1,604 matches
-
pentru orice unitate din videograma relevantă". Această prevedere stabilită de completul de arbitraj vizează în fapt o conduită ipotetică de sustragere de la plata remunerației, reglementându-se o veritabilă sancțiune în cazul neconformării cu dispozițiile metodologice. Această măsură este considerată de apelantă ca lipsită de temei legal, întrucât organismul de gestiune are suficiente mijloace de control și de obținere a informațiilor și nici nu se impune ca aceste mijloace să fie întărite sau substituite prin aplicarea acestei sancțiuni. De altfel, și acest
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
videograma relevantă" nu este cunoscut producătorului videogramei, așa încât prevederea este total inaplicabilă. Având în vedere că nici metodologia privind drepturile mecanice pentru fonograme nu reglementează o astfel de sancțiune, același raționament trebuie urmat și în prezenta cauză. În consecință, solicită apelanta ca noțiunea PPD-ului să fie aceea propusă de UPFR: "Art. 7. - (1) Baza de calcul al remunerațiilor o reprezintă cel mai mare preț publicat de producător în ziua ieșirii suportului înregistrat din depozitul producătorului, așa cum reiese din lista de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 311/2010, fiind dovedit în practica europeană faptul că baza de calcul este aceeași atât în cazul fonogramelor, cât și în cazul videogramelor. Aceleași solicitări le are apelanta și pentru stabilirea bazei de calcul în cazul produselor mid, budget și solduri pentru argumentele prezentate mai sus. IV. O altă critică adusă soluției adoptate decompletul de arbitraj privește modalitatea de stabilire a remunerațiilor minime, respectiv faptul că acestea nu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
este mai mare decât cel stabilit de arbitri, însă și prețurile practicate în țările europene sunt net superioare celor practicate în România, drept pentru care nu ar fi fost echitabilă aplicarea acelor remunerații fixe într-un mod "tale quale". Consideră apelanta că remunerația minimă nu trebuie să devină o formă de constrângere a producătorului, prin exercitarea unei presiuni asupra prețului practicat de acesta, și nici nu trebuie să substituie remunerația procentuală. Or, stabilirea unei remunerații minime neadaptată realităților românești conduce la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
arbitrii au apreciat că, în situația în care produsul principal (produsul promovat) devine videogramă, titularii de drepturi pot fi prejudiciați patrimonial, în lipsa stabilirii unei remunerații echitabile, iar pentru aceste considerente au stabilit o remunerație minimă de 0,60 lei. Consideră apelanta că este criticabilă o astfel de analiză deoarece este total eronată; videograma care ajunge să fie vândută ca produs premium nu va putea fi niciodată considerată un produs principal deoarece, chiar prin definiția dată acestui tip de produs, acesta se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
la fonograme, ci doar la videograme. De altfel, chiar prezenta metodologie reglementează atât tipul videogramei, cât și remunerația corespunzătoare acesteia, atunci când videograma sau videogramele sunt asociate unui alt produs (fie el fonogramă sau alt produs multimedia). Din acest motiv, consideră apelanta că nu se impune o suprareglementare a "pachetelor" formate prin asocierea videogramelor cu alte produse multimedia atâta vreme cât remunerația corespunzătoare videogramelor este determinată. Mai mult, arbitrii au decis că "se datorează remunerația corespunzătoare pentru fonograma ..." fără a indica valoarea acesteia sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
multimedia atâta vreme cât remunerația corespunzătoare videogramelor este determinată. Mai mult, arbitrii au decis că "se datorează remunerația corespunzătoare pentru fonograma ..." fără a indica valoarea acesteia sau norma juridică ce-o reglementează, astfel încât să permită o aplicare corespunzătoare a acestor prevederi. Arată apelanta că, din formularea dispozițiilor art. 6 alin. 3 pct. a), b), c) și d) din metodologie, se poate înțelege că pentru aceste "pachete" a fost stabilită o singură remunerație formată dintr-o remunerație procentuală (raportată la produsul principal) și o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
ar conduce, în practică, la perceperea unei remunerații forfetare, într-un mod automat, fiind astfel eludate criteriile în funcție de care remunerația a fost stabilită, nemaiavând nicio relevanță juridică veniturile producătorilor din vânzarea videogramelor, ci doar numărul de unități vândute de aceștia. Apelanta solicită instanței de apel, având în vedere și propunerea consemnată în Procesul-verbal nr. 795 din 22 februarie 2011 și completată prin corespondența purtată cu UCMR-ADA pe e-mail în data de 28 februarie 2011, să stabilească o remunerație procentuală (principală), reprezentând
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
Lituania, Norvegia, Suedia remunerația este de 7,2% din PPD, potrivit situațiilor remunerațiilor depuse chiarde către UCMR-ADA (secțiunea Dual disc audiovizual album). În ce privește remunerația pachetului format din videogramă plus videograma premium [art. 6 alin. 3 lit. b) din metodologie], consideră apelanta că raționamentul completului de arbitraj este întemeiat doar pentru stabilirea remunerației minime ce ar fi constituită din remunerația minimă corespunzătoare pentru videograma produs principal plus remunerația forfetară minimă pentru produsul premium. Acest raționament nu poate fi reținut în cazul stabilirii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
completul de arbitraj a avut-o în vedere la stabilirea remunerației procentuale pentru videograma standard. În ceea ce privește remunerația pachetului format din videogramă plus videogramă sau multiplu [art. 6 alin. 3 lit. d) din metodologie], soluția completului de arbitraj este considerată de apelantă neîntemeiată deoarece, în varianta videogramă + videogramă, nu există situația ca ambele să fie produse standard sau unul standard și celălalt budget ori sold, ci doar situația produs standard + premium. Or, această situație este deja reglementată la pct. b) al articolului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
sau unul standard și celălalt budget ori sold, ci doar situația produs standard + premium. Or, această situație este deja reglementată la pct. b) al articolului din metodologie. Și în varianta videogramă + multiplu (două sau mai multe videograme) este găsită de apelantă neîntemeiată soluția ca pentru fiecare produs suplimentar să fie percepută o remunerație fixă la nivelul remunerației minime din tabel, pentru aceleași argumente precizate anterior. VI. Referitor la excluderea categoriei "produselor MID" din metodologie: Este criticată soluția completului de arbitraj pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
fiind produsele cu un preț mai mic cu cel puțin 20% față de PPD (prețul standard). Completul de arbitraj a reținut că o astfel de categorie nu se regăsește în practica managementului colectiv al drepturilor de autor pe plan european. Consideră apelanta că un astfel de motiv nu poate justifica respingerea cererii de includere a categoriei mid, în condițiile în care realitățile românești impun o astfel de categorie. Este inechitabil ca remunerația să fie stabilită la prețul PPD când, în realitate, acest
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
În art. 13 din metodologia stabilită de arbitri se prevede obligația "utilizatorilor" de a elabora trimestrial cataloage care vor cuprinde cel puțin lit. f): "PPD-ul pe fiecare videogramă muzicală și tip de suport". Această prevedere este inaplicabilă - în susținerea apelantei - întrucât în decursul unui trimestru prețul produselor variază. Din acest motiv a considerat justificată cererea UPFR de a transmite lista de prețuri cuprinzând PPD-ul în mod separat de catalogul editat de producători, în caz contrar aceștia fiind puși în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
liste de prețuri. În drept, sunt invocate prevederile art. 131^2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996 , art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă. Apel legal timbrat. Intimata a formulat întâmpinare, prin aceasta arătând în esență că: Apelanta omite faptul că obiectul supus comercializării îl reprezintă opera muzicală și nu suportul fizic DVD. Drepturile patrimoniale asupra obiectului principal supus comercializării aparțin autorului (compozitor, textier), însuși legiuitorul dispunând faptul că drepturile producătorului au doar un caracter conex în raport cu drepturile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
opera muzicală și nu suportul fizic DVD. Drepturile patrimoniale asupra obiectului principal supus comercializării aparțin autorului (compozitor, textier), însuși legiuitorul dispunând faptul că drepturile producătorului au doar un caracter conex în raport cu drepturile de autor. Prin urmare, nu trebuie admisă încercarea apelantei de a conferi operelor muzicale și drepturilor autorilor acestora un caracter conex în raport cu drepturile producătorului. În consecință, la stabilirea remunerației trebuie avută în vedere această delimitare importantă, ținând seama și de prevederile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 8
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
și sub orice formă. Caracterul exclusiv al acestei autorizări nu permite statului sau altor autorități să intervină și să se substituie voinței autorului decât în situațiile de excepție expres stabilite prin art. 11 bis din menționată convenție. Solicitarea făcută de apelantă, de a se pronunța o hotărâre prin care să fie instituite condiții/limite ale exercitării dreptului exclusiv ce revine autorului privind reproducerea operelor muzicale, contravine - în opinia intimatei - Convenției de la Berna care este aplicabilă în condițiile art. 20 din Constituția
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
exclusiv ce revine autorului privind reproducerea operelor muzicale, contravine - în opinia intimatei - Convenției de la Berna care este aplicabilă în condițiile art. 20 din Constituția României. În ceea ce privește primul motiv de apel, arată intimata că este nelegală și netemeinică critica prin care apelanta susține că nu este posibilă, din punct de vedere legal, autorizarea distinctă a dreptului de distribuire a operelor muzicale fixate pe fonograme, Legea nr. 8/1996 recunoscând autorilor două drepturi distincte și exclusive, respectiv dreptul de a autoriza sau interzice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
dreptului de distribuire a operelor muzicale fixate pe fonograme, Legea nr. 8/1996 recunoscând autorilor două drepturi distincte și exclusive, respectiv dreptul de a autoriza sau interzice reproducerea și dreptul de a autoriza sau interzice distribuirea [art. 13 lit. a)]. Apelanta pretinde în mod eronat că prezumția instituită prin art. 14^1 din Legea nr. 8/1996 ar împiedica în toate cazurile existența și exercitarea distinctă a dreptului de distribuire. ��n realitate, potrivit art. 14^1 menționat, numai prin autorizarea distribuirii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
dispozițiile art. 14^1 din Legea nr. 8/1996 se referă strict la actele juridice încheiate în temeiul acestei legi, orice acte juridice încheiate în altă țară nefiind supuse acestei prevederi, ci legii naționale din acel stat. Critica formulată de apelantă este considerată ca neîntemeiată și prin raportare la prevederile art. 39 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 , text care stabilește expres că cesiunea (autorizarea exercitării) poate fi limitată la anumite drepturi sau la un anumit teritoriu. Astfel
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
țară, dreptul de distribuire poate fi limitat la teritoriul acelei terțe țări, caz în care dreptul de distribuire nu a fost epuizat (potrivit legii române) și pentru vânzarea pe teritoriul României a acelor opere muzicale. Sub aspectul criticilor formulate de apelantă în ce privește definirea noțiunilor de produse premium, budget și solduri prin metodologie, se arată că și acestea sunt contrare prevederilor Convenției de la Berna. Completul de arbitraj nu putea să stabilească, în mod legal, modalități de exercitare a dreptului de reproducere în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
care corespund voinței autorilor, nici instanța de judecată neputându-se substitui dreptului exclusiv ce revine autorilor, și să stabilească alte modalități de reproducere și distribuire a operelor pentru care au dreptul la remunerații. În ceea ce privește definirea produselor premium, se arată tendința apelantei de a acorda în mod nelegitim operei muzicale și drepturilor de autor un caracter conex, astfel încât voința acestora să fie ignorată și supusă voinței producătorilor. În condițiile în care prețul produsului promovat prin distribuirea împreuna cu acesta a operelor muzicale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
nu se mai poate reține că distribuirea operei muzicale ar avea în acest caz un caracter promoțional. În astfel de cazuri publicul cumpără - în susținerea intimatei - operele muzicale, și nu produsul promovat. Consideră intimata ca este nelegală și netemeinică susținerea apelantei în sensul că nu ar putea impune distribuitorilor săi ca distribuirea produselor premium să nu conducă în realitate la vânzarea acestora prin creșterea prețului ziarelor/revistelor, în realitate producătorii de videograme având capacitatea ca prin contractele încheiate cu ziare/reviste
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
prin creșterea prețului ziarelor/revistelor, în realitate producătorii de videograme având capacitatea ca prin contractele încheiate cu ziare/reviste să includă o clauză contractuală referitoare la modalitatea de distribuire a acestora. Neîntemeiată este - în opinia intimatei - și critica formulată de apelantă în ce privește definirea dată prin metodologie bazei de calcul al remunerațiilor, critică în baza cărei s-a solicitat instanței sa pronunțe o hotărâre prin care să instituie limite/condiții ale exercitării dreptului exclusiv ce revine autorului privind reproducerea operelor muzicale, inclusiv
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
instanței sa pronunțe o hotărâre prin care să instituie limite/condiții ale exercitării dreptului exclusiv ce revine autorului privind reproducerea operelor muzicale, inclusiv prin stabilirea unor remunerații contrare voinței autorului, contravenind astfel prevederilor Convenției de la Berna. Contrar celor susținute de apelantă, art. 7 din metodologie are în vedere situația în care producătorul nu își comercializează singur videograma către vânzătorii cu amănuntul, ci apelează la un intermediar (distribuitor). Prin urmare, toate criticile formulate de apelantă referitoare la baza de calcul sunt - în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
Convenției de la Berna. Contrar celor susținute de apelantă, art. 7 din metodologie are în vedere situația în care producătorul nu își comercializează singur videograma către vânzătorii cu amănuntul, ci apelează la un intermediar (distribuitor). Prin urmare, toate criticile formulate de apelantă referitoare la baza de calcul sunt - în opinia intimatei - străine de prevederile metodologiei. Reglementarea cuprinsă în menționatul art. 7 reprezintă modalitatea de determinare a bazei de calcul pentru situația în care orice vânzător cu amănuntul poate achiziționa o cantitate minimă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]