514 matches
-
auctorială? Pe Eminescu el însuși, ca om viu cu drepturi și discernământ - cum îl acceptăm? Chestiunea revine la înțelegerea antumelor, adică a poeziilor publicate de Eminescu însuși. Spre dezamăgirea calculatorului, trebuie să-i "scanăm" concluzia fermă că manuscrisele au, în privința antumelor, doar valoare consultativă. Nu se cunoaște ultimul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (și cele câteva manuscrise ultime considerate excepții se dovedesc a fi tot forme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndrepta pe autor. Problemele
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
cum îl acceptăm? Chestiunea revine la înțelegerea antumelor, adică a poeziilor publicate de Eminescu însuși. Spre dezamăgirea calculatorului, trebuie să-i "scanăm" concluzia fermă că manuscrisele au, în privința antumelor, doar valoare consultativă. Nu se cunoaște ultimul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (și cele câteva manuscrise ultime considerate excepții se dovedesc a fi tot forme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndrepta pe autor. Problemele pe care le ridică antumele sunt, în principal, trei la număr. Ele
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
se cunoaște ultimul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (și cele câteva manuscrise ultime considerate excepții se dovedesc a fi tot forme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndrepta pe autor. Problemele pe care le ridică antumele sunt, în principal, trei la număr. Ele țin de punctuație, de poziția apostrofului și de statutul ediției princeps Maiorescu din 1883. Trebuie, așadar, să ne frământăm mintea pe un teren solid, adică să stabilim voința auctorială, a lui Eminescu, după
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ediția princeps de 11 ori - aducând de fiecare dată schimbări în punctuație, în poziția apostrofului și chiar în ordinea poeziilor. El se deosebește peste tot, oarecum cu program, de textul publicat în "Convorbiri literare" ori în "Almanahul României June". Editorii antumelor eminesciene au, după Maiorescu, fiecare în parte punctuație proprie, adeseori forme alese de el însuși ca editor - abia Perpessicius dacă încearcă o reconciliere consensuală în această privință. Reformele ortografice ale limbii române au fost, apoi, fiecare în parte aplicată în
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
configurează, astfel, de la sine în formula medievală: disolve et coagula. Dizolvarea operei în scriitură este una - adunarea ei sub un nume ca voință auctorială este alta. Din păcate, relația acționează în câmpuri diferite, în zona postumelor și în cea a antumelor. Câmpurile pot fi, însă, judecate fiecare în parte în consistența lui. Astfel, în zona antumelor trebuie adunat Eminescu-cel-el-însuși dintre editorii antumelor - operație pe care am făcut-o după vreo zece ani de confruntări complete. În zona postumelor, apoi, trebuie stabilită
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
una - adunarea ei sub un nume ca voință auctorială este alta. Din păcate, relația acționează în câmpuri diferite, în zona postumelor și în cea a antumelor. Câmpurile pot fi, însă, judecate fiecare în parte în consistența lui. Astfel, în zona antumelor trebuie adunat Eminescu-cel-el-însuși dintre editorii antumelor - operație pe care am făcut-o după vreo zece ani de confruntări complete. În zona postumelor, apoi, trebuie stabilită acea tradiție a textului, adică o ediție critică a tuturor edițiilor de postume eminesciene, începând
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ca voință auctorială este alta. Din păcate, relația acționează în câmpuri diferite, în zona postumelor și în cea a antumelor. Câmpurile pot fi, însă, judecate fiecare în parte în consistența lui. Astfel, în zona antumelor trebuie adunat Eminescu-cel-el-însuși dintre editorii antumelor - operație pe care am făcut-o după vreo zece ani de confruntări complete. În zona postumelor, apoi, trebuie stabilită acea tradiție a textului, adică o ediție critică a tuturor edițiilor de postume eminesciene, începând cu Nerva Hodoș și ajungându-se
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de la Tîrgoviște”, care a deschis drumul postmodernismului românesc. Impunătoarea operă a lui Mircea Horia Simionescu, compusă din numeroase romane, nuvele, confesiuni și eseuri, s-a construit în jurul tetralogiei Ingeniosul bine temperat (1969-1983), una dintre capodoperele literaturii noastre. Ultima sa carte antumă este masiva culegere de poeme Versete de unică folosință (2010). La dispariția unui scriitor atît de important, chiar asta trebuie spus, înainte de orice altceva: că a fost unul dintre cei puțini care ocupă raftul întîi al unei literaturi. Din anii
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
de filozofia germană. Probabil că astfel ajunge să studieze profund poezia lui Eminescu despre care se pronunță foarte sever, marele poet (posibil) fiind identificat în Postume (anticipând studiul Poezia lui Eminescu). Ce va fi crezut oare Vianu (apărător convins al antumelor, ca și G. Ibrăileanu) despre opinia foarte personală a lui I. Negoitescu, ce se află în deplină contradicție cu a sa? Dar independent de această diferență de interpretare, criticul care animase "Cercul literar" de la Sibiu exprimă cuvinte de mare atașament
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
actorul Mircea Belu va fi evocat în cadrul întâlnirii literare propuse de Cenaclul „Pavel Bellu“ pentru ziua de luni, 24 februarie, de la ora 17, la Sala Lira a Casei de Cultură a Municipiului. Cu acest prilej va fi lansat ultimul volum antum al lui Mircea Belu, „Spectacolul privirii“, apărut la editura Signum din Reșița. Despre personalitatea celui evocat și despre volumul nou-lansat vor vorbi, printre alții, scriitorul Ion Marin Almăjan, directorul D.C.C.P. Timiș, Lucia Nicoară, directorul T.N.T. , Vladimir Jurăscu, Mariana Voicu, Geta
Agenda2003-8-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280718_a_282047]
-
Dimov - Opera poetică, vol. III, ediție îngrijită și prefață de Ion Bogdan Lefter, Pitești, Editura Paralela 45, 2012, 336 de pag. Cu acest al treilea volum, editarea operei poetice a lui Leonid Dimov încheie o primă etapă, cuprinzând toate volumele antume. O etapă esențială, întrucât Dimov, spre deosebire de alți poeți contemporani, n-a risipit prea multe poeme disparate prin reviste, n-a vizitat alte genuri decât cu totul accidental și nici un mare epistolograf sau diarist se pare că n-a fost. Chiar dacă
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
că nu mă dedau la metafizică/ De către ceilalți versificatori din urbe,/ Ci că tot umblam prin scaieți, prin grohotișuri și turbe” ș.a.m.d. (Poemul esențelor). Este foarte bine că avem, în sfârșit, o ediție de ținută a tuturor volumelor antume dimoviene. Ea va stimula, nu mă îndoiesc, interpretarea, furnizându-i atât un text îngrijit filologic, cât și o privire cuprinzătoare asupra operei. Care rămâne plină de surprize în continuare, singura certitudine fiind - are dreptate Ion Bogdan Lefter, în încheierea prefeței
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
au rămas după publicarea a 17 volume de versuri în numai 14 ani) nu lasă impresia de șantier, de variantă de lucru sau de improvizat. Toate au aspectul de treabă finită și ar fi putut intra, fără probleme, în volumele antume ale capriciosului autor. Publicând Poemul fără sfârșit Costel Stancu și Gheorghe Jurma fac o reverență în amintirea celui mai cunoscut poet reșițean al ultimelor decenii. Prin efortul lor, numele lui Ion Chichere rămâne în actualitatea noastră literară, chiar dacă de la moartea
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
Naum un candidat la Premiul Nobel pentru Literatură. E drept că pe Ulici îl plăceau și femeile și pisicile, iar invidia îi era străină. * Cronicarul s-a mai arătat și în alte rînduri excedat de abundența "paginilor de jurnal" publicate antum în reviste de diariști de toată mîna, convinși că tu, cititor, nu mai poți de curiozitate să știi ce-au mîncat și cum a decurs digestia, ce-au visat azi noapte-n vis, buletinul meteo al unor zile anodine, lista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
urmăream decît tehnica literară. După aproximativ același număr de pagini mi s-a întîmplat același lucru și cu ultima sa carte. Tradusă excelent de Dumitru }epeneag și cu o postfață entuziastă semnată de Bogdan Ghiu pentru editura ACT, ultima apariție antumă a lui A R-G e o reverență făcută lui Sade și urmașilor săi, dar și, într-o certă măsură, clasicilor francezi din secolele 18 și 19 care s-au aventurat, inițial sub pseudonim, pe terenul literaturii licențioase. Cîteva cuvinte despre
Romanul testicular-testamentar al lui Robbe-Grillet by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8391_a_9716]
-
Sub plopi (Editura Ramuri, Craiova, 1921), la care se adaugă alte poezii identificate prin reviste (din care unele par simple variante), cu un total de „109”, puse însă în ordinea apariției lor prin reviste (fără a mai respecta ordinea volumului antum). Vintilă Nicu anunță aici și apariția unui „volum I” al ediției (Versuri-le ar fi al II-lea), cu „multe alte informații” despre Ada, dar acest volum n-a apărut încă. Să sperăm că totuși... 2 Dumitru Micu, Început de
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
coperta îl anunță ca autor pe Cristian Popescu, fiind vorba, firește, de textele lui. Constructul este însă al lui Gavriil Pinte. Mai precis, cartea se prezintă ca un "scenariu pentru un spectacol de teatru comunitar de Gavriil Pinte după opera antumă și postumă a lui Cristian Popescu". în ediție bilingvă - română și engleză -, volumul Un tramvai numit Popescu conține un DVD cu imagini din piesa de teatru jucată chiar în tramvaiul 26, împodobit ca de nuntă, și povestea piesei spusă de
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
pe acest șantier memorialistic. Într-o însemnare din data de 31 ianuarie 1930, într-o pagină a Agendelor, el arată că s-a întors din Franța după o ședere de o lună și o săptămână. Rezultatul: "patru caiete de memorii antume, scrise în mare febră și activitate, dar asupra cărora am mari îndoieli; caietul I a trebuit refăcut în întregime". (De precizat că, mai ales în primul volum memorialistic, apar fragmente din volumele de Critice, desprinse și revizuite în grade variabile
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
considerate de virtuozitate și de talent, preluînd lecțiunile lui I. Scurtu. Ediția G. Călinescu (1938), vine după capodoperele sale Viața lui M. Eminescu și Opera lui M. Eminescu. Deși era un bun cunoscător al manuscriselor eminesciene, ediția sa cuprinde numai antumele; încercînd o împăcare între ediția Ibrăileanu și C. Botez. I-a revenit lui Perpessicius meritul enorm - la stăruința lui Al. Rosetti, de a înfăptui ediția integrală a operei lui Eminescu. Volumul I a apărut în 1939 (munca a început-o
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
după alte două traduceri esențiale din opera gânditorului englez de origine lituaniană realizate în ultimii ani, ca o sinteză și totodată ca o completare voluminoasă a acestora. Versiunea englezească a volumului a apărut în chiar anul morții lui Berlin (atunci antum însă). Ambiția celor doi editori, Henry Hardy și Roger Hausheer, a fost de la început dublă - ori chiar întreită: cea de a oferi o antologie cuprinzătoare a celor mai importante eseuri ale gânditorului; o ediție care să marcheze totodată o reactualizare
Psihanaliza aplicată (la București)... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15584_a_16909]
-
de epitete ornante. Ediția îngrijită de Constantin Zaharia este impecabilă din punct de vedere filologic, dar în același timp ne furnizează un text cioranian cursiv, care respectă mersul gândirii autorului și se citește la fel ca oricare dintre cărțile lui antume. Cunoașterea amănunțită a operei l-a ajutat pe editor să deceleze versiunea ultimă, între variantele abandonate de scriitor, și să stabilească textul cel mai apropiat cu putință de intenția lui Cioran, conciliind proiectul inițial cu intervențiile de parcurs. Cele trei
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
baza următoarelor surse: a) Pagini bizare, din 1970, care a furnizat textul de bază, b) „caietul roșu” de la Biblioteca Academiei, cu care a fost confruntat textul de bază, c) Bilete de papagal, pentru Algazy &Grummer (întrucât e chiar ultima versiune antumă), d) revista Punct, pentru Plecarea în străinătate și, respectiv, Cotadi și Dragomir, e) Cugetul românesc, pentru schița După furtună (necunoscută, se pare, de Sașa Pană), și e) manuscrisele din arhiva familiei Pană. Au fost preluate, de asemenea, corespondența și dosarul
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
Pavel Șușară Cu doi ani în urmă, la începutul lui martie, Ion Dumitriu deschidea la Timișoara, în minuscula galerie a soților Bădescu de pe Brâncoveanu 28, penultima sa expoziție antumă. Anul acesta, în aceeași perioadă, fiul artistului, Radu Dumitriu și fundația ,,Ion Dumitriu," spre a rememora acel eveniment, au organizat în același spațiu cea de-a doua expoziție postumă a pictorului. Dincolo de circumstanțele omagiale și de încărcătura emoțională care însoțesc
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
care au avut ca rezultat capital ediția critică științifică, devenită în timp, referință mondială. Adică, mersul lucrărilor care au pornit de la decizia lui Giorgio Colli și Mazzimo Montinari de a efectua o nouă traducere italiană “pe cât posibil completă” a textelor antume și postume, au trecut prin obligatoria verificare a manuscriselor, păstrate în Arhiva Goethe și Schiller de la Weimar, și au atins momentul concluziei filozofului Giorgio Colli a necesității editării operei postume a lui Nietzsche. Și fiindcă “una este condiționată de cealaltă
Erudiție și pasiune by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14333_a_15658]
-
autorului: Jurnal de sex (1929), Poemul invectivă (1933), Ioana-Maria. Șaptesprezece poeme (1937), Cântec de revoltă, de dragoste și moarte (1945) și Orion (1978). Aceasta înseamnă că este încălcată o regulă editorială de bază, care stipulează obligativitatea reproducerii ultimei versiuni tipărite antume a textelor. Explicația editorului anonim este aceea că, în volumul antologic Orion, Bogza a revizuit drastic textele selecționate din Ioana- Maria și din Cântec de revoltă... (Paul Cernat afirmă chiar că au fost rescrise „până la a deveni de nerecunoscut”), sub
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]