811 matches
-
încăpățânează să sune altfel decât cea izvorâtă din trecerea mai mult sau mai puțin ritmată a arginților sunători dintr-o mână în alta. În tot locul triumfă muzica ce are legătură cu finanța rotofeie. Ni se explică - dar cu atât aplomb încât rămâi traumatizat ca după o inoculare dureroasă - că ăsta e adevărul (estetic), că asta e piață, că acestea sunt mecanismele cererii și ofertei, că asta vrea poporul; adică vrea ce știm cu toții: o muzică super - lejeră ce nu deranjează
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
în care frivolitatea asociază o reală bucurie a vieții, o relaxare a moravurilor, o politețe stil l’ancien régime. Într-un fel, un personaj ca M. Gustave aparține acestei epoci, îi constituie expresia cea mai elocventă. Lirica debitată cu mare aplomb contrastează ironic cu antilirismul personajului, artificios, grațios, de o politețe care amestecă sobrietatea cu umorul fin. Războiul bulversează scena europeană, un război care, în ciuda plasamentului cronologic în perioada interbelică, ne poartă în timp spre Primul Război Mondial. Acest război în
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
potrivit unor adolescenți între 17 spre 18 ani, care se ambalează în aventuri îndrăznețe, cu deznodămînt comic imprevizibil. Avînd fiecare cîte 41 de ani, Thanassis Papathanassiou și Michalis Reppas au acumulat suficientă experiență pentru a scrie și regiza cu un aplomb teribil, insuflat și interpreților, Safe Sex - un succes formidabil al cinematografiei grecești, în țară și străinătate. Densitatea efectelor ilariante în trombă este stimulată de generozitatea temei: amorul exercitat din obligație sau din pasiune, sexul la comandă ori prin forța imaginației
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
fără să aștepte reacții în plan lumesc, dar avînd certitudinea că cuvintele îi sînt păstrate într-un palier superior, unde adevărul nu poate fi stîlcit. L-am socotit mereu istoric și filosof, și într-o măsură mai mică filolog, deși aplombul cu care îmi vorbea despre edițiile românești ale Bibliei, sau despre Cartojan și Samuil Micu, erau indicii sigure ale formației sale. Papuc are un simț acut pentru detaliile aspre, care izbesc cititorul - capul lui Iuliu Maniu izbindu-se de treptele
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
care, odată cu Copernic, omului i se fură privilegiul de miez al lumii. Ce urmează în Piatra filosofală e o înșiruire de comentarii făcute în marginea unor texte care, luate în sine, nu ne mai spun azi nimic. Ce surprinde e aplombul cu care Radu Drăgan caută să dea viață unui mod de gîndire fără șanse de resuscitare actuală. În această privință, exegetul e înzestrat cu har interpretativ și cu răbdare arhivistică: scoate din întuneric relicve documentare și le învăluie în lumina
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
marile crime ale veacului trecut ține de irațional, pentru Puterea instaurată după 1990 motivația e cât se poate de precisă. Dac-am admite fără echivoc c-am greșit participând la o tragedie planetară, clasa politică dominantă n-ar mai avea aplombul să ducă cu preșul pe cei îndreptățiți să-și recupereze proprietățile confiscate de comuniști. Problema României nu e sărăcia, ci reaua-credință. Poporul, excepțională masă de manevră în orice situații urât mirositoare, nici nu va pierde, nici nu va câștiga dacă
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
pe care, apoi, la marginea drumului, am să-i belesc plin de avânt?" Nu știm - pentru că n-a avut cine să ne spună - unde se sfârșesc drepturile și unde încep îndatoririle noastre. Orbecăim într-o "piață de sacrificiu", plini de aplomb și de conștiința că ni se cuvine totul, obsedați de îndestularea imediată și de căpătuiala rapidă, fără să observăm că rolurile s-au inversat de mult. în copaci, printre frunzele încă fragede ale stejarilor din marginea drumului, atârnăm chiar noi
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
preopinenții și-au debitat pe rînd discursul ca niște automate, pe un culoar ce n-avea nici o legătură cu intervențiile anterioare - un fel de dialog al surzilor. în linii mari s-au spus aceleași lucruri.(...) Discuția a fost condusă cu aplomb de Dionisie Șincan și Șoloc, ce n-au pierdut prilejul să-și exhibe stilul stalinist cu care ne-au intoxicat la Radio și Televiziune în anii de restriște. întristătoare alocuțiunea lui Niculescu, vecinul de pe strada Gării, propus de un partid
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
și mai puțin ridat. Niciodată n-am fost în stare să-i zic George, ci numai Gheorghe. Cînd l-am cunoscut, mi se părea bătrîn și cred că singurul lucru care ne-a ajutat să comunicăm la început a fost aplombul nostru de provinciali, el de la Tohanu Vechi, eu de la Medgidia. În anii optzeci, Gheorghe apărea din cînd în cînd la "Junimea", la cenaclu. Venea de la Brașov cu trenul, om serios, chiar grav, spre deosebire de cei mai mulți dintre noi. Pînă să înceapă cenaclul
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
brânciul ca pe un atac direct la personalitatea și libertatea lor de gândire. Ca de obicei, posturile de televiziune aservite năstăsismului au ieșit în trombă la atac: babe reumatice care se plângeau că nu pot da cu mătura, țațe cu aplomb care-i cereau lui Băsescu să achite el nota de plată a apei "stricate cu curățenia" (expresia, uluitoare, e strict autentică!), proletari principiali care, brusc, descopereau distincția între spațiul public și cel privat ("macadamul nu e al meu, e al
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
de interesantă încît pentru a o discuta așa cum face Caius Dobrescu merită să rămîi în România. Cum reușește? în primul rînd trebuie spus ce se spune îndeobște, numai că în cazul de față nu sînt vorbe goale: cu seriozitate, cu aplomb și cu curajul de a-și numi, cu nume și prenume, exemplele; fără fason de teorie indigestă, dar cu o excelentă cunoaștere teoretică a problemelor, care merge pînă la subtilități de istorie politică; cu o vehemență bună, care te face
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
nu poate tolera să cheltuim banii poporului și să se facă propagandă împotriva partidului și poporului. Lucru este simplu: sunt mentalități și cu banii comuniștilor vor să înjure pe comuniști, lucru netolerat de noi". Intervenția lui N. Stănescu, cu tot aplombul ei principial, devine palidă față de aceea care urmează, a lui Dan Zamfirescu, "istoric și critic literar". Mai întâi omul mărturisește starea de extaz în care s-a văzut proiectat, dar și de ușoară confuzie: oare visează că se află în fața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
70 de ani. Vorbesc despre poetul basarabean Antonie Solomon, primarul Craiovei, și Tudor Nedelcea care nu-și poate reține extazul liric și-l numește încă din titlu "dumnezeescul poet". l Revista ARGEȘ, nr. 1(271). Jean Dumitrașcu ne sfătuiește cu aplomb: "Eminescu trebuie urmat și ca om de către orice creator (și nu numai). Avem de învățat de la poetul național cum poți fi român adevărat, cum te poți pregăti la școli străine, asimilând ce are mai bun lumea, pentru a turna, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
pofta nesățioasă a teatralității. Trubadurul lui Schubert, Schumann și Brahms se simte transportat din intimitatea liedului pe o altfel de scenă unde o lume vie palpită. Reacționează vertiginos. Și la el în mână sunt firele jocului și le ține cu aplombul jucătorului raisonneur, dilematic dar niciodată naiv, șmecher și pragmatic. Îi place și nu-i place riscul. Servitorul lui Don Giovanni este servitorul lui Mozart. Cea mai consecventă idee a regizorului-dirijor este extragerea momentelor de muzică pură din dramă. În fapt
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
conturarea tablourilor muzicale contrastante, în care am perceput metamorfozele subtile de la lirism, la reflexivitate și dramatism. Cele 3 Preludii de Gershwin-Heifetz au oferit artiștilor prilejul de a evidenția alte fațete originale ale creației secolului al XX-lea. Prestația plină de aplomb și fantezie, care a îngemănat original libertatea și rigoarea, umorul și gravitatea, a fascinat publicul, care i-a aplaudat cu entuziasm pe cei doi interpreți. În încheierea recitalului, a fost prezentată o splendidă pagină a repertoriului romantic: Studiul în formă
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
gust;/ și cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată cu anecdote, care fac inocența spectaculoasă a unui poet mucalit: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ Ce-l luase, cu aplomb de rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o diplomă (nici el n-avea,/ dar sta-n fotoliu de meșină),/ Dimov (cu glas de catifea):/ "Pentru că n-am avut mașină." Cum se amestecă, ape-ape, valurile de material, bătînd ba spre
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
că "publicul" (și nu mă refer doar la cel românesc) "urmărește cu răsuflarea tăiată pe cavalerul morilor de vânt"? Eu nu cred. Ba, chiar înclin să presupun că nouăzeci și nouă din o sută de persoane care pomenesc cu relativ aplomb de Don Quijote n-au citit cartea. Doar au auzit de ea. Au aflat din vreun film, nici acela văzut până la capăt, de isprăvile lui Don Quijote ori le-a trecut pe la ureche că e vorba de "o capodoperă". Numai că, evident
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
lezări morale, de neputința de a le mai suporta. Au dat interviuri, au scris articole în care s-au prezentat ca victime ale situației din țară, cum au și fost, odată însă cu atâția alții. Unii și-au construit, cu aplomb, o imagine de foști opozanți politici, în temeiul căreia s-au agitat mult, reclamând recunoașterea meritelor și răsplătirea lor. Au și fost răsplătiți, ca urmare a neobositelor demersuri, cu burse, cu premii, cu traduceri în limbi de circulație. Astfel încurajați
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
lui Dan Puric, așa cum apare el în cartea Cine suntem, e legat de o încincită încălcare a convenției sociale: mai precis, în cazul lui, vedem 1) cum un comediant poate fi tragic, 2) cum un pantomim poate vorbi cu un aplomb de orator, și 3) cum mesajul pe care îl transmite nu e unul monden, ci seamănă cu o descărcare intermitentă a unui filon credincios. În al patrulea rînd, în Cine suntem vedem un om căruia nu-i mai este frică
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
umorul de foarte bună calitate al muzicii. Toate acestea au avut ecou direct, stârnind reacții în sala surprinzător de plină. Iată o operă care - odată rezolvată problema drepturilor de autor legate de piesa lui Ionescu - ar putea intra cu mare aplomb în stagiunile teatrelor lirice românești. Montarea propriu-zisă a mai produs o revelație: Simona Pop lasă să se întrevadă posibile direcții viitoare ale regiei de operă. Lucrând sub presiune, într-un timp record, cu inteligență, tânăra regizoare energică și ambițioasă s-
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
timbru, după intervențiile cu adevărat artistice, dar este mai disciplinată, în ansamblul său mai profesionistă. Probabil că un rol important l-a avut dirijorul Lan Shui, care a imprimat spiritul patetic ceaikovskian unor tempi deloc trenanți, a construit cu mult aplomb fiecare mișcare. Partea a treia, acel Scherzo cu caracter de marș apoteotic, a fost așa cum l-a gândit Ceaikovki, punctul culminant al dinamismului simfonic. Surpriză: publicul berlinez, numeros și educat, aplaudă după acest Scherzo, moment în care nu-mi pot
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
săptămânal, sub numele de România Mare. Deloc întâmplător peremiștii din Piatra Neamț l-au agresat pe Mircea Dinescu. Dacă ar fi fost o afacere spontană, ei n-ar fi fost conduși de un parlamentar peremist. Acesta a ieșit în față cu aplombul unui șef de comando local. Un comando menit să avertizeze că în România cine se leagă de PRM și de șeful său poate avea surprize și mai mari decât Mircea Dinescu la Piatra Neamț. Mesajul lansat de peremiștii de la Piatra Neamț e
Atacul la Dinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16638_a_17963]
-
frază din acest text : "La început, mărunt domnitor peste un regat în miniatură a cărui neatârnare ea însăși era la tot pasul contestată, E. Lovinescu a ajuns în cursul anilor prin perseverență, talent și - de ce n-am spune-o - prin aplombul de mare senior care lua serios ceea ce alții bagatelizau, să situeze critica - despre critica română e vorba - la locu-i cuvenit între celelalte arte ale cuvântului, dându-i astfel prestigiu și demnitate". Spre ce altceva a năzuit Cornel Regman în criticile
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
critica - despre critica română e vorba - la locu-i cuvenit între celelalte arte ale cuvântului, dându-i astfel prestigiu și demnitate". Spre ce altceva a năzuit Cornel Regman în criticile sale, chiar dacă lui, celui născut la Daneș pe Mureș, îi lipsea aplombul de mare senior? Că umoristul acesta lua foarte în serios ceea ce alții bagatelizau apare chiar și dintr-o altă ipostază aparent ludică a scrisului său. Dacă adineauri îl vedeam bucătărind, îl observ acum mănuind sforile și săltându-și marionetele cu
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
Gazeta". Acum se deschidea către noul val literar ("șaizeciștii"), iar un grup de critici aflați la început de carieră, Matei Călinescu, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Eugen Simion, chiar și subsemnatul, dacă mi se îngăduie autocitarea, emitea cu tot mai mare aplomb judecăți literare privitoare la actualitate, cântărea estetic operele care apăreau, revendicându-se deschis de la tradiția maioresciană și lovinesciană. La România literară, continuatoarea, din 1968 a "Gazetei literare", se întărește echipa de critici prin venirea lui Nicolae Manolescu, a lui Mircea
Spiritul critic și „România literară“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6587_a_7912]