechi, Strada Doamnei pare să devină vadul anticarilor. Lîngă cel mare, pe care-l cunoșteam de mult, lumea căutătorilor de chilipiruri, dar și a bibliofililor întîrziind lîngă hărtănitele ediții franțuzești, s-a mai deschis, recent, unul. Unu, îi zice, și te miri, fiindcă avangarda și-a dorit să
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
neexorcizate cum se cuvine, se întorc deja și ne bântuie, îmbrăcând hainele capitalismului insuficient digerat și a tehnologiei folosită fără minte. Securitatea de ieri, Globalmind-ul virtual de astăzi, revistele Pif de altădată obținute cu greu, pe sub mână, încrengătura mafiotă a anticarilor care domnesc peste Bucureștiul în-ce-putului de mileniu trei. Astfel arată lumea unui roman din care aproape orice paragraf se poate cita: "Eram câteva milioane de oameni rămași la interval, suspendați, prinși între epoci, sisteme și creiere decalate: bunicii noștri, părinții
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
imediat după 23 august 1944, prima lui grijă a fost să ceară lista colaboratorilor și, drept recompensă pentru ajutorul primit, să șteargă numele lui Alexandru Ciorănescu. Memorialistul nu evocă numai universul cărții, al studiilor neîntrerupte, al bibliotecilor și arhivelor, al anticarilor de la care cumpără maldăre de publicații, ci, chiar dacă oarecum en passant și jocurile și preocupările copilăriei, "de-a piticușul", pescuitul cu furculița, fiorii adolescenței, când începe a înmuguri erosul, întâlnirea cu "acest obsedant corps féminin qui tant est tendre" și
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
a literaturii române de la origini pînă în primele două decenii ale secolului XX. Antologia a fost gîndită și realizată ca un întreg, de aceea, probabil, și sînt la singular termenii din subtitlul volumului (Ťtraduction et extraitť; amuzant este că unii anticari francezi și belgieni, la care mai poate fi găsită azi această carte, au simțit nevoia ca în anunțuri să corecteze punînd la plural unul sau altul din cele două cuvinte!): e o traducere și un extras din literatura română, nicidecum
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
expresie, exact calitatea de care a dus lipsă Husserl. Ca tom pedagogic, cartea poate fi citită pînă în 30 de ani ca exercițiu de educație prin schingiuirea formală a minții. După această vîrstă, tomul nu mai prezintă interes decît pentru anticari.
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
a renunțat ca la niște utilități care și-au trăit momentul și s-au retras (culegeri de probleme, antologii de școală, romane de citit pe tren ș.a.m.d.), ci ediții bibliofile, exemplare cu autografe și dedicații - Lovinescu, Arghezi, Eliade. Anticarii, grăbiți să-și prețăluiască din ochi clienții și să negocieze cît ar fi dispuși să sacrifice, în monedă românească nouă, pentru o fîșie de vreme așezată. Mai puțin, e drept, să le arate, și să le vîndă, acelorași, cartea cea
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
despre modernism se putea, din nou, vorbi. "Firesc, și simplu, și uman". Recuperez, de aceea, firescul din paginile memorialistice ale lui Peltz. Călătoriile lui Slavici, pe care Peltz le-a ascultat povestite, istorisirile despre cărți vechi, scoțînd din el pe anticarul amator, impresia morții aceluiași Slavici. Pe urmă, munca la Gazeta ilustrată, înflorind fotografiile cu texte explicative, și întîlnirea cu Rebreanu. Ceva din atmosfera de la Sburătorul, tablou de epocă pe care vremurile de după '60 nu-l deranjează deloc, trece prin rînduri
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
Originea lumii atît de bine ascunsă, și mulți artiști au păstrat doar pentru ei, și pentru un cerc restrîns de prieteni, nenumărate echivalente, unele chiar infinit mai suculente și mai corozive. Cu mai mulți ani în urmă, Simion Mihuță, celebrul anticar de la Curtea Veche, a primit spre vînzare, de la un binecunoscut istoric de artă, două desene grele și pioase, ambele nesemnate. Primul reprezenta o scenă de spovedanie, dar pe sub pulpana sutanei doamna îngenuncheată mărturisea, în priză directă, o smerită și nobilă
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
cel de-al doilea întruchipa tot o față bisericească, dar în chip de Kurt Treptow, dacă îmi este permisă această asociere cu un mirean, adică în plin avînt pedofil consumat tot pe sub pulpana sutanei temporar ridicate. N-a apucat bietul anticar să se dumirească deplin în legătură cu natura clientului căruia i s-ar putea oferi cele două opere tainice, pentru că deponentul s-a și prezentat spre a-și retrage marfa întrucît a aflat din gura doamnei Tonitza că cele două lucrări sînt
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
fructe delicioase din Șomcuța Mare, sucuri și siropuri, miere și desigur prăjituri făcute după rețetele bunicuțelor din zonă. Din Bucovina, gospodinele aduc cozonaci și poale-n brau, iar din Ardeal vor fi calde, pentru oaspeți, langoșile cu brânză și smântână. Anticarii din curtea interioară sunt pregătiți cu nenumărate obiecte cărora trecerea anilor nu le-a luat din frumusețe. Înainte de vizitarea expozițiilor Muzeul Țăranului, deschise vineri, 23 mai, de Noaptea Alba a Galeriilor, vizitatorii sunt așteptați cu sărmaluțe maramureșene, tochitură și pâine
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
Simona Vasilache Cărțile au totdeauna o soartă și, din cînd în cînd, povești. Una, bună de ascultat - dacă, printre anticarii vechi pe ducă, sau printre noii vînzători de vieux livres s-ar găsi cineva să ți-o zică - într-o prăvălioară cochetă, cum e, chiar forfotind de studenții dedulciți la chilipiruri (cîteodată, dacă ești "pe fază", chiar neprețuite, credeți-mă
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
Paris, aceasta este, deasupra uneia din cele mai faimoase vii din Franța. Sunt și muzee mai ciudate: al francmasoneriei, al evantaiului sau al artelor pădurii. Nu trebuie ocolit Muzeul Erotismului de la poalele aceleiași coline, în binecunoscuta Pigalle, creație a unui anticar, în 1997, într-o clădire cu cinci etaje, în care puteți afla cele mai stranii obiecte legate de sex, din toate colțurile lumii, de la cele cu caracter religios sau ritual la cele, așa-zicând, uzuale în vremea noastră. O biografie
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
Luminița Marcu Reeditarea într-o singură carte a prozelor lui Ioan Groșan este de două ori binevenită. în primul rînd pentru că face accesibile niște texte greu de găsit altfel. Caravana cinematografică și Trenul de noapte sînt astăzi rarități de anticar, așa cum sînt majoritatea cărților de literatură română nouă apărute în anii '80. în al doilea rînd, pentru că ne dă prilejul să recitim un mare scriitor și eventual să vorbim puțin altfel despre el astăzi. Trebuie spus de la bun început că
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
Răzvan Mihai Năstase Julián Sánchez, Anticarul, traducere din limba spaniolă de Alexandra Reocov, București, Editura Allfa, 2012, 416 pag. Romanele comerciale, cu subiecte oculte, conspirații, manuscrise pierdute și regăsite, crime și un iz general detectivistic reprezintă cu siguranță o felie importantă din literatura care se scrie
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
ales se citește în zilele noastre, motiv pentru care din când în când merită aruncat câte un ochi pe cărți de o asemenea factură. Revizitarea unei nișe literare poate aduce uneori mari surprize, și exact așa stau lucrurile și cu Anticarul lui Julián Sánchez, carte apărută la finele anului trecut în colecția „Strada Ficțiunii” a Editurii Allfa, în traducerea excelentă a Alexandrei Reocov. La prima vedere, romanul de față vine în linia începută în anii ‘80 de Umberto Eco cu Numele
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
totul alte îndeletniciri: călugări la Eco, profesorul Robert Langdon la Dan Brown, sau scriitor, cum e cazul lui Enrique Alonso, protagonistul romanului de față, se pomenesc fără voia lor aruncate în anchete paralele cu acelea desfășurate de autoritățile îndreptățite. Un anticar nu foarte bătrân, dar cu ștate vechi în breaslă, Artur Aiguader, descoperă un manuscris misterios din secolul al XVlea, al cărui autor pare să fie unul dintre arhitecții Catedralei din Barcelona. De la o consemnare foarte seacă a activităților curente, autorul
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
toți scriitorii de asemenea romane pun preț foarte mare pe psihologia personajelor, preferând să nu investească energie în această direcție și să se concentreze exclusiv pe firul epic. Dacă așa ar fi dorit să scrie și Julián Sánchez, probabil că Anticarul n-ar fi avut nici jumătate din întinderea pe care o are. Fiindcă povestea în sine nu e nici extrem de ramificată, nici foarte întinsă. În schimb, pagini întregi sunt alocate de scriitorul spaniol personajelor, care depășesc statutul de figuri de
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
nici extrem de ramificată, nici foarte întinsă. În schimb, pagini întregi sunt alocate de scriitorul spaniol personajelor, care depășesc statutul de figuri de hârtie schematice la care în mod normal ar fi fost osândite. Chiar și personajele episodice (comisari de poliție, anticari, profesori sau cercetători) au parte de câteva tușe atente. Mai mult, extrem de surprinzătoare este construcția personajului principal. Enrique pare lipsit de orice calități, este mai degrabă un antierou, fiindcă dă de necazuri la tot pasul, nu are intuiții de vreun
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
numi happy-end. Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul pare a fi morala (din punct de vedere amoros cel puțin), deloc în ton cu genul de cărți comerciale și fără mari pretenții în care am fi tentați să încadrăm Anticarul: „Enrique, singur pe dig, bătut de ploaie, cu lacrimi și picături șiroindu-i pe obraji, agățându- se cu toată puterea de zidul de piatră, a așteptat în zadar o minune care, știa prea bine, nu avea să vină nicicând.“ (p.
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
singur pe dig, bătut de ploaie, cu lacrimi și picături șiroindu-i pe obraji, agățându- se cu toată puterea de zidul de piatră, a așteptat în zadar o minune care, știa prea bine, nu avea să vină nicicând.“ (p. 410) Anticarul e un roman care se distanțează binișor de multe dintre convențiile cărților populare cu mistere, ezoterisme și povești spectaculoase. Personajele sunt bine individualizate și plauzibile, acțiunea, mai puțină decât ne-am aștepta, iar deznodământul deschis trimite mai degrabă cu gândul
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
papetărie Mi-am cumpărat acum cîteva zile o duzină de plicuri, de la papetăria de lîngă cinematograful Studio. Pentru mine a lucra într-o papetărie e o ocupație minunată și rivalizează chiar cu lucratul într-o librărie sau cu meseria de anticar. Contribuie la asta și mitologia familiei, care include un unchi al mamei, proprietar de papetărie și niște vizite magice ale copiilor în universul a tot ceea ce ține de masa de scris. Cele 12 plicuri erau destinate foștilor mei colegi de la
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]
-
mici episoade ale romanului, câte săptămâni într-un an și câte puncte în rezoluția lui Gwyn (în treacăt fie spus, cartea e plină de numere care vor să spună ceva), fata răsfățată a primului amator de portrete necunoscut dinainte, un anticar ieșit la pensie, strică jocul. Între timp, Tom murise, căpătându-ș i, la rândul lui, un portret, și ceea ce stătuse ascuns poate să devină vizibil, cel puțin pentru Rebecca. Gwyn nu este doar un scriitor privat, este un scriitor sub acoperire
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
al imprevizibilului. Însă e limpede că e mai mult de atât. Iar povestea lui e o elegie pentru scris, în toate detaliile lui, pentru toate meseriile, mărunte și necunoscute, unele, pe care le implică. De la agenți literari, la copiști, la anticari, la ziariști de scandal și ziariști pur și simplu. Acordori perfecți ai unor piane la care nu cântă niciodată, ca să nu le dezacordeze. De fapt, această constatare, absurdă, frumoasă, stranie, că există meseriași care nu se ating niciodată de perfecțiunea
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
ajunge în depozitul băncii din Benghazi. În toată perioada în care Gaddafi se află la putere, nimeni nu mai pare interesat de ea. Un arheolog italian, care face de peste 40 de ani săpături în Cirenaica, află întâmplător de la un bătrân anticar libian de existența comorii la Benghazi. Asta se întâmpla în septembrie 2010. Arheologul obține aprobarea de a cerceta comoara, însă lasă treaba pentru anul următor. În februarie 2011, revolta cuprinde orașul răsăritean și arheologul nu se mai duce în Libia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]