489 matches
-
o luptă lipsită de speranță? Până nu se instituie o comisie de validare, eu nu le dau nici un fel de credit, că atunci n-ar mai fi nici o deosebire între luptătorii autentici și cei făcuți din motivul că se poartă anticomunismul ca șnurul în fund. Dacă se face atâta tevatură, nu este normal să separăm grâul de neghină, nu e normal să știm pe cei care au fugit în munți deoarece, în orice regim politic, ar fi fost judecați și condamnați
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o treabă comună, să-i reiasă organizația, că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să facă după un tipic treaba asta. Și după aceea când au terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un singur lucru îți spun: dacă ai să fii sănătos și ai să știi să te păzești ai să scapi, dar nu numai’ atâta. Ai să fii format
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nave sub pavilion străin, o dovadă de bravură, el fiind vinovatul.( Rouen). Acest personaj are tupeul să facă dintr-un viciu o calitate umană, iar dintr-o faptă de onoare, un vas în derivă. Deși a făcut multă paradă de anticomunismul său, chemându-l pe istoricul năimit, Vladimir Tismăneanu să conceapă un raport de incriminare a regimului politic abolit în 1989, totuși, prin ceea ce face, gândește și probabil simte, este un comunist notoriu. Aceleași metode folosite de regimul comunist sunt folosite
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
din închisoare, București, Stephanus, 1994. * WURMBRAND, Richard, Predici în celula singuratică, București, Stephanus, 1994. * WURMBRAND, Richard, Strigătul Bisericii prigonite, București, Stephanus, 1993. * WURMBRAND, Richard, Umpleți vidul!, București, Stephanus, 1994. Capitolul X Cu Dumnezeu în subterană sau Document despre închisorile comuniste "Anticomunismul românesc nu e o invenție, nu duce lipsă de adepți, de eroi și de martiri. În același timp el e însă personal, nu popular, solitar și marginal, nu colectiv și natural. El descrie istoria unei dispersări cel mai adesea individuale
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
popular, solitar și marginal, nu colectiv și natural. El descrie istoria unei dispersări cel mai adesea individuale..."1 spune Traian Ungureanu în cartea sa Despre securitate. Cel puțin dintr-o anumită perspectivă, aceea a lipsei caracterului "colectiv și natural" al anticomunismului românesc, discuția rămâne deschisă, supusă eventualelor nuanțări. Când vine însă vorba de "eroi și de martiri" ai luptei anticomuniste, lucrurile sunt clare. Ei există și sunt, probabil, printre puținele străfulgerări de lumină și sublim într-o istorie recentă destul de întunecată
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
luptei anticomuniste, lucrurile sunt clare. Ei există și sunt, probabil, printre puținele străfulgerări de lumină și sublim într-o istorie recentă destul de întunecată a națiunii române. L-am abordat pe Steinhardt, probabil punctul cel mai înalt al acestei lumi a anticomunismului românesc, demnitatea sa și atașamentul său față de valorile autentice ale neamului românesc zguduind multe conștiințe contemporane. Un alt exemplu marcant al rezistenței anticomuniste ar putea fi, fără îndoială, pastorul luteran Richard Wurmbrand. Și el cu origini evreiești, asemeni lui Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nu știu și n-am aflat decât lucruri foarte bune"3. "Urât", într-adevăr, cum spune Steinhardt, doar că din fericire personalitatea lui Wurmbrand trece dincolo de aceste controverse. El rămâne, în ciuda celor menționate mai sus, una dintre figurile însemnate ale anticomunismului românesc. Este vocea ce protestează împotriva îngenunchierii cultelor în 1945 în cadrul Congresului cultelor, este cel ce îndură cu demnitate torturile și umilințele celor 14 ani de detenție în închisorile comuniste, este, mai presus de orice, cel care se roagă la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
putut rămîne indiferent în fața acestui eveniment crucial, expresie nouă a mitului înfruntării dintre Bine și Rău. Războiul civil dintre "republicanii" și "naționalii" spanioli, fără a fi interstatic, a încarnat prin excelență cele două alegeanțe internaționaliste de sens contrar: antifascismul și anticomunismul. El a creat un soi de liturgie, un turism politic al "solidarității internaționale" devenind un loc de pelerinaj care a atras numeroase personalități, adesea de foarte departe, cum ar fi Nehru și Indira Gandhi cînd erau foarte tineri. În plus
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care începuseră la Moscova în ianuarie 1935 și se extindeau acum și în Spania. Eliberată de obligațiile sale prosovietice, internaționala antifascistă a atins în acest moment punctul critic. La rîndul său, cu toate că adepții au ezitat adesea între fascismul declarat și anticomunism, Biserica a căpătat cu această ocazie cel puțin o audiență sporită din momentul în care s-a îndepărtat de cercul compromițător al "europenismului" na-zist; avem în vedere mai ales momentul congresului franco-ger-man organizat în ianuarie 1934 de către Otto Abetz, ca
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
postcomunism, de-a lungul unui proces de democratizare ce întâmpină, și astăzi, suficiente obstacole. În acest cadru, intelectualii reprezentativi ai postcomunismului românesc și-au asumat statutul de "judecători ai tuturor lucrurilor" și, proiectând o "luptă" pe tipare ideologice maniheiste între anticomunism și comunism (deși, după cum apreciază anumiți politologi, "(...) în România, anticomunismul este, cu precădere, o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția unui mit fondator al postcomunismului, cel al "paradisului interbelic", printr-o reconectare simbolică a prezentului la trecut, de natură să
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și astăzi, suficiente obstacole. În acest cadru, intelectualii reprezentativi ai postcomunismului românesc și-au asumat statutul de "judecători ai tuturor lucrurilor" și, proiectând o "luptă" pe tipare ideologice maniheiste între anticomunism și comunism (deși, după cum apreciază anumiți politologi, "(...) în România, anticomunismul este, cu precădere, o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția unui mit fondator al postcomunismului, cel al "paradisului interbelic", printr-o reconectare simbolică a prezentului la trecut, de natură să purifice societatea de răul comunist 32. Este, desigur, de supus
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în care acestea ar putea să fie transformate în sisteme autonome, nonpolitice. Fenomenul Republican a dat glas unor teme și grupuri care nu își găsiseră o voce în mainstreamul discursului post-tranziție al elitelor asociate cu Forumul Civic. Este vorba de: anticomunismul radical, de naționalismul antigerman și de rasismul îndreptat împotriva rromilor (așa numita "problemă a țiganilor"). De asemenea, Republicanii au mobilizat și angajat politic un anumit segment al societății cehe: tinerii, slab educați, cu precădere de sex masculin, care, altfel, ar
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
KAN) și, mai ales, prin diversele facțiuni ale Forumului Civic, care l-au propulsat pe Václav Klaus la conducerea Forumului, în octombrie 1990 și care au condus, în anul următor, la înființarea partidului de centru-dreapta Civic Democrat (ODS). Odată cu atenuarea anticomunismului ODS, care a fost întotdeauna mai mult retoric, au apărut noi partide, cum ar fi : Uniunea Democrată (DEU) și Blocul de Dreapta (PB), fondate în 1994 și 1996 - care au oferit vehicule suplimentare dreptei radicale anticomuniste și cărora le lipseau
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al Republicanilor: cauze și contexte În general, exemplul SPR-RSČ se află în consonanță cu ipotezele avansate în primul capitol cu privire la contextele generale care determină impactul populismului asupra democrației. Cu toate acestea, rămân anumite elemente care merită semnalate. De exemplu, naționalismul, anticomunismul și ideologia statului social afișate de partid, au făcut ca această formațiune să îmbrățișeze poziții radicale, respingând legitimitatea democrației cehe și pledând pentru recursul, fie și potențial la violență. Chiar dacă această retorică nu a fost niciodată pusă în aplicare, rămânând
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
148; și discurs, 124, 128; și lider, 122, 147; și politici, 132, 139, 140; și program, 120, 126, 127, 131, 134, 142 coaliție multi-clasă, 22 Collier, Ruth Berins, 16, 22, 25, 29, 247, 248, 249, 261 comunism, 129, 131, 136; anticomunism, 141, 144 Conaghan, Catherine, 268, 271, 273, 274, 275, 276, 277, 278, 279, 281, 282, 283, 284, 285, 288 congres: în Mexic, 164, 165, 167, 180; în Peru, 260, 263, 264, 265, 269, 274, 275, 276, 277, 278, 279, 281
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
față umană“ (reconfirmându-l apoi de alte două ori), că nici astăzi nu s-a aflat cine a lucrat cu și în Securitate, că până și în spatele unor politicieni, oameni de cultură, profesori sau preoți, care s-au afișat prin anticomunismul lor, sunt descoperiți foști colaboratori ai Securității, că foști torționari au putut fi urmăriți live în talk-show-uri, comentând relaxați trecutul sau oferind soluții pentru un viitor european. Și cu toate acestea, sunt șocat când încă îi mai descopăr prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ei nu au ținut cont de asta, astfel încât, traducerea cărților lui Monnerot în cehă, de pildă, realizată de mult, a fost girată de însuși Vaclav Havel. Am aflat tot pe Google că și dl Patapievici îl preferă pe Monnerot vedetelor anticomunismului intelectual european. Ca degustător de lucruri rare ce este, nu mă surprinde. Dar poate încearcă într-o bună zi, tot domnia-sa, ceea ce doamna Lovinescu nu a reușit: să convingă un editor de necesitatea traducerii lui Monnerot și în românește
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
suntem, care vine în chip paradoxal din cunoașterea de sine și nu din autoblamul devenit discurs predominant, care și-a mai adăugat prin cartea lui Traian Ungureanu încă o pagină. Traian Ungureanu știe la fel de bine ca și mine, că istoria anticomunismului românesc conține multe episoade eroic-sublime, nu numai moartea lui Liviu Babeș în indiferența semenilor săi, români. Așa cum cred că știe că eroismele care hrănesc stima de sine a altor nații, au laturi neliniștitoare. De pildă, amănuntul că înainte de a-și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
arhivele legate de perioada comunistă; stabilirea unei zile de comemorare a victimelor represiunii și terorii comuniste. Nu în zadar trei dintre invitații speciali la această reuniune au fost regele Mihai I, Lech Watęsa și Jelio Jelev - cu toții personalități legate de anticomunism și de pledoaria programatică pentru respectarea drepturilor omului și pentru democrație. Toți trei siliți însă să asiste la huliganismul ritualic (și cum altfel să-l calific din punct de vedere medical decât furunculos) al lui C.V. Tudor și al trupei
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
într-adevăr extraordinar. Se poate. Dar uitați-vă acum la Dan Lungu, cu Sunt o babă comunistă!; ăia, în stângismul de la Paris, când văd acest titlu, mi-e că nu o vor cumpăra, de frică să nu se contamineze de anticomunism. Rămâne de văzut. Ea a apărut de puțin timp. Cert este că această carte a fost una „comandată“ de francezi. A fost scrisă de Dan Lungu după o rețetă care să meargă foarte bine în Franța, iar Dan Lungu, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
mulți intelectuali și actori politici de orientări diferite liberale, creștine, naționaliste au încercat să se definească din punct de vedere ideologic prin opoziția lor față de trecutul și valorile comuniste. Dat fiind faptul că majoritatea acestora nu aveau un trecut dizident, anticomunismul postcomunist devenise pentru ei o modalitate atât de autolegitimare, cât și de purificare morală. Dezavantajul folosirii termenului "anticomunist" ca pe un concept "catch-all" a fost acela că a inhibat posibilitatea unei analize lucide și obiective a ceea ce regimul communist în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
privit-o la televizor. Era evident în vremea aceea că 1989 reprezenta o respingere a comunismului, dar era nesigur în ce direcție se va îndrepta acea parte a lumii. Natura binară a vechii diviziuni Est-Vest însemna că era inevitabil că anticomunismul se va traduce curând în "marketism" pro-social. 3. Credeți că Revoluția din decembrie 1989 a fost inevitabilă? Care a fost impactul ei asupra României postcomuniste? Privind retrospectiv, cred că a fost inevitabilă. După căderea comunismului în întreaga regiune, Ceaușescu nu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ziarul nu putea "cădea în mîini nedemne", a creat un board of Trustees (consiliu de supraveghere) compus din personalități eminente ale estabilishment-ului, însărcinat, între altele, să vegheze la independența ziarului. Redactorul-șef, Geoffrey Dawson, îl orientează spre conservatorism și, prin anticomunism, spre politica de concesii f(cute Germaniei hitleriste. Tirajele rămîn mai mici de 200.000 de exemplare. Lordul Rothermere preia moștenirea fratelui său. În publicațiile grupului, Daily Sketch, Evening News și mai ales Daily Mail, el apără o politică foarte
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
în organ al Crucii-de-Fier. În 1939, tirajul său atinge un maximum de 175.000 de exemplare. Le Matin își pierde și el audiența. (n 1939, acesta este tipărit în mai mult de 300.000 de exemplare. Bunau-Varilla îl orientează spre anticomunism și anti-socialism. Anti-parlamentarismul său a avut o importanță considerabilă, în special la momentul 6 februarie 1934. Le Journal, trecut în 1925 în mîinile papetăriilor Darblay, ale Agenției Havas și ale Băncii din Paris și din Țările de Jos, a avut
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Așa s-au petrecut lucrurile și în vara lui ’96, când nemulțumirile acumulate la adresa PDSR au dat câștig de cauză CDR în marile orașe, ca semn al victoriei de la alegerile parlamentare și prezidențiale. Și tot pe valul anticorupție, dar și anticomunism. Între timp, PSD-ul dlui Năstase, urmașul politic al PDSR-ului dlui Iliescu, a renunțat în fapt la orice ideologie, așa că anticomunismul a căzut în desuetudine. Corupția însă, care este boala congenitală a oricărui partid-stat, a ocupat și volumul dislocuit
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]