30,538 matches
-
la război și pace, la meschinăria socotelilor care ne conduc ("Cît costă, de pildă, un profesor adevărat, care să facă din elevii lui profesioniști adevărați? Sau un atlet care să-ți aducă trofee? Sau un polițist adevărat, care să te apere și de propriii tăi parteneri, nu numai de tîlharii cunoscuți? Cît costă un artist trimis în lume, care să fie dotat nu numai cu un talent anonim și platonic, ci și cu un spirit de colecționar de informații sau de
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
foarte interesant ca intelect... Și ce m-a mai uluit la el a fost faptul că eu, om de la țară, n-am înțeles multe din ce-a spus el".) Dar cât mai e în viață, Babaevski e gata să-și apere romanul până la ultima suflare: "- N-am mințit cu nimic, - rostește el chinuit, - am scris cum am venit în Kuban, după demobilizare, și acolo se construia o hidrocentrală, funcționează și acuma, am luat și am scris cum a fost construită... ce
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Om avea lângă el o altă făptură, care l-a și interpelat cu asprime xantipiană: - Ce faci, mă? Dormi ca un nevolnic! Vezi că aici nu ești în Cișmigiu, ci în Rai, popândăule! Tu dormi bine mersi, iar eu te apăr de muște ca proasta! Nu tu distracție, nu tu mângâieri, nu o frunză nouă de vie... Austerule! Bine, înțeleg: n-ai casă, n-ai mașină, n-ai și tu o căbănuță pe vreo vălișoară cu o piscinuță oricât de mică
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
se va rîndui odată singur (dar nu de la sine...). Canonul nu înseamnă, sau n-ar trebui să însemne, remarcă Mircea Martin, doar o listă de preferințe. Așa se întîmplă însă, fiindcă mai toate criteriile sînt, deocamdată, laxe. Iar vechiul canon, apărat mult mai bine, de către cei care l-au impus, de ingerințele unui regim opresiv, se ține încă verde. Mutarea pe care, cu o temelie teoretică neostentativă, dar vizibilă și foarte serioasă, o recomandă-anticipează criticul este aceea a consolidării prin influențe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
părintelui Mike atunci cînd o ținea pe mama mea de mînă în dormitorul mare. Era vreo urmă de Schadenfreude la el? De plăcere iscată de nefericirea fostei logodnice? De satisfacție pentru faptul că banii cumnatului său nu l-au putut apăra de această nenorocire? Sau de ușurare că pentru prima oară, în drum spre casă, soția lui, Zoë, nu va putea să-l mai compare cu Milton în detrimentul său? Nu pot răspunde la astfel de întrebări. Cît despre mama, era sedată
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
ci devotamentul pentru noua iubită. Situat între Lida, fosta soție, și Viorica (p. 262), Radu are conștiința probabilei ratări (p. 222). Nu tot ce se întâmplă e rațional, subconștientul are adesea un rol decisiv (p. 261). Viorica are simț justițiar, apără intimitatea copiilor (p. 234), e revoltată de percheziționarea lor (p. 219). Idealismul și individualismul sunt acum, în anii '65, păcate minore față de cum erau privite în anii '50. Ideea esențială a romanului e aceea a descoperirii de sine prin dragoste
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
cercetări pentru mașini hidraulice din Timișoara, cum vorbesc îndelung și aprins despre fenomene precum cavitația și corosivitatea, ai crede că supremul lor adversar este bula de aer din fluide și agentul chimic care gresează metalul. În realitate însă ei nu apără metalul ci pe om, cu nevoile lui de viață mai bună. În realitate inamicii se numesc inerția, resemnarea, birocrația, fuga de răspundere. Împotriva acestora se ridică forța organizată a comuniștilor cercetători. O bună parte dintre aceste cadre au venit direct
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
estică? Oare povestea dumneavoastră nu are sens, până la urmă, doar într-o țară în care există un recurs final la civilizație? Ce ne facem cu toți Ericii cărora istoria nu le-a dat nici cea mai mică șansă să-și apere, fie și cu pumnii, demnitatea? - Firește, acei cititori români care au perceput romanul meu ca pe o parabolă despre rezistență la un sistem totalitar au înțeles exact ce am vrut să spun. Sunt perfect conștient de faptul că opresiunea, în
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
25, 2004, 3). Există și varianta (la fel de neelegantă) în plus de asta, folosită chiar ca echivalent incident al locuțiunii adverbiale în plus: "M-am săturat să tot trag de la alții și, în plus de asta, e mai ușor să te aperi decât să ataci" (atsf.ro). O marcă orală suplimentară poate apărea în plan fonetic, prin eliziune: "Ș-atunci de unde măi nene simetrie? Plus d-asta eu sunt de părere că frumusețea reală este de fapt un cumul de mici imperfecțiuni
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
Aurel Vasilescu suportă în întregime dezavantajele generației, dar nu se bucură de nici unul dintre avantajele ei. Faptul că el prelungește în plină contemporaneitate solida formație interbelică, rigoarea morală și instinctul demnității care l-au ferit de complicități și l-au apărat de compromisuri, profesionalismul indiscutabil și vigoarea artistică a unei opere care va oferi mari surprize, nu i-au fost, pînă acum, de nici un folos în construcția prezenței sale publice, însă nici nu l-au scos în vreun fel din impasul
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
această antologie, ortodoxia lui Eminescu este cam alunecoasă și inconsistentă. Cea mai edificatoare poziție a poetului este clar ilustrată în articolul "Dup-o tăcere îndelungată...", prilej pentru a aminti că rolul conservatorilor, a statului în mod special, este de a apăra credința de influența elementelor alogene perturbatoare. Așadar, totul este o chestiune de accent care, în acest caz, cade pe "noi conservatorii", pe stat. |n concluzie, alături de folclor, de istorie, credința este și ea o modalitate autentică de a articula o
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
a fost temelia pe care el s-a clădit potrivit. Societățile s-au dezvoltat pe calea materială, morală și intelectuală, după aptitudinile și apucăturile lor de rasă, după condițiile pămîntului lor și după energia cu care au putut conserva și apăra cîștigurile de orice fel. Din mersul treptat al acestei dezvoltări au rezultat încet reformele politice, prefacerile relațiilor între statul cu așezăminte de formă fixată și societatea mergînd mereu înainte.[...] Se poate deci o societate măreață fără stat puternic; dar stat
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
decît „tăierea cu foarfeca”, „demolarea”, „desființarea” valorilor literaturii române. Cu un termen asortat momentului ne vedem taxați drept fundamentaliști! Spre onoarea d-sale, Gabriel Dimisianu indică fără echivoc acest procedeu descalificant, păgubitor, la urma urmei, chiar reputației celor ce sînt „apărați” într-o manieră egală cu sugrumarea spiritului critic. Simpla aluzie e, în sobrietatea sa, tot atît de elocventă precum menționarea unor nume, de altfel ușor de dedus: „Cine se referă la zonele joase, estetic vorbind, ale prozei lui Marin Preda
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
mai mult rău decît bine, la drept vorbid, pentru că lasă să se strecoare, în legătură cu ei, impresia fragilității. Scriitorul care are nevoie de protectori, de gardă de corp critică, apare într-o rea postură, trezind suspiciunea că singur nu se poate apăra”. Prin fermitatea unei asemenea posturi, G. Dimisianu atestă înscrierea d-sale în nucleul de conștiință a celei de-a cincea generații postmaioresciene, căreia, cronologic, îi aparținem. Natural, opiniile criticului-memorialist nu se suprapun totdeauna cu ale subsemnatului. O mai apăsată diferențiere
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
moment în care clubul popilor politicieni părea să aibă destulă influență în sînul Bisericii Ortodoxe. Nu neg că reacțiile apărătorilor drepturilor omului nu și-ar avea îndreptățire, dar nu poate fi negat nici că Biserica Ortodoxă are dreptul să-și apere credibilitatea. Călcînd Constituția? M-ar putea întreba careva. Cred că recurgînd la prevederea constituțională despre libertatea cultelor. Cu cîteva zile în urmă, același Bartolomeu Anania a ținut o predică prin care a criticat necruțător corupția. Asta nu e politică? S-
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
asistând la impunitatea de care se bucură baronii, asistând zilnic la amenințările pe care aceștia le proferează și chiar la demonstrații primitive de forță, se simt cuprinși de plasa unui sistem abuziv, ai cărui reprezentanți de frunte își cultivă și apără dreptul de a călca în picioare legile. Încurajând tacit sau explicit asemenea atitudini, partidul de guvernământ înțelege să facă din reinstaurarea fricii un atu major electoral. Dar, cu asemenea mentalitate nu putem spera că Europa ne va primi cu brațele
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
puși în fața realității atroce a proceselor de la Moscova și a Gulagului. Chimia morală a comunismului românesc a fost astfel produsul unei generații care-și asumase în totalitate definiția stalinistă a solidarității proletare: «Un internaționalist e acela care e gata să apere fără ezitare, cu fermitate și necondiționat URSS-ul; pentru că URSS este baza mișcării mondiale revoluționare, iar această mișcare revoluționară nu poate fi apărată și promovată decât dacă URSS-ul e apărat. Oricine gândește că poate apăra mișcarea revoluționară separat de
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
-și asumase în totalitate definiția stalinistă a solidarității proletare: «Un internaționalist e acela care e gata să apere fără ezitare, cu fermitate și necondiționat URSS-ul; pentru că URSS este baza mișcării mondiale revoluționare, iar această mișcare revoluționară nu poate fi apărată și promovată decât dacă URSS-ul e apărat. Oricine gândește că poate apăra mișcarea revoluționară separat de sau împotriva URSS-ului se ridică împotriva revoluției și va aluneca inevitabil în tabăra dușmanilor revoluției».” Acceptarea pe nemestecate a penibilelor sofisme de
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
proletare: «Un internaționalist e acela care e gata să apere fără ezitare, cu fermitate și necondiționat URSS-ul; pentru că URSS este baza mișcării mondiale revoluționare, iar această mișcare revoluționară nu poate fi apărată și promovată decât dacă URSS-ul e apărat. Oricine gândește că poate apăra mișcarea revoluționară separat de sau împotriva URSS-ului se ridică împotriva revoluției și va aluneca inevitabil în tabăra dușmanilor revoluției».” Acceptarea pe nemestecate a penibilelor sofisme de acest tip n-avea cum să rămână fără
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
care e gata să apere fără ezitare, cu fermitate și necondiționat URSS-ul; pentru că URSS este baza mișcării mondiale revoluționare, iar această mișcare revoluționară nu poate fi apărată și promovată decât dacă URSS-ul e apărat. Oricine gândește că poate apăra mișcarea revoluționară separat de sau împotriva URSS-ului se ridică împotriva revoluției și va aluneca inevitabil în tabăra dușmanilor revoluției».” Acceptarea pe nemestecate a penibilelor sofisme de acest tip n-avea cum să rămână fără urme în făurirea identității comunismului
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
în exil, în anii ’50, prin cultură, la modul general vorbind, și să se situeze în interiorul culturii românești, în mod special, al cărei specific îl purtau cu ei ca pe un destin propriu, voiau să-l releve și să-l apere. Cum au făcut? - iată întrebarea, proiectul și neliniștile din care s-a născut originalitatea acestei reviste. În anii ’50, exilul românesc, oriunde era el, la Paris, Madrid sau Buenos Aires, era foarte politizat și dorea, în mod firesc, să-și arate
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
exil - după cum țineau să arate - duseseră cu ei adevărata Românie și o etalau ca pe un blazon de noblețe spirituală sau ca pe un act de identitate. Nu e întâmplător că ziarele și revistele exilului afișau simplu, direct, tocmai ceea ce apărau sau încercau să salveze. „Românul” (1951-1963) era ziarul românilor liberi de la New York. „România” (1956-1971), cu apariție lunară sau chiar mai rară, apărea tot acolo. Cu același titlu, apăruse o publicație și la Roma (în 1954-1957). Și mai devreme, tot la
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
din dosar cu numele lui real. Mi-a răspuns: «Nu știu». După aceea am avut o lungă corespondență, iar după ce a fost publicat volumul i-am trimis un exemplar. A urmat un nou schimb de scrisori în care s-a apărat cu îndîrjire. Înainte de a da publicității un articol în care vorbeam despre el, i l-am trimis și, în cele din urmă, mi-a cerut o întîlnire în care am avut o lungă și deschisă convorbire. Nu pot să vă
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Scrisul reprezintă o modalitate de a lupta cu moartea, nu cu morții”, scrie Ileana Mălăncioiu, referindu-se, printre altele, la șirul de atacuri nedrepte, multe dintre ele, la care au fost supuși Noica, Eliade, Cioran, ei nemaiavând cum să se apere. Deci trebuie alții să o facă. Nici Eugen Jebeleanu nu se mai poate apăra, și el atacat în lipsă și deseori pe nedrept. Va fi avut Jebeleanu păcate, erori de opțiune politică, dar uită azi cei care îi văd numai
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
Mălăncioiu, referindu-se, printre altele, la șirul de atacuri nedrepte, multe dintre ele, la care au fost supuși Noica, Eliade, Cioran, ei nemaiavând cum să se apere. Deci trebuie alții să o facă. Nici Eugen Jebeleanu nu se mai poate apăra, și el atacat în lipsă și deseori pe nedrept. Va fi avut Jebeleanu păcate, erori de opțiune politică, dar uită azi cei care îi văd numai erorile faptul că în jurul său se strângeau, în anii dictaturii ceaușiste, toți nemulțumiții din
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]