394 matches
-
În fiecare situație dintre cele patru (eul ca substanță, simplu, unitate, în relație ...) este implicată judecata analitică. Desigur, pretenția psihologiei raționale este că judecata în cauză este sintetică: ceea ce înseamnă că subiectul "eu" își primește predicatele intuitiv- sensibil. Dar și antitetica rațiunii pure (legată de Ideea cosmologică) este prezentată și "criticată" de Kant după formula judecăților aflate în raport de contrarietate (care nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false). Aparența rezultă, în acest caz, din faptul că ambele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sfîrșit, o dreptate mai vastă decît cea vizibilă, pe care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Iată, așadar, că nici formulele de blestem nu trebuie considerate dorințe sau formulări profane, ci expresii care, prin propria lor putere, amenință și determină persoanei blestemate un destin defavorabil. Acesta este provocat direct de divinitate și este descris prin imagini antitetice binecuvântărilor care au rolul de a induce frica: lipsa descendenței, a nu avea o înmormântare demnă la sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27,13-23). Acest fel religios de a înțelege blestemul este confirmat la nivel epigrafic în anatemele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
narate sunt validate doar pentru termenii de la capetele unui continuum alcătuit din forme culturale diverse (legenda, epopeea, cântecul epic, povestirea cu animale): mitul, pe de o parte, și basmul, de cealaltă. Aceste „genuri” au conținuturi și moduri de prezentare aproape antitetice, În timp ce celelalte forme narative par a fi conglomerate eterogene, care Înglobează când caracteristici specifice mitului, când note specifice basmului. Ideea deosebirilor formale a fost reluată, din altă perspectivă teoretică, de Claude Lévi-Strauss. Fidel unui principiu fundamental al lingvisticii (distincția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unui echilibru, a unei juste căi de mijloc care ne permite să trăim cu teamă și Înțelepciune, fără a depăși vreodată limitele a ceea ce este permis, mulțumindu-ne cu o aurea mediocritas care manifestă concilierea precară dintre două forțe antitetice asigurând durata universului numai prin neutralizare reciprocă”737. Nu ne putem Îndoi de buna dozare a sacrului și profanului, și nici trăirea lor decentă În viața lui homo religiosus. În lumea postmodernă se vorbește tot mai mult de desacralizarea sacrului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este nici rob, nici liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Cristos Isus” (Gal 3,26-28). Această declarație puternică contrastează în mod clar cu privilegiile religioase bărbătești, și în mod deosebit sună antitetic față de prejudecata discriminatorie subînțeleasă în tripla mulțumire a unei rugăciuni iudaice care a intrat și în liturgia sinagogală: „Binecuvântat ești tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele universului, pentru că nu m-ai făcut păgân, pentru că nu m-ai făcut femeie, pentru că nu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
burghez”, iluminări mistice extatice, contestarea civilizației, constatarea demoniei orașului modern, apelul la idei nietzscheene și la idealul unui „om nou”, introspecția nemiloasă și autodevorantă, amestecul de blazare și de exaltare, gesturile bruște, imprevizibile, stilul patetic, imaginile șocante, energia conflictului, organizat antitetic. Interesante sub aspectul acomodării expresionismului la noi, piesele rămân modeste sub raport estetic, cea mai izbutită fiind, probabil, Poste-restante, prin însușiri mai degrabă realiste decât expresioniste, ca și Omul de departe, aceasta din urmă reductibilă, în cele din urmă, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
în tradiția cărților de chiromanție și una de relație, în tradiția literară; caracteristic limbajului mâinii este tocmai ipostaza secretă, procesul de dilatare al aspectului intern ca un aparat simbolic, fie pe linia unei amplificări mistice, fie în identificarea unei interpretări antitetice: 1.primul limbaj cere o interpretare obișnuită, 2.al doilea limbaj trimite spre alegorie, 3.al treilea limbaj este secret și mistic: funcția și semnificația limbajului mâinii depind de diferitele contexte culturale, prezente și trecute; limbajul mâinii reprezintă o conștientizare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
În „foiletonul social” din 1893, patetica expunere a crezului democratic și naționalist e așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale incomplete, generând o aură de mister, alternează cu relatarea unor întâmplări cu personaje apăsat antitetice: meschini, duplicitari studenți, intelectuali și politicieni români, pe de o parte, generoși poporaniști englezi și ruși, pe de alta. Inserții confesive și scrutări meticuloase ale propriei interiorități apar și în pledoariile pro domo ale omului politic - Spovedanie pentru oameni cinstiți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
și medic = yi-sen. Cert este că, în epoca Ciou (Ciu) încep să se clarifice orientările filosofico-medicale de durată. Cinci elemente lemnul, focul, pământul, metalul și apa sunt relaționate dinamic planetelor, organelor corpului uman, întregii existențe prin cele două surse energetice antitetice: yin și yang, pozitive și negative. Daoiștii, căutători ai elixirului vital, al unei licori buvabile ce duce, prin gestația „Embrionului sacru“, la renașterea organismului, regenerarea, nemurirea sa. Procesul desăvârșirii dura 9 ani. Aceste practici alchimiste se găsesc în cartea Dao
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
schimbarea conducerii de stat din 1965. În Toamnă fierbinte (1986), problematica politică apare potențată. Romanul este o meditație cu un puternic accent ideologic naționalist asupra ocupației horthyste. După mai mulți ani de la această epocă, doi țărani, Ion și Gyuri, caractere antitetice, sunt nevoiți să facă un drum împreună. Trecutul celor doi nu este unul inocent: Gyuri lichidase un grup de țărani transilvăneni, Ion fiind singurul supraviețuitor. Între cei doi există și un conflict erotic: după război Ion trăise cu nevasta lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales reacții polemice, stârnite de vehicularea, în politica și presa maghiară, a unor sintagme ca „Ungaria Mare” sau „Transilvania-conglomerat național”, și sunt propuse ca replică la o lucrare a al lui Méliusz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
iranian, care după ce a realizat o opoziție simetrică Între Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (Øromasd¶s vs Areimaniosxe "Areimanios"; Gershevitch, 1964, pp. 29 sqq.; Gnoli, 1984b) a sfârșit prin a pune deasupra celor doi principi antitetici Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", Zrvanxe "Zrvan" (În limba pahlavi, Zurw³nxe "Zurwa>n", Zam³nxe "Zama>n"), modificând un punct esențial din dualismul originar din G³th³ (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.6). Se mai pot spune și altele despre pătrunderea În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soarele înaripat (Șamaș) și steaua zeiței Iștar. Patru slujitori la stânga și la dreapta îl însoțesc pe regele Asiriei, purtând un parasol, evantaie și alte simboluri ale puterii. Trebuie să subliniem, așadar, că însăși Biblia poate oferi două opinii contrare, cvasi antitetice despre același eveniment și despre același personaj. Ambele texte sunt „inspirate” și fac parte din Sfânta Scriptură. Perspectivele sunt diferite, pentru că autorii scriu în două epoci diferite și vor să demonstreze două „teze” diferite. 2Rg 9-10 vrea să demonstreze triumful
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiica Aglaei Tulea, sora autoritară a lui Costache Giurgiuveanu. George Călinescu Își construiește personajele și În funcție de morala lor. Astfel, unii actanți sunt dominați de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alții, de interese meschine (Aglae, Stănică, Aurica). Această viziune este una antitetică. Spre exemplu, inteligența lui Felix este În contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioasă a Otiliei, cu urâțenia Auricăi. Un personaj realizat amplu, prin procedeul reflectării complexe, este Otilia. Și portretul ei este contradictoriu, În funcție de personajul În sufletul cui se reflectă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tatălui ei. Birică, soțul Polinei, are un moment când Îl supune unei violențe țărănești, necesare și obișnuite În viața satului, pe fiul lui Bălosu, Victor, un fel de aspirant la viața politică a vremii. Polina trebuie văzută dintr-o perspectivă antitetică rebreniană. Ea este opusul Anei din romanul „Ion” al scriitorului ardelean. În cea de a treia secvență narativă, povestitorul continuă să prezinte momente care pun În evidență imaginea lumii satului Siliștea Gumești, aflat În plin sezon agricol, secerișul și treieratul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
e un fel de mozaic de episoade, cu o relativă independență. Cele patru acte cuprind 22 de tablouri, care ar putea echivala cu niște scene mai ample. Cele două planuri centrale au la rândul lor planuri secundare Într-o organizare antitetică, În jurul cărora gravitează forțele din istorie aflate În conflict. Subiectul pune În evidență imaginea a două lumi Într-un contrast subiectiv total: - universul năvălitorilor; - universul Țării Românești și al poporului ei de țărani aflați În luptă antiotomană. La nivelul stilului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a realizat doar ca o concesiune tactică, înțeleasă ca o necesitate practică în vederea atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina patriotismului socialist este rezultatul direct al compromisului ideologic al comunismului principial în fața presiunii exercitate de "chestiunea națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]