563 matches
-
nervos autonom exercită un control slab. 19.3. Funcția antitoxică a plămânului Aparatul respirator realizează o apărare generală împotriva agresiunilor aerogene (particule solide de diverse dimensiuni), o apărare antimicrobiană (detectarea și atacul asupra agențilo microbieni și altor substanțe cu proprietăți antigenice, stimularea funcției fagocitare a macrofagelor), epurarea substanțelor volatile din sânge, dar permite și absorbția prin difuziune a unor substanțe prezente în aerul inhalat (fapt extrem de important în administrarea de medicamente sub formă de aerosoli). Epurarea substanțelor volatile din sânge este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
produce proliferarea celulei mutante, cu apariția neoplaziei (fig.17.1). 17.3. ANATOMIE PATOLOGICĂ Tumorile se caracterizează prin particularități ale celulei tumorale, țesutului tumoral, creșterii și extensiei lor. 1. Celula tumorală se deosebește de celula normală prin modificări morfologice, biochimice, antigenice, metabolice, genice, cromozomiale, funcționale și de proliferare. Toate aceste particularități îi permit să eludeze legile diviziunii și diferențierii conferindu-i un grad mare de autonomie. Modificări morfologice: Celula tumorală tinde să se apropie de celula primitivă, prin dediferențiere. Are o
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
Sinteza proteică este crescută și deoarece celula tumorală poate fi o producătoare de substanțe biologic active (hormon paratiroidian, ADH, ACTH). Glicogeneza și lipogeneza sunt reduse. Aceste modificări au la bază activitatea unor oncogene care, în mod normal sunt represate. Modificări antigenice: Celulele tumorale produc substanțe cu caracter antigenic, recunoscute ca atare de sistemul imun. Sunt antigene fetale sau neoantigene prezente în viața intrauterină sau imediat postnatal și total represate în organismul matur. Alfa-fetoproteina este prezentă în cancerul hepatic și în tumorile
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
tumorală poate fi o producătoare de substanțe biologic active (hormon paratiroidian, ADH, ACTH). Glicogeneza și lipogeneza sunt reduse. Aceste modificări au la bază activitatea unor oncogene care, în mod normal sunt represate. Modificări antigenice: Celulele tumorale produc substanțe cu caracter antigenic, recunoscute ca atare de sistemul imun. Sunt antigene fetale sau neoantigene prezente în viața intrauterină sau imediat postnatal și total represate în organismul matur. Alfa-fetoproteina este prezentă în cancerul hepatic și în tumorile germinale ovariene sau testiculare. Antigenul carcinoembrionar (ACE
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
3. Preparatele insulinice Insulinele convenționale desemnează preparatele obținute din pancreasul de porc (diferă de insulina umană printr-un singur aminoacid) sau de bovine (diferă de insulina umană prin 3 aminoacizi). Aceste preparate insulinice erau incomplet purificate, motiv pentru care erau antigenice, declanșând în organism producția de anticorpi antiinsulinici sau împotriva altor contaminanți proteici (glucagon, somatostatin etc.). Acești anticorpi au fost incriminați în reacțiile de lipodistrofie la locul injecției, precum și în inducerea unor complicații cronice (fapt nedemonstrat). Majoritatea insulinelor animale erau amestecuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
degrabă o intuiție. După descoperirea fenomenului de rejet de către Peter Medawar, chirurgii de la Boston au decis să-l evite utilizând singurul mijloc ce le stătea la îndemână la acea dată - grefa între gemeni monozigotici -, așadar între două organisme cu configurație antigenică identică. Experiment reușit, dar nereproductibil, din păcate, dat fiind numărul extrem de redus de gemeni identici raportat la numărul celor care au nevoie de un transplant de organ. A trebuit ca Jean Dausset să descopere sistemul HLA (Human Leucocyte Antigen), situat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celor 6 antigene principale care compun acest complex depinde intensitatea fenomenului de rejet celular și, în ultimă instanță, acceptarea sau respingerea organului transplantat. Întrucât, în majoritatea cazurilor, transplantul de organe se face între indivizi ai aceleiași specii, dar cu configurație antigenică diferită (allogrefe), controlul fenomenului de rejet necesită o medicație imunosupresoare eficientă. În căutarea acesteia s-au aflat savanții din toată lumea până în anul 1980, când medicamentul numit ciclosporină, descoperit de Jean Borel de la firma Sandoz și testat la nivel clinic de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de antigen, pătrunsă în organism, este lizată sub acțiunea unei asemenea cascade de reacții proteolitice reprezentând componenta complement a SI al organismului gazdă. Acțiunea complementului este desăvârșită prin atragerea macrofagelor al căror echipament enzimatic hidrolitic erodează celulele țintă cu proprietăți antigenice. Complexul Ag-Ac poate fi uneori preluat direct de macrofage, spre a fi distrus. Există zone largi de contact intim între aceste două tipuri de celule; c. reprezentarea grafică a modalităților în care celulele T helper ajută celulele B: 1) odată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
românească termenul „antigene” este deja generalizat, și, în consecință, ne vedem nevoiți să îl adoptăm și în această lucrare. În anul 1958, J. Dausset a descoperit antigenele de pe suprafața cvasitotalității celulelor unui organism, ce conferă identitate biochimică-imunologică individuală, definind personalitatea antigenică unică a fiecărui organism uman. Descoperirea antigenelor de histocompatibilitate a permis înțelegerea bazei moleculare a unicității biochimice (imunologice) a fiecărei ființe umane, precum și a dificultăților care trebuie depășite în vederea reușitei transplantului de organe. În anul 1960, J.F.A.P. Miller a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
digerând bacterii invadatoare, material străin și resturi celulare proprii sau străine. Macrofagele fagocitează orice celulă opsonizată, adică învelită cu anticorpi, precum și celulele tisulare moarte. Limfocitul este o celulă specializată a sistemului imunitar cu rol esențial în recunoașterea specifică a epitopului antigenic, prin intermediul receptorului său membranar. Limfocitele B sunt celule specializate în sinteza anticorpilor, fiecare clonă de limfocite B fiind specializată pentru producerea unui anumit anticorp, care prezintă o specificitate unică de legare la antigene la nivelul situsului de combinare antigen -anticorp
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
O asemenea explozie a unui singur tip de limfocite indusă de întâlnirea unei celule limfocitare cu antigenul pentru care ea a fost determinată se numește selecție clonală. Antigenele sunt de obicei macromolecule. Deși moleculele mici pot avea și ele determinanți antigenici și pot fi recunoscute de anticorpi, ele nu sunt eficiente de regulă, în a provoca un răspuns imun, tocmai datorită dimensiunii lor mici. Asemenea molecule mici pot provoca însă, un răspuns imun atunci când se conjugă cu o moleculă transportoare mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aminoacizi. Orice proteină poate avea mai mult decât un singur asemenea situs de legare, ceea ce provoacă producerea de anticorpi cu specificități pentru diferite asemenea situsuri de legare a antigenului. Regiunea din antigen care provoacă un răspuns imun se numește determinant antigenic sau epitop. Când un antigen conține mai mulți epitopi, unii dintre aceeștia pot fi mai eficienți decât alții în provocarea răspunsului imun și asemenea epitopi vor domina răspunsul imun. Cum găsesc limfocitele antigenele țintă și unde are loc maturizarea lor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și a unui răspuns imun secundar;- dualitatea structurală (două perechi de catene polipeptidice) și funcțională (bivalența) a moleculei de anticorp;- comportamentul dublu al moleculei de Ac: molecula de Ac recunoaște epitopul specific al antigenului și, la rândul ei, posedă epitopi antigenici recunoscuți de molecule cu rol de receptor. La om se produce zilnic aproximativ un miliard de limfocite ce trec în circulație. Circulând și recirculând prin rețeaua vaselor sanguine și limfatice, celulele și moleculele sistemului imunitar asigură supravegherea organismului, recunoașterea moleculelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imun, recunosc specific Ag și de aceea se mai numesc imunocite . De aici derivă denumirea de sistem imunocitar, echivalentă celei de sistem limfoid. Toate celulele acestui sistem poartă pe suprafața lor molecule cu rol receptor, capabile să recunoască specific determinanții antigenici străini. Sistemul imunitar funcționează pe baza interacțiunii dintre semnal (antigen) și receptorul specific limfocitar preformat. În concepția modernă, limfocitul este celula centrală a sistemului imunitar. Ea nu este celula „cap de serie” - așa cum o considerau vechii histologi, deoarece păstrează o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celule pot fi până la 100 000 de molecule receptoare identice, care așteaptă întâlnirea cu substanțele nonself corespunzătoare. După ce limfocitul și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei imunologice și ori de câte ori se vor reîntâlni cu antigenul potrivit, vor produce un răspuns
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
al RCT. Situsul de combinare al RCT este alcătuit din regiunile hipervariabile sau regiunile determinante de complementaritate (RDC), trei ale catenei alfa și patru ale catenei beta, și formează situsul de legare a antigenului. Majoritatea limfocitelor au RCT-2 cu specificitate antigenică alfa-beta. Ulterior, s-a identificat RCT-1, alcătuit din catenele gamma-delta:- RCT-2 este heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre limfocitele T;- RCT-1 este asemănător structural cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre limfocitele T;- RCT-1 este asemănător structural cu RCT-2, dar constă din polipeptidele gamma și delta, cu o altă specificitate antigenică, identificată prin intermediul anticorpilor monoclonali. RCT-1 se găsește pe suprafața a 0,5-15% dintre limfocitele T circulante umane, dar este mai frecvent pe limfocitele intraepiteliale ale mucoasei intestinale. Limfocitele T γ/δ exprimă markerul CD3 și recunosc antigenul printr-un mecanism
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și recunosc antigenul printr-un mecanism asemănător cu acela al limfocitelor T α/β, adică recunosc epitopii asociați cu moleculele clasice CMH I și II, dar frecvent par să interacționeze cu molecule CMH neclasice, iar specificitatea interacțiunii lor cu epitopii antigenici este limitată. Aceste limfocite pot să recunoască antigene neconvenționale, ca de exemplu, proteinele de șoc termic și antigenele nepeptidice (glucidice). În general, limfocitele cu RCT-1 (γ/δ) sunt negative pentru markerii CD4 și CD8, deși unele exprimă nivele scăzute ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt dependente de timus. Celulele NK tipice au viață scurtă și reprezintă o linie importantă, primordială, în evoluție, cu rol esențial în mecanismele de apărare înnăscută a organismului. Ele sunt active în respingerea grefelor și a celulelor modificate sub raport antigenic. Funcția celulelor NK este de a recunoaște și de a liza anumite celule tumorale și celule infectate cu virusuri. Celulele NK au lizat celulele liniilor B limfoblastoide transformate de EBV, deficiente în molecule CMH I, dar nu au mai lizat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CD16). O subpopulație distinctă a celulelor NK o reprezintă celulele K (killer). Ele sunt tot LGL, dar spre deosebire de celulele NK, exprimă receptorul de mare afinitate pentru Fc γ. Acțiunea lor principală este citotoxicitatea mediată de anticorpi (ADCC), față de celulele modificate antigenic. In vitro, limfocitele T din sânge, sub acțiunea stimulatoare a unor citochine (IL-2, IFN alfa) diferențiază o subpopulație de celule, care au fost denumite LAK (lymphokine activated killers). In vitro, prin adăugarea IL-2 și a antigenului tumoral, limfocitele T devin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
are capacitatea de a discrimina un număr mare de agenți patogeni, în raport cu selful, utilizând un număr relativ restrâns de receptori, deși agenții infecțioși au tendința de a suferi mutații. Această tendință este contracarată de existența unor receptori ce recunosc componente antigenice bine conservate, care nu se găsesc la eucariotele superioare, dar îndeplinesc roluri esențiale în biologia agenților patogeni și sunt supuse proceselor mutaționale cu o rată scăzută (mananii din peretele levurilor, peptidele formilate ale bacteriilor, LPS, acizii lipoteichoici). Macrofagul este o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
concentrații suficiente în plasma normală, pentru a avea rol de apărare în timpul infecției. Diferiții receptori fagocitari trimit semnale spre citoscheletul de actină și inițiază mecanismele de internalizare. 1.2.4.2. Activarea macrofagului Activarea macrofagului are loc în condițiile stimulării antigenice și este un proces care decurge stadial, în două etape:- recrutarea monocitului imatur din sânge și diferențierea în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare(cantități mari de limfokine, LPS etc.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
activ;- conținutul enzimatic lizosomal este crescut și secreția de proteaze este amplificată;- crește rata procesului de endocitoză;- crește activitatea antibacteriană și antitumorală;- crește sinteza de monokine: IL-1 și TNF. Activarea este nespecifică, ceea ce explică faptul că macrofagul activat de componente antigenice ale celulelor de M tuberculosis este mult mai eficient în activitatea de clearance a oricăror celule nonself, bacteriene, fungice sau tumorale. Principala monokină mediatoare a acțiunii locale sau sistemice a macrofagului activat este TNFα, iar intermediarii reactivi ai O2 și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]