226,569 matches
-
Constantin Țoiu Povestea lui Creangă este de fapt romanul unei mici revoluții împotriva unui stat autoritarist, cum ar fi, în scrierea marelui autor humuleștean, soacra ( având sau cu) trei nurori: trei provincii aprig stăpânite ce aparțin autorității presupuse. Întâi, despre soacra aceasta intratabilă, cu cicălelile și muștruluielile ei, trebuie să știm că l-a băgat devreme de tot în pământ pe bărbatu-su, tatăl celor trei flăcăi ai lor, "tari de virtute dar slabi de minte
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
cunoscută în sat pentru asprimea ei ieșită din comun etc. etc. Cu un avocat bun, un maestru al baroului absolut, învinuitelor s-ar putea să li se acorde unele circumstanțe atenuante. Susținând de exemplu că acest sadism, această cruzime nu aparține acuzatelor, niște fete bătute de soartă,... aceasta, soarta ea însăși, luând câteodată aspectul unei soacre, SOACRA SUPREMĂ... cruzimea aparținând, de fapt, vieții, dacă nu cumva și Artei, dacă ea încape pe mâna unui artist iresponsabil, ( mă rog). Doamne ferește, ar fi
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
absolut, învinuitelor s-ar putea să li se acorde unele circumstanțe atenuante. Susținând de exemplu că acest sadism, această cruzime nu aparține acuzatelor, niște fete bătute de soartă,... aceasta, soarta ea însăși, luând câteodată aspectul unei soacre, SOACRA SUPREMĂ... cruzimea aparținând, de fapt, vieții, dacă nu cumva și Artei, dacă ea încape pe mâna unui artist iresponsabil, ( mă rog). Doamne ferește, ar fi putut să reiasă că însuși autorul romanului ar fi un fel de marchiz de Sade român, primul.
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
a lui Valeriu Moisescu, de la U.N.A.T.C. își încheie studiile anul acesta. Gianina Cărbunariu a prezentat pe scena Casandrei spectacolul ei de absolvență: Mă cheamă Isbjörg. Sunt o leoaică. de Havar Sigurjonsson, după un roman de Vigdis Grimsdottir. Traducerea îi aparține doamnei Carmen Vioreanu. Nu cunosc nici romanul autoarei islandeze, nici scenariul, dar alegerea Gianinei Cărbunariu nu a fost deloc una simplă. Ea nu a bifat o acțiune, ci a propus un lucru extrem de serios, cum n-am văzut de mult
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
și ale subconștientului, o încercare, pînă la urmă, de descifrare a intervalului vieții parcurs brutal. O încercare de terapie prin povestire, prin verbalizare a celor săvîrșite, o exorcizare pentru ca Isbjörg să aibă puterea să trăiască. Se poate asta? Răspunsul îi aparține fiecărui spectator. Am căutat împreună cu actorii un text care să spună o poveste interesantă și pentru noi, și pentru cei care trăiesc, ca și noi, într-o realitate bulversantă, invadată de situații-limită, care se succed violent pe stradă, în blocul
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
și, mai ales, a emoției, nu mereu prezentă în jocul actorilor, are și vreo două finaluri. Cîteva lucruri mi se par importante de spus. Felul cum începe spectacolul m-a condus în cu totul altă "literatură" decît cea căreia îi aparține scenariul. Și mai exact, în zona spațiului concentraționar, al ghetourilor, al execuțiilor de tip SS. Prea mult ritual împrumutat de acolo în aparițiile gardienilor cu puștile îndreptate spre o tînără, despre care vom afla mai tîrziu ce-a făptuit, cu
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
ilustrative ale speței, sub semnul deopotrivă al vocației literare și al onestității, o reprezintă Jurnalul în libertate (conotația e desigur ironică) al prozatorului Constantin Mateescu, de care ne vom ocupa în prezentele rînduri. Se poate constata cu ușurință că autorul aparține tipului de inadaptabil, atît de caracteristic categoriei oamenilor de litere, sensibil și analitic la tot pasul, achitîndu-se de obligațiile habituale totdeauna cu un grad de dificultate. Însemnările d-sale își trag foarte adesea substanța chiar dintr-o atare incongruență cu
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
determinată în bună parte de existența acestui monstru care a dominat un veac de crime, suferință, sărăcie". Lucrurile se agravează prin împrejurarea că factorul teratologic nu și-a încetat acțiunea, că toxinele lui continuă a se deversa în mediul ce aparține formal "libertății". O doză de "stalinism" persistă evident și după dramatica "exorcizare" din decembrie. Dovezile abundă: "Mulți activiști în posturi de conducere. Confuzie de valori morale. Revoluția o falsă revoluție". Un personaj de la Radiodifuziune (unde se pătrunde, în 1993, cu
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
apar. Maurice Nadeau a fost, timp îndelungat, personaj de prim-plan al vieții literare din Franța. Gazetar, cronicar la Combat, L’Observateur, La Quinzaine littéraire, Les Lettres Nouvelles. Critic și istoric literar, editor și descoperitor de mari nume. Lui îi aparține prima istorie a suprarealismului, el a fost primul care i-a publicat pe Roland Barthes, David Rousset sau Georges Perec, și primul gata să-și asume, înfruntînd un întreg scandal, editarea traducerilor cărților lui Miller, mai apoi ale celor scrise
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
sînt «sfinții» mei. Și-mi dau bine seama în ce puncte se aseamănă, pînă și în a refuza admirația pe care le-o port, care e tocmai împotriva a ceea ce au vrut și au sperat. Din moment ce ei nu-și mai aparțin, n-am eu dreptul să mi-i apropriez, să fiu pentru ei trădător și sperjur? ș...ț Nimic nu mă emoționează mai mult decît viețile consacrate unui joc care nu face banii, viețile acelora care au ratat totul, arzînd de
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Există cineva care vorbește la persoana întîi, dar, avertizează Nadeau la început, acesta e doar un eu gramatical și social care a avut ocazia să joace rolul de ziarist-critic-director de revistă. Spațiul autobiografic în care se mișcă amintirea lui Nadeau aparține persoanei a treia, în forma plurală de ceilalți, situație care comprimă condiția de critic la statutul de servitor fidel al diverșilor stăpîni a căror livrea a îmbrăcat-o. Umilință ce se dovedește a fi „scuza de a exista". Printre ceilalți
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
nimic de-a face nici cu presiunile, nici cu insistențele, nici cu prezența permanentă în paginile unor publicații sau pe unele simeze. Arta de fapt este atât de independentă încât nu ține cont de nimic și de nimeni. Ea își aparține sie însăși De data aceasta, cacealmaua este atât de enormă și vizibilă încât întrece orice limită. Expoziția doctorului Georges Dumitresco de la Palatul ONU este un eșec total. Mai exact, este o rușine. O rușine pentru România, o rușine pentru arta
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
mise en scène transparente. Pe numele său Ghiță Dron, el face parte din peisaj, ca și celelalte fantoșe cu nume de genul Bobocica Mărunțelu. Multele considerații generalizante și cronicărești care par să fie puse pe seama personajului, de fapt nu-i aparțin acestuia, ci autorului. Este aceeași voce pretutindeni, și în capitolele în care vorbește personajul, și în ultimul capitol în care acesta "dispare". Prin urmare intenția autorului depășește planul intrigii, tinzând să-și transforme narațiunea într-un studiu glumeț de mentalitate
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
Vînătorul zorilor (1930) fac trecerea de la proza tradițională, realistă, la una avangardistă, ludică, preocupată de expresie și de ruperea canoanelor. Tema fundamentală a cărților sale din cea de-a doua perioadă, a exilului în Argentina, este puterea. Acestei perioade îi aparțin și volumele de povestiri Istoria macacilor ( 1955), în care autorul amestecă umorul grotesc, sarcasmul și ironia, Moarte de cîine (1958) sau Fundul sacului (1962) în care condiția umană, degradarea într-o lume lipsită de valori devin temele fundamentale. Grădina desfătărilor
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
cazul să o dorească. O asemenea harnică asistentă a declarat mai bine de două duzini de bătrâni trimiși dincolo. Deocamdată, problema este în mâinile justiției și se dezbate public. Vom vedea... Oricum, populația Europei îmbătrânește și, indelebil semn că Europei aparținem, și populația țărișoarei noastre se rărește văzând cu ochii. Nepoții vor prinde vremuri când se vor striga din măgură în măgură, precum buciumașii unor veacuri de glorie. Supărarea e că, și așa, tot bătrânii vor fi tot mai numeroși. Aici
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
ca și cum acest element și nu altele ar constitui scăderea sa intrinsecă Într-o astfel de conjunctură, o interogație a lui Mircea A. Diaconu ni se pare penetrantă: "Ce cîștigă o operă precum Don Quijote de la Mancha dacă spunem despre ea că aparține structural postmodernismului? Ce pierde ea dacă o astfel de asociere, posibilă, nu este făcută?". Să revenim însă la componența falangei postmoderniste. Cu toate că o ilustrează exclusiv cu figuri ale optzecismului, prin grupajul de analize ce însoțește studiul introductiv, criticul are dubii
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
se arată dispuși a le recunoaște ascendența, considerîndu-i deja "epuizați", "terminați". Se manifestă o mobilitate fără precedent, o nervozitate generaționistă aproape isterică. Au început să bată la ușă și "douămiiștii" Mircea A. Diaconu menționează și "condescendența" optzeciștilor afirmați inițial, majoritatea aparținînd "totalitarismului" bucureștean ( s-ar putea vedea aci o analogie cu valul prim, privilegiat, al șaizeciștilor), în raport atît cu congenerii lor veniți ulterior, mulți dintre ei circumscriși mediului provincial, cît și cu cei care, ținînd de alte vîrste poetice, s-
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
vopsitor, preocupat intens și individual de studiul muzicii și al filosofiei. Așadar, din 1957 până în 1961, Iosif Corpas a făcut parte dintr-o categorie de "politici" aparte - "frontieriștii". Considerați de către "adevărații" opozanți ai comuniștilor ca indivizi nedemni de-a le aparține, "frontieriștii" ilustrează însă ceea ce autorul numește rezultatul "crimelor de propagandă" de care s-a făcut, printre altele, culpabil vechiul regim. Căci ce altceva ar putea fi numit decât "crimă", propaganda "libertății" cetățenilor din țările socialiste închiși, în fapt, ca-n
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
prepoziției sînt cam în proporție de 90 , citate din texte religioase: "căzuți întru Hristos", "iubiții mei întru Hristos", "întru această zi", "întru înțelegerea", "întru slava Sa", "întru numele Tău", "întru adevăr", "întru Domnul", "Te sălășluiește întru noi" etc. Câteva exemple aparțin unui stil solemn care imită de fapt tonalitatea religioasă și poate pe cea filozofică, într-un discurs politic mesianic: "frați întru umanitate"; "pe dificilul drum al renașterii naționale întru demnitate, trai civilizat și pace"; "intelectualii noștri își vor aduna simțirea
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
o viață, Radu Cosașu: "Mircea e un om care a crezut din convingere profundă în comunism ( ...) Cum a ajuns Mircea să fie interzis ca artist după ce a fost secretar de partid la Sahia, este unul dintre acele mistere extraordinare care aparțin marilor artiști". Descoperi, explicit sau printre rînduri, multe povești ( dacă se poate spune povești) despre mecanismele unei cinematografii în dictatură, despre atmosfera unei lumi, despre sufletul unui om. De pildă, povestește Săucan, cel născut, în ’28, la Paris, dintr-o
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
tocmai aceea de a nu se lăsa prins. Mircea Săucan a ajuns, cum el însuși spunea, "la sfîrșitul unei perioade care se numește provizoriu viață". A încheiat-o. A fost "un dezastru fericit" ( formula, aplicată cîndva la "fenomenul Săucan", îi aparține lui Virgil Duda). Dacă ar fi să aleg un epitaf care i s-ar potrivi, din tot ce spune în carte, ar fi acesta: "Nu eram potrivit pentru epoca aceea, pentru lumea aia, pentru mentalitatea și pentru vîrsta cinematografului. Chiar dacă
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
Cronicar " Am foarte puține răspunsuri" Declarația din titlul cronicii noastre aparține dlui Horia-Roman Patapievici și am citat-o după revista VATRA (nr. 1) în care autorul Omului recent i-a acordat un amplu interviu dlui Al. Cistelecan. (În același număr, în parte consacrat Cazului Patapievici - noi file la dosar), și alte
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
hazlie intitulată Ăla micu^ ne obligă la o erată. Iat-o: "În- tr-un binevoitor comentariu despre revista Echinox, Cronicarul R.l., la rubrica Revista revistelor, remarcă un «curajos și sarcastic text al dlui Al. Cistelecan etc.». Este adevărat că articolul îi aparține lui Cistelecan, cu precizarea că îl cheamă Alex. Este adevărat că e curajos și sarcastic, dar acestea aparțin, de data asta, fiului, nu tatălui. Așadar, există cel puțin doi Cistelecani curajoși și sarcastici, în numele cărora îmi permit să spun: să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
Cronicarul R.l., la rubrica Revista revistelor, remarcă un «curajos și sarcastic text al dlui Al. Cistelecan etc.». Este adevărat că articolul îi aparține lui Cistelecan, cu precizarea că îl cheamă Alex. Este adevărat că e curajos și sarcastic, dar acestea aparțin, de data asta, fiului, nu tatălui. Așadar, există cel puțin doi Cistelecani curajoși și sarcastici, în numele cărora îmi permit să spun: să fie primit!" l De la Sibiu, dl Mircea Tomuș ne trimite CAIETELE LUI MOPETE, publicație de cultură, nr. 1
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
Ioana Pârvulescu Cele mai frumoase povești nu au autor, nu sînt ale nimănui sau, mai bine zis, aparțin tuturor, spune Jean-Claude Carrière în extraordinara lui culegere : "Gura din umbră vorbește pentru toți. Uriașa popularitate, culmea gloriei este, pînă la urmă, anonimatul". Nevoia de a transmite mai departe un lucru care ne-a plăcut, nevoia de a repovesti este
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]