1,129 matches
-
lui Platon, ci acela al unei crize - al unei judecăți - care face manifestă ruptura dintre destinul gânditorului și viața cetății; e vorba de procesul lui Socrate. Dreptul este condamnat ca nedrept, trimisul lui Apollo e acuzat de necredință, competența e apanajul mulțimii, libertatea e un deghizaj al tiraniei - aceasta e Cetatea în care, după moartea lui Socrate, filosoful devine străin (în sensul în care intervenția lui riscă să fie oricând amendată asemenea celei a lui Socrate). De acum înainte Cetatea filosofului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu valoare circumstanțială, ci în a-i furniza motivația existenței sale la limită: distincția dintre bine și rău. Să mai remarcăm faptul că ceea ce contează pentru gardieni nu e căutarea pură a adevărului - care presupune deliberarea și eroarea (și e apanajul filosofilor) -, ci exercițiul concret al adevărului, care stă sub semnul responsabilității. Or, pentru ca această formație să fie consistentă, e necesar ca acele cunoștințe care le sunt oferite gardienilor să fie certe. Platon începe proiectul reformei educative bazându-se pe schema
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pur estetică. Ca problemă de guvernare arta are (așa cum am mai spus) conotații fundamental etice. Esteticul nu este ignorat, căci așa cum spune „frumosul este cauza binelui”, dar nu reprezintă un scop în sine. Valorile estetice, impunerea lor, trebuie să rămână apanajul statului. Fizionomia valorilor estetice preformează eticul și civicul, din acest motiv arta este un instrument de natură politică. „Căci forma de guvernământ este pentru oameni o adevărată hrană, cea bună-i face buni, cealaltă - nevolnici.” E evidentă aici o filiație
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a asociațiilor spontane, nestânjenite de rigorile rațiunii. Desigur, iluminarea nu e condiționată numai de munca prealabilă, ci și de întreaga cultură a creatorului, de varietatea cunoștințelor sale. 5. Dezvoltarea creativitățiitc "5. Dezvoltarea creativit\ții" Multă vreme creativitatea a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorități restrânse, ceea ce este adevărat dacă ne gândim la nivelul creativității inovatoare și la cel al creativității emergente. Distingându-se mai multe trepte calitative în creație și observând cum și eforturile de gândire obișnuită implică ceva nou
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
profesorului, în clasă, se înscrie în prima categorie, în timp ce pentru elev este mai potrivită încadrarea în cea de a treia; • CV, CPV și CNV nu au aceleași regimuri și ritmuri de codare, transmitere și decodare. Se apreciază că promptitudinea este apanajul CPV și CNV, ele fiind de patru ori și jumătate mai rapid decodificate decât CV. Vom sublinia ulterior consecințele acestui fapt, pentru comunicarea didactică; • Conținuturile afectiv-atitudinale, indispensabile dimensiunii relaționale a oricărei comunicări, se transmit, în proporții hotărâtoare, prin CPV și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
normali” ca și În cazul celor „degenerați”19. Fără Îndoială, au existat deosebiri calitative de proporții Între tratamentul efectiv al acestor două categorii de indivizi. Eugeniștii doreau Însă ca deciziile despre felul În care vor fi tratați indivizii să fie apanajul unei elite tehnocratice profesionale (În special cea a igieniștilor), În colaborare cu reprezentanții statului. Astfel, nici indivizii sănătoși, nici cei bolnavi nu se puteau baza pe propriile acțiuni pentru a-și defini statutul; un individ „normal” putea deveni parte a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Început să se exercite abia după 1918. În aceste condiții, inițiativele În privința programelor de asistență socială și sănătate publică nu au fost supuse nici unor influențe, dar nici nu au beneficiat de sprijin din interiorul sau din exteriorul canalelor oficiale, rămânând apanajul unui grup reformist restrâns, ai cărui membri, proveniți din diferite profesii, lucrau În serviciul statului. Singura tematică populistă căreia i s-a acordat atenție a fost soarta românilor din afara granițelor Regatului: din Transilvania, Bucovina, sudul Dobrogei și Basarabia. Carol I
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și sociale ale apartenenței la un grup minoritar. În sfârșit, ar putea exista teama de a asista la transformarea, prin simpla lege a numărului, a unui mod de viață și a unor forme de sociabilitate care sunt în mod necesar apanajul unei minorități. Cel mai înalt grad de exclusivism îl întâlnim la elitele ce prezintă anumite trăsături tipice castelor, așa cum au fost ele puse în evidență de Celestin Bouglé (1908): ierarhie, ereditate, repulsie. În această privință, Tocqueville, reflectând asupra factorilor care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să poată fi generalizate și aplicate altor intervenții. Evaluarea ex post ar trebui să se facă la un interval de timp după implementare, dat fiind faptul că vizează producerea impactului. N Negociere - Cristina Doboș Negocierea (n.) nu trebuie gândită ca apanaj al omului de afaceri; n. este folosită uzual de fiecare dintre noi în relațiile pe care le stabilim zilnic cu persoanele din jur. Un negociator poate avea calități înăpscute, dar bun negociator poți deveni prin experiența n. și prin înțelegerea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
tipologizarea este cea mai limitată formă a demersului intelectual. Plasarea tipologiilor la limita demersului științific se datorează subordonării acestora față de procesul de construcție a teoriilor. În timp ce maturitatea științelor empirice ține de capacitatea acestora de a formula teorii, construcția tipologiilor rămâne apanajul științelor empirice aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare. Tipologizarea s.b. se înscrie într-un demers weberian de construcție a unor ideal-tipuri care, prin abstractizarea diversității fenomenelor, permit o înțelegere a particularităților și a realităților s.b. Construirea tipologiilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
putea fi tratate într-un mod unitar. Dincolo de interpretările, generalizările și previziunile - de multe ori greșite - ale adepților acestor curente, se poate spune că marxismele reprezintă una dintre cele mai importante provocări intelectuale aduse liberalismului triumfător. Falsa profeție nu este apanajul unei anume perspective - după cât se pare, Istoria nu s-a sfârșit, după cum afirma un neoliberal marcant precum Francis Fukuyama, după încetarea „războiului rece”. Politicul nu poate fi gândit ca un moment înghețat. În probleme precum relațiile Nord-Sud în condițiile globalizării
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
spre război în aceeași măsură ca și non-democrațiile, fără a fi mai pacifiste decât alte state, în ciuda „handicapului” instituțional pe care îl au în politica externă (Ray, 1995). Așa-numitul pacifism, medierea și soluționarea pașnică a conflictului nu ar reprezenta apanajul exclusiv al statelor democratice: ele sunt mijloace diplomatice universale de care toate statele se pot servi, dincolo de natura internă a regimului, în măsura în care corespund interesului național. De asemenea, dincolo de caracteristici interne, se pot identifica o multitudine de factori structurali alternativi, de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
împărtășite global. Dacă dimensiunea economică este cea mai vizibilă, dimensiunea culturală este cea mai controversată. Nu de puține ori, în spațiile academic, politic, și chiar popular, revigorarea în lume a identităților și recrudescența separatismelor etno-culturale după 1989 au fost considerate apanajul tendinței de localizare ca reacție opusă la globalizare, fapt care pune serios sub semnul întrebării posibilitatea emergenței unei „conștiințe globale”. Ca vector al celorlalte dimensiuni, cea tehnologică semnifică expansiunea globală și uniformizarea la vârf a tehnologiilor informațiilor, comunicațiilor și de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nucleare ale celor două puteri. Vezi, de pildă, teza potrivit căreia expunerea la „contact” cu alte culturi, la „diferență”, ca urmare a mobilității sociale asociate globalizării, potențează conștiența distinctivității de sine a grupurilor etno-culturale, determinând astfel mișcări identitare separatiste ca apanaj al localizării. Pentru acest capitol, în afară de lucrările deja menționate, vezi, de exemplu, și Bauman (2005), Bretherton și Ponton (1996), Clark (1997), Harvey (1990), Hirst și Graham (2000), Huntington (1998), Kalb et al. (2000), Ohmae (1995). Distincția secole „lungi” și „scurte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a-și atinge scopurile. Dimensiunile acestui postulat au însă o acoperire scăzută în realitate (Denni, Lecomte, 2004, p. 11). Cu excepția votului (cel mai adesea cu o participare mai mare de 50%), restul angajărilor în activități politice constituie cel mai adesea apanajul unei minorități. În funcție de ponderea persoanelor care au participat avem următoarea situație (date medii cu privire la Franța): semnarea unei petiții (50%), participarea la o manifestație autorizată (25%), participarea la un boicot (10%), grevă violentă (8%) și ocuparea unei clădiri publice (6%). Doar
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
maximă autoritate morală a personalității și că, prin urmare, nu oricine o poate acorda. Ba mai mult, apreciază că nu există muritor care să Întrunească pe deplin condițiile acestei autorități morale, astfel că iertarea ar trebui să reprezinte doar un apanaj divin. Noi credem totuși că oamenii, deși păcătoși, pot și trebuie să-și acorde iertări: pot, pentru că sunt În stare să Învețe din greșelile lor și ale celorlalți, și trebuie, pentru că numai așa Își pot spori responsabilitatea unul față de celălalt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
s-o învețe la școală, la cazarmă sau, în orice caz, în relațiile birocratice cu clasa dominantă. Prin urmare, că poporul trăiește într-un fel de vis precultural, adică premoral și preideologic. Unde morala și ideologia sunt văzute ca fiind apanajul exclusiv al clasei burgheze (sau, mai bine spus, al intelectualilor înșiși, oameni de litere, savanți sau politicieni). Din perspectiva unei noțiuni atât de clasiste, ca să nu spunem aristocratice, de cultură, poporul este deci considerat un fel de rezervă, iar celor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
edificatoare a textului, teoreticianul încearcă să stabilească un circuit de comunicare directă, din interior. Critică și profunzime are un caracter vădit demonstrativ, mai ales prin redefinirea celor două concepte implicate în titlu. Pe de o parte, profunzimea, care nu este apanajul criticii psihanalitice, ci al oricărui proces spiritual impecabil articulat. Iar pe de alta, însăși noțiunea de critică - în esența sa, un act de cunoaștere prin edificare. În subsidiar se formulează o întrebare tulburătoare ce privește relația dintre conștiința critică și
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
solidarității dintre cunoaștere și proiecția de lumi spirituale, în Dicțiunea ideilor el se așază pe continuitatea dintre gândire și rostire în actul critic, tinzând să infirme pe cei (Paul Valéry, printre ei) care fac din alianța ideii cu expresia un apanaj exclusiv al poeziei. Singura critică prelungește ținuta pledantă a celorlalte cărți, dar obiectul se schimbă și în prim-plan pășește critica autohtonă contemporană, din toate generațiile și de toate formulele. Opțiunea pentru solidaritatea literaturii cu comentariul rămâne constantă. Pretutindeni există
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
acolo, puterea autoritară a statului, neîngrădită de instituții reprezentative, putea Înfrânge total rezistența și putea forța continuarea intervențiilor. Cu toate acestea, ideile de la bază, de care depindea legitimitatea și atractivitatea lor, erau foarte occidentale. Ordinea și armonia care cândva păruseră apanajul unui Dumnezeu unitar au fost Înlocuite de o credință similară În ideea de progres, pe care binevoiau să o Împărtășească savanții, inginerii și planificatorii. Puterea lor, să nu uităm, era cel mai puțin contestată atunci când alte forme de coordonare eșuaseră
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
strada, orașul, subsolul, cușca ascensorului), animale psihopompe (câinele), fascinația pentru detaliu, metalele (mercur, plumb, cositor), umbra, simbolurile cristice, inversarea, timpul și spațiul, masca, iedera, corporalitatea, Domnul Ioachim și Domnișoara Elvira ș.a. Poetul folosește un ton polemic, refuzând „colecția de alibiuri”, apanajul formelor și atitudinilor false și ironizând stările de blazare. Citatele sau trimiterile la scriitori ca Dino Buzzati, Eugen Ionescu, Thomas Wolfe, Luigi Pirandello, Adolfo Bioy Casares, Truman Capote, William Blake, J.L. Borges, Samuel Beckett, Bruno Schultz, Friedrich Nietzsche induc ideea
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
studii, o modificare a distribuției centrilor culturali europeni, și reculul culturilor din răsărit și sud, în avantajul celor din nordul și apusul Europei. Cu toate acestea, migrația academică spre sud nu a dispărut în secolul XIX și nu reprezintă doar apanajul etnicilor greci din Principate. Filiera este mai ales una ecleziastică, câtă vreme înalți prelați ai Bisericii Ortodoxe Române, precum mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi, sprijineau pe cei care doreau a-și împlini studiile în arealul ortodox. I. Heliade-Rădulescu admira modelul învățământului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
supremația provincialilor răsăriteni față de romani și italici în anumite activități comerciale, aceasta este cel mai bine ilustrată în cazul comerțului caravanier și al celui cu mirodenii provenite de la inzi și seri, care, așa cum a arătat și Vasile Pârvan, au rămas apanajul exclusiv al provincialilor din Syria și Arabia 64. • O altă idee extrem de valoroasă a lui Vasile Pârvan este cea despre dezvoltarea economică suficient de puternică a provinciilor frontaliere, fapt care a stimulat un amplu comerț cu externae gentes: „nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei înșiși, preferând izolarea îngemănată cu orgoliul superiorității lor profesionale, morale ori, după caz, spirituale. Prin această metodă ei vor salva cultura autentică, fără să afecteze prin nimic bazele sistemului. În schimb, negocierea contractului dintre putere și societate a fost apanajul negustorilor. La fel ca și călugării, ei au apărat diversitatea în cultură și nu în societate. Negustorii au asigurat legătura dintre dizidenți și servilismul scribilor. Cum numai în ficțiune se putea discuta despre morală ori justiție socială, scriitorul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
călugării, ei au apărat diversitatea în cultură și nu în societate. Negustorii au asigurat legătura dintre dizidenți și servilismul scribilor. Cum numai în ficțiune se putea discuta despre morală ori justiție socială, scriitorul a fost aproape singurul care a avut apanajul de a chestiona societatea, în condițiile în care această șansă le-a fost refuzată istoricilor, sociologilor și jurnaliștilor, subordonați aproape integral rigorilor ideologice ale regimului 27. Trădată de scribi, cultura română sub comunism a fost salvată de călugări și negustori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]