680 matches
-
nu știi să visezi". 17. La cincisprezece ani, aveam, prin urmare, lumea mea. Școala devenise o anexă. Nu mă mai interesau notele. Nici frustrările nu-mi mai ulcerau sufletul. Nu-mi mai păsa că eram considerat o "curiozitate" sau un "antipatic", un "încuiat", fiindcă nu luam parte la agapele colegiale și n-aveam nici un prieten, purtîndu-mă ca un adolescent fără adolescență. Lumea mea nu era, totuși, nici ea ferită de contradicții. Pe la șaisprezece ani, făcusem aproape o pasiune pentru Schopenhauer. Citisem
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
putea veni. Palomino venea acum foarte des; venea chiar și atunci cînd n-avea de făcut nimănui injecții. Și petrecea ceasuri Întregi stînd de vorbă cu Vilma, lucru care-l cam plictisea pe Julius. Tuturor În afară de ea le-a fost antipatic, cu bicicleta lui, cu costumul lui bleumarin și trusa neagră. Se credea un medic adevărat Palomino ăsta, dar nu știa că Celso, Carlos și Daniel l-ar fi rupt În bucăți. Pe de altă parte, Nilda striga În gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și mai important, să răspundă „mulțumesc“, atunci cînd cineva Îi spunea ei „pofta bună“. Stătea acum alături de Julius, Învățîndu-l ortografia, cu brațele și picioarele acoperite de păr lung, lins și negru, la o oarecare distanță unul de altul, amîndoi nemișcați. Antipatică mai era, cu taiorul ei milităresc și cu servieta micuță plină de bilete de autobuz dus-și-Întors cumpărate dinainte. Avea cel mai frumos permanent din tot cartierul Jesus María. Și, bineînțeles, era Încîntată că se află Într-o casă de milionari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca tine, au fost trei sute șaizeci și șapte, ce contează? Dar Încetează odată, pentru Dumnezeu, și dă-ne pace!“. Asta a enervat-o și mai tare pe domnișoara Powers, bine-nțeles. N-am văzut În viața mea o ființă mai antipatică. Veșnic venea la cîte-o fată și-i cerea să-i scrie ceva În carnetul de amintiri. Îl lua cu ea peste tot, ba chiar cred că dormea cu el sub pernă. CÎnd una din fete vrea să se distreze, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de străinătate. În tot cazul rămâne pilduitor modul primitiv în care lucrau pe atunci serviciile secrete. Nu-mi fac iluzii nici în ceea ce privește serviciile secrete din alte state, ca scriitor care am participat la revoluție din convingeri democratice îmi este profund antipatică ideea de spionaj și servicii de acest fel pe care le socotesc expresia unei lumii, fie ea și aceea nord americană, departe încă de normele standard ale democrației transparente și pacificate. Problema care rămâne în cazul țării noastre este legată
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din Vechiul Regat, distingând între naivitatea morală și lipsa de experiență a primilor, și îndrăzneala și inteligența ofensivă, debarasată de scrupule, a celorlalți. Portretul făcut elitei ardelenești nu este deloc flatant, iar cel al politicienilor regățeni este de-a dreptul antipatic. Dar în privința aceasta, Vuia mai schițase și anterior judecăți de valoare. Într-o scrisoare către Iosif Popovici, docent la Universitățile din Viena și Budapesta, iar mai apoi profesor la Universitatea clujeană, trimisă de la Paris la 3 ianuarie 1910 (și publicată
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
puternic decât cel pământean. Comportamentul său mobil, la care se adăuga culoarea galbenă a ochilor, sugera o personalitate aprigă. Deci ăsta era bărbatul pe care-l iubea Patricia Hardie. Gosseyn se întrebă dacă n-ar trebui să-i devină instinctiv antipatic și ajunse la concluzia că nu este cazul. În schimb se trezi că-și reamintește spusele roboplanului, conform cărora Crang nu-i putea fi de nici un folos. Tipul era înconjurat de oamenii bandei și de cei din propria rasă. Avându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
puternic decât cel pământean. Comportamentul său mobil, la care se adăuga culoarea galbenă a ochilor, sugera o personalitate aprigă. Deci ăsta era bărbatul pe care-l iubea Patricia Hardie. Gosseyn se întrebă dacă n-ar trebui să-i devină instinctiv antipatic și ajunse la concluzia că nu este cazul. În schimb se trezi că-și reamintește spusele roboplanului, conform cărora Crang nu-i putea fi de nici un folos. Tipul era înconjurat de oamenii bandei și de cei din propria rasă. Avându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
NECESARĂ PENTRU A-ȘI ASIGURA SPRIJINUL LUI NEELAN. ÎN TIMP CE LIFTUL ȚÎȘNEA SPRE ACOPERIȘ, HEDROCK ÎI SPUSE: \ IDEEA MEA ESTE SĂ TE ÎNTORCI ÎN ATELIERUL DE LA LINWOOD ȘI SĂ-ȚI IEI CORESPONDENȚA, ÎN TIMP CE EU MĂ DUC SĂ-L ÎNFRUNT PE INDIVIDUL ANTIPATIC CU CARE AM VORBIT: PE URMĂ ÎNCHIRIAZĂ O CAMERĂ LA HOTELUL ISHER \ ȘI AM SĂ TE CAUT ACOLO. ÎN FELUL ĂSTA FACEM DOUĂ TREBURI ÎN TIMPUL CEL MAI SCURT CU PUTINȚĂ. ALTCEVA NU MAI ERA DE SPUS. CU CÎT SE ÎNTORCEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tu legătura! Pe placa video imaginea ei fu înlocuită de capul, fața și ochii cenușii ca ardezia, nasul vulturesc și buzele atît de drepte încît alcătuiau o simplă linie orizontală pe față. Licărea totuși un zîmbet crîncen pe chipul acesta antipatic, dar glasul era plat în momentul în care spuse: ― Ai auzit poruncile glorioasei noastre conducătoare. Trebuie să te socoți un soldat chemat să-și facă datoria împotriva unui om pentru care nu putem avea compătimire, nici unul dintre noi. Acest ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele lui Dinu încă un îndemn ca să-mi pierd capul. Era singurul dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a rîs.) Omul mi-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așează, și cei doi căței pot în sfârșit să se cocoațe și ei pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și copiilor, îi înșiră celei dintâi tot soiul de răutăți politicoase și cuvinte sentențioase moștenitorilor: ― Nicole, dumneata te arăți suprem de antipatică ! Și fetița e gata să plângă. Asta se și urmărește. Azi dimineață băiețelul era foarte excitat de povestea cu șobolanii. A vrut să spună ceva la masă: ― Nu se vorbește de șobolani la masă, Philippe. Îți interzic pe viitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Noul ei film este considerat o comedie „sofisticată“ și în el atinge cu siguranță culmi noi de perversiune și blasfemie. Notă despre sănătate: Uimitoare creștere a greutății, datorită fără îndoială neliniștii cauzate de faptul că scumpa mea mamă este din ce în ce mai antipatică. Este un truism al firii omenești: oamenii încep să-i urască pe cei care îi ajută. De aceea mama s-a întors împotriva mea. Lance, Tânărul Vostru Muncitor Asediat. * Frumoasa fată surâse încurajator spre doctorul Talc și șopti: — Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din viața de licean a lui Mustafa a fost distrusă de incapacitatea sa de a socializa cu ceilalți. Rege acasă la el, În clasă băiatul părea să refuze să fie unul dintre cei mulți. Cu timpul le devenise atât de antipatic tuturor, Încât când Gülsüm a vrut să dea o petrecere pentru Mustafa și prietenii lui ca să sărbătorească absolvirea liceului, a descoperit că nu avea pe cine să invite. Fiind atât de arogant și de nesociabil În afara casei, atât de regește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rapid visul avut mai devreme, și, dacă vorbele șefului departamentului de achiziții n-au sunat exact ca prima dată, motivul a fost că nu doar în viața cu ochii deschiși, cuvintele pe care le spunem depind de dispoziția de moment. Antipatica și complet deplasata referire la o ipotetică sinucidere prin foc a avut totuși meritul de a aduce gândul lui Cipriano Algor la statuetele de lut lăsate la copt în groapă, și, imediat, pe căi și cărări ale creierului imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele lui Dinu încă un îndemn ca să-mi pierd capul. Era singurul dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a râs.) Omul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui Laforgue (Je suis si extenue d’art!), în care putem vedea nu numai un motto al volumului bacovian, ci și al tînărului Vinea (vezi și poemul în proză din aceeași perioadă, „Chronique villageoise“: „Literatura mă persecută. Îmi e realmente antipatică”, în Cronica, an I, nr. 28, 21 august 1915). Poemul „Salomeea“ al lui Adrian Maniu e citit în cheie imagistă, pornind de la ideea istoricizării estetismului postromantic: „Reluarea temelor legendare și ironizarea sentimentală a eroilor umanizați - Hamlet, Lohengrin, Salomeea - e astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fățiș. Sub eticheta futuristă aceste idei au avut însă nenorocul să sufere denaturări. De altă parte, alături de ele am văzut furișîndu-se extravaganțe, aberații și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea — probabil, o manifestație reprimată de poliție — pare desprinsă dintr-o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program incisiv: „Apariția acestei reviste e antipatică. Explicațiunile de rigoare, oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea unui portevoix mai mult, în bîlciul de surle și trompete de azi. Vom fi deci imediat și cu rea-credință asimilați unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vor scrie aci cei ce gîndesc cu spatele la realitate: pederaștii politicei”. În prefața ediției anterior menționate, Claude Sernet consideră că incipitul articolului „s-ar bănui a fi fost influențat de Tzara, ținînd seama că frecvent a utilizat apoi cuvintele «simpatic» sau «antipatic»”. (Sernet, ibid.) Supoziția trebuie însă luată sub beneficiu de inventar... „Avertisment“-ul e de fapt un articol programatic de atitudine civică, unde noțiunea de „avangardă” își regăsește originara accepție militară. Pentru prima dată, Vinea își transferă în gazetăria politică spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Segmentarea pe secvențe - uneori de cîteva rînduri - a textului prin intertitluri derutante sau simboluri grafice e un alt procedeu prin care Vinea se adaptează la „rigorile” avangardiste ale Contimporanului. Cel care declara, în 1915, „Literatura mă persecută. Îmi e iremediabil antipatică” („Chronique villageoise“, în Cronica, nr. 28, 1915) „deliteraturizează” în proză pînă prin 1925, anul apariției primului volum. Doar cîteva texte adoptă ostentativ și programatic maniera prozei avangardiste. Unul dintre ele e „Aliluia“, publicat în nr. 62 al Contimporanului și neinclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
recunoscut și pe șoferul care-i adusese aici. Șoferul l-a salutat pe Endō și și-a aruncat țigara pe strada udă de ploaie. Nu s-a stins imediat, ci după câteva secunde. — Gas, intră. — Gas îl cheamă? Ce nume antipatic! — Nu asta contează... Ai căutat ce te-am rugat? întrebă Endō obosit, pe când urca în mașină. — Bineînțeles. Șoferul i-a întins lui Endō o foaie de hârtie. Acesta a parcurs-o repede cu privirea, apoi a băgat mâna în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi era antipatic puștiul bubos și cu gura mare și de fiecare dată când îl vedea îi venea să-l strângă de gât, ca să-l împiedice să vorbească. Totuși, nu-și pusese niciodată mintea cu el. Zâmbea, dădea din cap dezaprobator și mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
umplut încet sufletul. 7. Gândindu-se acum la acel sentiment de libertate, i se strânge inima; nu pentru că n-ar mai putea să se bucure din nou, ci pentru că situația de sfârșit în care se află îl indispune. Îi este antipatic Andrei Ionescu, ar vrea să-l elimine din viața sa și, cu toate acestea, îi e greu să se suporte astfel, pândindu-l pe un individ arogant și atât de mulțumit de sine. Iar Andrei Ionescu chiar este mulțumit. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de un fapt evident: fata asta Îl tulbura cu totul. Întoarsă În camera ei, Marie se simți pentru prima oară destul de mulțumită de sine. Știuse să-i țină piept polițistului care, la urma urmei, nu se dovedise chiar atît de antipatic cum crezuse. Aruncă o privire la ceas și Încercă să reia lectura romanului de la prima pagină. Era totuși un roman polițist fad, realitatea era Întotdeauna mai uimitoare decît ficțiunea. Dădu pagina și simți reflexul unei lumini peste hîrtia albă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]