632 matches
-
un mic tezaur format din diferite obiecte, printre care se găseau și diferite ustensile din gospodăria țăranului român, arme, bani vechi etc. Bunicul și apoi tatăl său strângeau aceste obiecte vechi într-o ladă mare. Moștenind pasiunea pentru obiectele de anticariat de la înaintașii săi, a colindat localitățile din jurul satului Arbore și a cumpărat, acolo unde i s-au cerut bani, obiecte din gospodăria țăranilor. În perioada interbelică, el a luat parte la diferite congrese ținute la Cernăuți sau la București. S-
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
S-a trecut la etichetarea obiectelor din muzeu, iar pe fațada casei sale s-a pus o placă pe care scria "MUZEU". Muzeul era adăpostit în două camere și în cerdacul casei. În muzeu erau expuse obiecte cu valoare de anticariat, unele unicat (cioburi de lut ars, unelte de lemn, iatagane, zale ruginite, căști și ghiulele, grenade, lăzi de zestre, opinci, un meteorit, monede vechi, un plug de lemn, o balanță, Ocaua lui Cuza, „Istoria frumosului Arghir”, tipărită în chirilică, scara
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
acest număr poate intra, Walter Sparrow o face îndeajuns în film, iar considerațiile numerologice pot continua la infinit. Existența banală a lui Walter Sparrow se spulberă în momentul în care primește cadou de la soția sa o carte achiziționată de la un anticariat, un policier palpitant care poartă numele numărului fatidic: Numărul 23. Cum te poate face un număr și o carte polițistă să îți iei cîmpii? Atunci cînd ele devin referințele capitale ale unui vast labirint în care singura ieșire trece prin
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
a evocat decât pe puțini din literații pe care i-a cunoscut direct. Evocarea dedicată concetățeanului său Italo Svevo pornește de la împrejurări mărunte care duc însă la considerații de interes istoric, psihanalitic și, subsidiar, etic. Aflîndu-mă azi în vizită la anticariatul meu din Trieste, am avut încă o dată ocazia să mă minunez de grămada de timp și de vorbe consumate de oameni ca să încheie ori să renunțe pînă și la cea mai neînsemnată afacere. Era vorba de achiziționarea unei Enciclopedii pentru
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
scrii un roman. Întotdeauna am crezut, iar aceste cuvinte pronunțate de un asemenea om, în clipa aceea, mă conving și mai mult, că forma supremă a bunătății este umorul. 1 Umberto Saba i-a cedat fostului său angajat, Carletto, renumitul anticariat din strada Nicolò nr. 30 din Triestul natal. 2 Aluzie la protagonistul romanului Conștiința lui Zeno, care își tot promite să se lase de tutun, fumînd mereu „ultima țigară”.
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
masă și o liniștesc pe loc. Desigur, cu timpul, s-au adunat mormane peste măsură de înalte, de periculoase, abia reușesc să mă strecor printre ele ca să mă duc la toaletă. De aceea m-am gîndit să le vînd la anticariat, la kilogram sau la metru, dacă erau așezate în rafturi. În felul acesta, mereu, cînd ies din casă, car cu mine niște sacoșe uriașe, stîrnind panică în jur, cea din mine fiind stopată de diazepame... (Diazepamele mi le procur numai
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
de a trăi jucînd idei, și pariind pe cartea lor, cum literatura noastră n-a mai cunoscut, stă și cartea lui G.M. Zamfirescu din '38, de la Fundația Pentru Literatură și Artă "Regele Carol I", Mărturii în contemporaneitate. Procurat dintr-un anticariat pătrat, la parterul librăriei Academiei. Calea Victoriei, lîngă Zlătari. O poezie de extreme sincerități, ușor fanată astăzi, dar nu fără delicii pentru cei ce gustă genul înțepător. Bunăoară, despre memoriile unei actrițe: "Rar am întîlnit un suflet mai pauper și o
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
Totuși, de-ar fi s-o aplici în a-l cunoaște, Parisul îți ia o viață N-avem atîta timp, în viitorul nostru scurtat la punctele de pe agenda zilei de mîine. Rămîne, așadar, varianta de poche, în care încap niște anticariate, niște mutre, cîteva străzi. *** Anticariatele. Unul, de pe Rive Gauche, la două aruncături de băț de Notre Dame, e orașul însuși. Mare, pe vreo trei niveluri, copleșit de lume, desfășurîndu-și în culori (țipătoare, ale romanelor de consum și mistere) frenetica dezordine
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
o aplici în a-l cunoaște, Parisul îți ia o viață N-avem atîta timp, în viitorul nostru scurtat la punctele de pe agenda zilei de mîine. Rămîne, așadar, varianta de poche, în care încap niște anticariate, niște mutre, cîteva străzi. *** Anticariatele. Unul, de pe Rive Gauche, la două aruncături de băț de Notre Dame, e orașul însuși. Mare, pe vreo trei niveluri, copleșit de lume, desfășurîndu-și în culori (țipătoare, ale romanelor de consum și mistere) frenetica dezordine. Acolo afli mai ușor ghiduri
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
la 28 septembrie și 11 octombrie 1944, 23 ianuarie și 3 februarie 1946. La 4 noiembrie 1947 propunea în Dreptatea nouă: "Nu e suficient că aceste cărți au fost scoase din librării, de vreme ce ele mai pot fi găsite în rafturile anticariatelor... Se impun măsuri riguroase. Să li se interzică anticarilor răspândirea unor lucrări semnate de autori infami. Chiar când aceste cărți tratează teme literare, ele sunt totuși primejdioase, pentru că sunt impregnate într-un misticism cețos, întunecat, de natură să încurce mințile
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
alcătui doar o scenă pentru spectacolul oferit de cel de al doilea: "lasă-te pătruns, fiindcă el te iubește/ dintr-odată avea alt glas, alt scris/ mîngîie-l pe aproapele tău/ înviază-l/ dumnezeu e viață și vis/ ne plimbăm prin anticariate/ cu patru sute de ani înainte de apariția diavolului/ au venit niște păsări care duceau un stigmatizat în ghiare/ atrăgea mulți credincioși în catedrala sa din suflet unde erau mii de cuiburi și unde îngerii, sub formă de lumînări, urzeau lumină lăuntrică
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
și mai demult, pe aceea a corespondențelor. Discuțiile între comeseni din limbi și culturi diferite, aprinse de vreun vis de dinainte de Babel, alunecă, din cînd în cînd, spre how do you say... Așa că am scos, din căsuțele cu carii ale anticariatelor, Dicționar-ul de cuvinte călătoare (un titlu frumos și pentru un roman) întocmit de Al. Graur, prin '78, la Albatros. Referent îi era Th. Hristea. Cu cît mai lungă călătoria, cu atît mai interesantă povestea, purtînd în foile ei aromă
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
fără să dea profituri la schimb, din energia rămasă fiecăruia. Toți "eroii", deodată îmbătrîniți și blazați, își fac numărul în partea de scenă avantajată de un soi de penumbră. Cînd nu-i vede nimeni, se "răcoresc" citind cărți luate din anticariat, povestind foste călătorii și consumîndu-și năduful în ironii minore. Niște oameni de prisos, mutați de pe divan în dulcea lîncezeală din fotoliul de apartament. Printre ei, conștiințe mai "ascuțite" încearcă, în toropeala generală, să compare, știind prea bine că tot nu
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
Simona Vasilache Am intrat, după o vreme în care, n-aș ști să spun de ce, poate că nu-mi era în drum, l-am ocolit, în anticariatul mic, pe colț, de lîngă Mîntuleasa. Stația de tramvai. După firmă, face negoț de artă, a se citi bibliofilie. Genul de loc, adică, în care nu prea speri să găsești vechituri ceva mai proaspete, cărți bune de după război. Înșelătoare bănuială
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
mătuși) îți moare o rubrică, unde trăiești și pleci (te pleci?) din "umilenie", și te suporți, erorile fac o literatură. Ele, partea cea mai colorată a unei vieți negru pe alb. Scrisori la un prieten. P.S. Am cumpărat, din acel anticariat, două cărți. În punguța cu vechituri, de plimbat printr-un București unde stătea să plouă, un adaos: ghidul 24-FUN, roșu-modern, al săptămînii în curs. Something old, something new...
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
ediției. Cercetătorul și traducătorul austriac Domenico Jacono, aflat în România într-un stagiu de perfecționare și doritor să dea o nouă traducere germană a lui Urmuz (după cea de referință a lui Oskar Pastior), a găsit din întâmplare, într-un anticariat, revista Manuscriptum, nr. 3/ 1975, în care George Muntean consemna existența, la Biblioteca Academiei Române, a unui caiet manuscris, achiziționat prin intermediul lui Dinu Pillat. Verificarea întreprinsă de Jacono a dat imediat rezultate: înregistrat sub numele lui Dinu Pillat, și-a făcut
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
legea din 10 iulie 2000 și agreată sub numărul 2002-365." Persoanele implicate direct în pregătirea și în organizarea propriu-zisă a licitației sînt, din partea română, Ovidiu Morar, consiliat îndeaproape de Mihai Oroveanu, Ovidiu Morar fiind unul dintre principalii actori ai pieței anticariatelor și ai pieței de carte, în general, din România, care a impus domeniului, prin librăriile Noi, un nivel de profesionalism incontestabil și care a avut curajul de a se angaja printre primii, prin Noi Media Print, în editarea cărților de
„De la București la Paris“ și retur (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7439_a_8764]
-
Soarelui cu Luna e altfel pe cerul nordic, mitul trebuind să explice altceva decît, bunăoară, pe bolta Mediteranei, Kalevala e o poveste diferită. Dragul de diferență, care ne face să călătorim, ar trebui să ne întoarcă la două ediții de anticariat, traducerea lui Iulian Vesper, de la sfîrșitul anilor '50, și repovestirea lui Barbu Brezianu, de la jumătatea deceniului opt. Cărți de basme, mai frumoase decît Stăpînul inelelor (care i s-a recunoscut tributar Kalevalei), și avînd, în plus față de poveștile din fondul
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
Wilson), un scenarist de duzină cu oarecare succes hollywoodian, isi însoțește logodnică bovarică, Inez (Rachel McAdams), la cumpărături alături de viitorii socri, doi americani bogați și obtuzi. Caricatură americanului venit să târguiască la Paris mobilă rococo sau empire și obiecte de anticariat la mâna a doua este doar un aspect al comicului lui Woody Allen. Gil nutrește dorința de a fi mai mult decât un scenarist de duzină, mai precis, el vrea să fie un adevărat scriitor, ori Parisul epitomizează toată această
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
în La Belle Epoque alături de Gauguin, Toulouse- Lautrec etc. Și ea este o călătoare în timp, devenind captivă într-unul dintre pliurile lui. Gil se va retrage pentru a descoperi dragostea în Paris alături de o fată care vinde lucruri de anticariat, separându-se de logodnică infidela și de universul fad, convențional al familiei burgheze. Cu alte cuvinte, câștigându-și libertatea de a confrunta scrisul cu viața, dar o viață care îmbrățișează tandru clișeele dragi. Și aceasta idealitate fragilă ne este servită
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
Ambasadorul e suspect pentru că ar cunoaște „șapte limbi”, pentru că și-a scos legitimație permanentă la Biblioteca Universitară, sau „s-a deplasat în una din zile la Curtea de Argeș, unde a executat foarte multe fotografii cu biserici, mânăstiri și sfinți”, pentru că bate anticariatele și bisericile („nu se afla înăuntru decât femeia care vindea lumânări”). E de-a dreptul grotesc că filajul „obiectivului” nu încetează nici la cimitir, unde domnul Stork intrase probabil să vadă cum se desfășoară ritualurile ortodoxe („după 5 minute în
Un ambasador neobișnuit by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3490_a_4815]
-
Tzara sunt excepții care confirmă regula. Literatura română este superbă dar nu este transportabilă. Dezrădăcinat, sufletul operei se ofilește, iar subtilitatea limbii este inexorabil trădată. Văzută de pe malurile Senei, literatura română se reduce la câteva nume. Bibliotecile publice, librăriile si anticariatele, de exemplu cele de pe bulevardul St. Michel, în Paris, mustesc de cărți semnate Virgil Gheorghiu și Panait Istrati. Cam atât. Faimoasa librărie româneasca antitotalitară, de pe lângă Panteon, s-a desființat. Din loc în loc, la Centrul Beaubourg(Georges Pompidou) sau la Biblioteca
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
stă pe buzele multora este dacă librăriile tradiționale vor reuși să se reinventeze și să facă față concurenței. Se pare că libră- riile mici rezistă mai bine decât mastodonții ca „Virgin”. O problemă e și tipul de carte. De ce, bunăoară, anticariatele nu sunt, ele, periclitate? Ca să te adresezi „Amazonului” sau altor firme on-line, trebuie să ști ce carte vrei. De exemplu, o carte recomandată în bibliografia școlară: ai titlu, ai autor, ai editură. Dar dacă vrei o carte de care ai
Librăriile în faliment () [Corola-journal/Journalistic/3933_a_5258]
-
și de un autor de care n-ai idee, raftul librăriei e mai util decât lista on-line. Sau albumele, cărțile de artă, pe care, simți nevoia să le răsfoiești înainte de a le comanda... pe nevăzute. Dacă tot am vorbit de anticariate: cărțile vechi nu prea au șansă pe on-line. Și nu numai fiindcă amatorii sunt, în general, specialiști și de modă veche. În fine, lansarea unei cărți, ședința de dedicații nu se pot dispensa de spațiul magazinului. Din păcate, trebuie adăugat
Librăriile în faliment () [Corola-journal/Journalistic/3933_a_5258]
-
Evghenie, la rândul său, este un bărbat de 40 de ani fără vreun țel în viață și care se simte foarte bine așa, „fentând existența”, cum singur spune: absolvent de litere fără prea mare entuziasm ori succes, a avut un anticariat, căruia i-a pus cruce, și se justifică în fața celorlalți care-l suspectează că taie frunză la câini spunând că lucrează la un roman. Ocupația lui de bază este chiar păstrarea acestei libertăți interioare pe care el o echivalează cu
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]