957 matches
-
cincizeci de zile de greva foamei, el a rostit o frază pe care poate că puțini ascultători au surprins-o: „Sunt paleofasciști, deci nu fasciști”. Mi-aș dori ca această frază să fie epigraful interviului nostru. 16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor 1tc "16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor1" Marco Pannella este de mai bine de șaptezeci de zile în greva foamei: a ajuns la limită; medicii încep să fie cu adevărat îngrijorați și, mai mult, speriați. Pe de altă parte, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lumină și rațiune în jurul acestei priviri, care, având drept obiect lucrurile și faptele istorice și concrete - și, implicit, judecata asupra lor -, ajunge să creeze premisele atitudinii de respingere scandaloasă, din partea oamenilor de bine, a politicii radicale („de-a lungul liniei antifasciste Parri-Sofri1 se aude de douăzeci de ani litania oamenilor de bine din politica noastră”; „unde sunt oare fasciștii, dacă nu la putere și la guvern? Sunt toți acei Moro2, Fanfani 3, Rumor, Pastore, Gronchi, Segni 4 și - de ce nu? - Tanassi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
guvern? Sunt toți acei Moro2, Fanfani 3, Rumor, Pastore, Gronchi, Segni 4 și - de ce nu? - Tanassi, Cariglia, poate chiar și Saragat 5 ori La Malfa 6. Împotriva politicii unor astfel de oameni cred că se poate și trebuie să fim antifasciști...”). Așadar, cred că acum, dragă cititorule, îți este limpede „scandalul” Pannella; dar cred că ești tentat să-l consideri drept donquijotesc și pur verbal. Că în viziunea ta poziția acestor militanți radicali (nonviolența, refuzul oricărei forme de putere și așa
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de valori cu care ei au crezut că pot glumi, dar care, de fapt, s-au dovedit a fi cele adevărate, care au anulat vechile valori ale trecutului și i-au distrus dintr-un foc și pe fasciști, și pe antifasciști (cei de astăzi). Chiar și minimul ce li se putea solicita - și anume o oarecare capacitate de administrare - se dovedește a fi o cumplită iluzie, de care italienii vor trebui să-și dea seama, pentru că, la fel ca valorile consumului
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
făcând referire la Saragat, cel care a inaugurat oficial această identificare, am conferit o oarecare solemnitate acestei condamnări (în poezia Patmos, scrisă în ziua de după masacrul de la Milano și publicată în revista Nuovi argomenti, nr. 16, din octombrie-decembrie 1969). Nu antifasciștii și fasciștii extremiști sunt cei care se identifică. De altfel, cele câteva mii de tineri extremiști fasciști reprezintă în realitate forțele statale. Așa cum am spus-o limpede și în repetate rânduri. Cea mai neplăcută dintre intervențiile care au creat confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cazul lui Ferrara, dar la el în nici un caz, Bocca a luat ad litteram - poate printr-o relatare orală mult simplificată a vreunui coleg, pentru că nu mi se pare posibil ca el chiar să fi citit - identificarea dintre fasciști și antifasciști (în sensul pe care l-am precizat mai sus), precum și calificarea drept fascistă a noii puteri care nominal este antifascistă. Bocca a transformat acești termeni într-o țintă blasfemitoare și a pornit și el linșajul. Va să zică eu țip aici ca
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
simplificată a vreunui coleg, pentru că nu mi se pare posibil ca el chiar să fi citit - identificarea dintre fasciști și antifasciști (în sensul pe care l-am precizat mai sus), precum și calificarea drept fascistă a noii puteri care nominal este antifascistă. Bocca a transformat acești termeni într-o țintă blasfemitoare și a pornit și el linșajul. Va să zică eu țip aici ca un vultur solitar, în timp ce el, umil și lipsit de apărare, muncește. Muncește în momentul de față la un „reportaj” despre
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cea mai mare parte este copiată din Valpreda più quattro, volum îngrijit de „Magistratura democratică”, cu o prezentare de Giuseppe Branca 1 (Editura Nuova Italia), care desigur că nu apare citat. Orice formă de zel ascunde ceva urât, inclusiv zelul antifascist. Dacă Ferrara și Bocca au înțeles „prost” ce am scris eu - reducându-mi cuvintele printr-o cumplită simplificare -, Prezzolini 2 a înțeles exact contrariul. Pannella scandalizează pentru că luptă în numele tuturor minorităților, nu doar al lui Don Franzini, ci și al
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
masacre, dar și, în sfârșit, pe „necunoscuții” autori materiali ai masacrelor mai recente. Eu cunosc numele celor care au gestionat cele două faze ale tensiunii diferite, ba chiar opuse: o primă fază anticomunistă (Milano, 1969), și o a doua fază antifascistă (Brescia și Bologna, 1974). Eu cunosc numele grupului de potentați care, cu ajutorul CIA (și, în al doilea rând, al coloneilor greci și al Mafiei), au creat mai întâi (cu un eșec lamentabil) o cruciadă anticomunistă prin care să contraatace 1968
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în al doilea rând, al coloneilor greci și al Mafiei), au creat mai întâi (cu un eșec lamentabil) o cruciadă anticomunistă prin care să contraatace 1968-ul și apoi, tot cu ajutorul și inspirați de CIA, și-au reconstruit o puritate antifascistă, ca să contracareze dezastrul de la referendum. Eu cunosc numele celor care, între o liturghie și alta, au dat dispoziții și au asigurat protecția politică a bătrânilor generali (ca să țină în picioare, drept rezervă, organizarea unei potențiale lovituri de stat), a tinerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unei potențiale lovituri de stat), a tinerilor neofasciști sau mai precis neonaziști (ca să creeze o tensiune anticomunistă concretă) și, în sfârșit, a criminalilor de drept comun rămași până acum - și poate pentru totdeauna - fără nume (ca să creeze apoi o tensiune antifascistă). Eu știu numele persoanelor serioase și importante care se află în spatele unor personaje comice, precum generalul acela de la Garda Forestieră ce opera, un pic ca la operetă, la Città Ducale 1 (în timp ce pădurile italiene ardeau), sau în spatele unor personaje gri
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e bine să le repetăm. Creștin-democrații au trecut întotdeauna drept antifasciști, dar au mințit mereu (unii poate în mod inconștient). Nemăsurata lor putere electorală din anii ’50, precum și suținerea Vaticanului le-au permis să continue, sub paravanul unei democrații formale și al unui antifascism verbal, aceeași politică fascistă. Dar insolența, corupția
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar să încheiem. În anii ’50, hegemonia culturală aparținea PCI, care o gestiona într-o ambianță cu adevărat antifascistă și într-un sincer, chiar dacă în parte deja retoric, respect pentru sistemul de valori al Rezistenței. Apoi, apariția noii forme de Putere reală (adică un fascism complet altul) a creat o nouă hegemonie culturală burgheză, pe care Creștin-democrația și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ar fi costat pe Rodano să se informeze un pic? Eu m-am născut la Bologna, la Bologna cea socialistă, și, ceea ce contează cel mai mult, acolo mi-am petrecut adolescența și tinerețea, adică anii de formare. Aici am devenit antifascist, citind la șaisprezece ani o poezie de Rimbaud. Aici am scris primele mele poezii în dialect friulan (lucru nepermis de fascism). Am spus friulan, draga mea Natalia. Iar între Veneto și Friuli nu există nici o legătură. În satul friulan al
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Nu voi vorbi despre ceea ce se spunea pe atunci despre acest lucru, tocmai în Il Politecnico: epurarea nereușită, continuitatea codurilor, violența poliției, disprețul față de Constituție. Mă opresc asupra a ceea ce a contat într-o conștiință istorică retrospectivă. Democrația pe care antifasciștii democrat-creștini o opuneau dictaturii fasciste era formală într-un mod lipsit de orice pudoare. Ea se baza pe o majoritate absolută obținută prin voturile unor enorme pături mijlocii și ale unor enorme mase țărănești, dirijate de Vatican. Dirijarea de către Vatican
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
băiețandri cu hainele lor caste, ochi arzând de puritate și de o complicitate inocentă. Cât de sublim este dezinteresul complet și total arătat de Penna față de ceea ce se întâmpla în afara acestei existențe în rândul poporului! Nimic n-a fost mai antifascist decât această exaltare a lui Penna în Italia fascistă, văzută ca un loc de o frumusețe și de o bunătate de nedescris. Penna a ignorat absurditatea și cruzimea fascismului, a considerat că acestea nu există. O insultă mai gravă nici
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unde sunt fasciștii, dacă nu la putere și la guvernare? Sunt acei Moro, Fanfani, Rumor 1, Colombo 2, Pastore 3, Gronchi 4, Segni 5 și - de ce nu? - Tanassi 6, Cariglia 7 și, poate, Saragat 8, La Malfa 9”; „sub stindardul antifascist, se continuă o tragică operațiune de digresiune”; „în toată această istorie antifascistă a voastră nu știu unde e dauna cea mai mare, în recuperarea unei culturi violente, antilaice ș...ț potrivit căreia adversarul trebuie ucis sau exorcizat precum diavolul, ori în serviciul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Moro, Fanfani, Rumor 1, Colombo 2, Pastore 3, Gronchi 4, Segni 5 și - de ce nu? - Tanassi 6, Cariglia 7 și, poate, Saragat 8, La Malfa 9”; „sub stindardul antifascist, se continuă o tragică operațiune de digresiune”; „în toată această istorie antifascistă a voastră nu știu unde e dauna cea mai mare, în recuperarea unei culturi violente, antilaice ș...ț potrivit căreia adversarul trebuie ucis sau exorcizat precum diavolul, ori în serviciul indirect, imens și practic pe care îl faceți statului de azi și
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a putut s-o facă în parte realizabilă), ea nu mai are nevoie nici de biserici, nici de fascisme. Le-a făcut dintr-odată să devină arhaice. Și prin aceasta ca antifascismul să devină arhaic. Cea mai mare parte a antifasciștilor sunt de-acum amestecați în noua putere care, omologând totul și pe toți, chiar că este fascistă, în sensul că își impune în mod ineluctabil modelele. Și gata. Din aceste afirmații a rezultat o proliferare a confuziilor neplăcute: iluminismul învechit
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al unui fel de a fi nou îi făcuseră pe oameni, după eliberare, mai buni. Da, mai buni pur și simplu. Dar mai există și celălalt fapt, mai real: fascismul pe care îl experimentaseră oamenii de atunci, cei ce fuseseră antifasciști și traversaseră experiențele celor douăzeci de ani de fascism, ale războiului, ale Rezistenței, era, în concluzie, un fascism mai bun decât cel de astăzi. Douăzeci de ani de fascism cred că nu au făcut atâtea victime câte a făcut fascismul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unii dintre oamenii care ne conduc de treizeci de ani -, au gestionat înainte strategia tensiunii cu caracter anticomunist, iar apoi, după ce a trecut îngrijorarea pentru eversiunea din ’68 și pentru pericolul comunist imediat, exact aceleași persoane au gestionat strategia tensiunii antifasciste. Masacrele au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana, acuzând extremiștii de stânga, apoi pe cele de la Brescia și Bologna, acuzându-i pe fasciști și încercând să-și refacă în grabă acea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana, acuzând extremiștii de stânga, apoi pe cele de la Brescia și Bologna, acuzându-i pe fasciști și încercând să-și refacă în grabă acea castitate antifascistă de care aveau nevoie, după campania referendumului și după referendum, pentru a continua să gestioneze puterea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În ceea ce privește episoadele de intoleranță pe care dumneavoastră le-ați amintit, eu nu le-aș numi chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mea când cedasem unei asemenea furii oarbe. Dar indignarea pe care mi-a stârnit-o acel fascist nenorocit de acum zece ani nu este nimic în comparație cu indignarea pe care mi-a stârnit-o zilele acestea un articol al unui pretins antifascist: al directorului adjunct al ziarului La Stampa, Casalegno. Într-un articol de-al său, scris recurgând la cele mai rele locuri comune „jurnalistice”, învechite chiar și pentru ironia lui Dostoievski în 1869, polemizează la adresa mea, a lui Moravia, a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din naștere și nu putea să-și găsească loc decât în mediile și în textele cele mai proaste. Tot ce am spus eu „scandalos” despre vechiul și noul fascism este, de fapt, tot ce s-ar putea spune cu adevărat antifascist. De-acum asta le este clar tuturor. Să admitem totuși că cineva, din ură învederată, din interes politic sau pur și simplu din prostie, continuă să fie ambiguu. Ei bine, mă întreb dacă n-ar trebui să se gândească de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
antropologice în Italia 49 24 iunie 1974. Adevăratul fascism și, prin urmare, adevăratul antifascism 54 8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii țărănești 59 11 iulie 1974. Amplificarea „schiței” de revoluție antropologică în Italia 64 16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor 73 26 iulie 1974. În ce sens să vorbim despre o înfrângere a PCI la „referendum” 79 22 septembrie 1974. Micul discurs istoric de la Castelgandolfo 85 6 octombrie 1974. Noi perspective istorice: Biserica nu îi este utilă puterii 90 14
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]