713 matches
-
vieții și a simțit că totul este neant, spune Cioran, iar în fața unei astfel de constatări, optează pentru renunțare, pentru că "numai cel care se îndepărtează de vertijul acțiunii va reuși să evite deziluziile și crimele"35. Cioran a fost numit apologet al sinuciderii. Totuși, daca arunci în brațele unui disperat, virtual candidat la sinucidere, o carte a lui Cioran, își schimbă brusc hotărârea, pentru ca, paradoxal, citindu-l pe Cioran, omul se relaxează, în egoismul lui funciar, spunându-și: "iată, există cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cel de Sus”, „cu oameni supți ca niște steni, / De parcă-or fi fost cuscri cu Iisus”, C.-C. a îmbrățișat poezia socială, s-ar putea zice, prin predestinare. Fascinat de poemele lui Aron Cotruș, într-un fel direct călăuzit de apologetul lui Pătru Opincă, el și-a consacrat întreaga operă, versurile și proza, cinstirii moților și „țării” acestora. Ceea ce se numește metaforic „universul poeziei” se circumscrie, în cazul său, în geografia Apusenilor, punctată de toponime și hidronime ca Detunata, Arieșul, Albac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
etc.). Grija instituțiilor puterii pentru păstrarea caracterului universalist al creștinismului a impus, după cum atestă istoria practicilor religioase, modificarea vechilor credințe evreiești (deci particulare), dar și primordialitatea spiritualului în raport cu ritualul − susținută de activitatea apostolului Pavel, considerat a fi, după Christos, marele apologet și întemeietor al gândirii creștine. Scrierile lui constituie un prim efort de sinteză, având ca punct de plecare teologia iudaismului, dar respectând și anumite moduri de organizare și de gândire ale "păgânismului" (Dubois 31). Cultura occidentală s-a dezvoltat ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
înseamnă tocmai a face să se întâlnească ideea lui Platon despre divin cu accepțiunile din Vechiul Testament acordate înțelepciunii (Ieremia VIII: 9, II Regi XIV: 20, Proverbe V: 21, XI: 3, XXIV: 12, cf. Tristan 486) și cu reformularea sa de către apologeți. Din acest ansamblu de texte reiese ideea generală că transmiterea în cele două Legăminte este considerată drept vehiculul înțelepciunii, fără de care, potrivit lui Pavel și lui Platon, nu ne putem apropia de asemănarea cu Dumnezeu. Iisus a încredințat această transmitere apostolilor
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de ani care fuseseră discipoli ai lui Hristos încă din copilărie (ἐκ παίδων)”<footnote Apologia I, XV, traducere, introducere, note Și indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, în vol. Apologeți de limbă greacă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 46. David F. Wright în „The Origins of Infant Baptism - Child Believers' Baptism?”, în Scottish Journal of Theology, vol. 40, 1987, p. 7, comentează
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
singurătății. Această sete mistuitoare este supratema întregii trilogii - intitulată metaforic Setea muntelui de sare - în care este încadrată și piesa Iona, alături de Paracliserul și Matca. Înscrisă în canonul modern al teatrului parabolă, trilogia îl apropie pe Marin Sorescu de marii apologeți ai singurătății: Nietzsche (care formulase aforismul Solitudinea ma înghițit ca o balenă), Camus, Sartre, Heidegger, Emil Cioran. Despre Iona, de pildă, autorul însuși afirmă că este o piesă „despre un om singur, nemai pomenit de singur“. Formele multiple ale solitudinii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Josef Kainar. Se observă stranii similitudini între evoluția ideologică a romancierilor Vaclav Rezác (ceh) și Jerzy Andrejewski (polonez). Ambii au debutat înainte de război, cu studii psihologice, marcate de o puternică preocupare morală. în epoca stalinistă, devin și unul și celălalt apologeți ai mitologiilor comuniste. Cu o diferență, totuși: Rezác moare în 1956, în vreme ce Andrzejewski va deveni unul dintre primii scriitori din Est care-și exprimă deschis deziluzia reprezentată de comunism (Marea lamentație a unui cap de hârtie, 1995; întunericul acoperă pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
istoria unei discipline, ci aceea a unui cuvânt". În acest repertoriu argumentativ, istoria sociologiei este condamnată să părăsească teritoriul sociologiei sau, în cel mai bun caz, să rămână apanajul celor care cred încă în valoarea cercetării în sine, de dragul ei. Apologeții acestui mod de gândire nu trebuie condamnați. Ei constată un aspect pe care-l cred valabil deși nu-l doresc fiind în situația medicului care, atunci când declară că pacientul său va muri, nu-și manifestă simultan și dorința de a
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de natură egocentristă) asupra dezvoltării economice, filosofie - fundament al statutului UE; - pledoarie pentru guvernarea mondială, ca soluție la marile probleme ale societății umane mondiale; - globalizare mai blândă a economiei, prin includerea reprezentanților mișcărilor antiglobalizare în masa imensă de decidenți și apologeți ai procesului de globalizare. Este o abordare interesantă, cu soluții corecte pe relația om-mediu-economie, dar într-un cadru conceptual care vrea să prefigureze lumea de mâine - o lume globalizată, premisă la conceptul de sat global propus de Marshal McLuhan în
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
1986 (B. de Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tânăr Din același mediu cultural provine probabil o altă personalitate, poate cel mai important scriitor creștin din Italia secolului al cincilea, Arnobiu, numit „cel Tânăr” ca să nu fie confundat cu apologetul african. A fost probabil călugăr la Roma în jurul anului 450; și Arnobiu, la fel ca alți scriitori romani, a subliniat primatul reședinței lui Petru; el dovedește o bună cunoaștere a evenimentelor din istoria locală, tradițiile romane, liturghia și calendarul romane
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad., introd., comentariu). Studii: M. Wacht, Aeneas von Gaza als Apologet. Seine Kosmologie im Verhältnis zum Platonismus, Hanstein, Bonn 1969; A.M. Milazzo, Dimensione retorica e destinatari nel Teofrasto di Enea di Gaza, în A. Pennacini, ed., Retorica della comunicazione nelle letterature classiche, Pitagora, Bologna 1990, pp. 33-71. 29. Agapet Diaconul E
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vectorii difuzării operelor marxiste de mare importanță și au contribuit astfel la introducerea și la cunoașterea marxismului în universități și în unități de învățămînt. * În sfîrșit, partidele comuniste au reprezentat mult timp relee ale luărilor de poziție ale URSS-ului, apologeți ai realității sovietice. Atitudinile cîtorva partide comuniste au evoluat după cel de al XX-lea Congres al PCUS și după raportul Hrușciov, din 1956. Rămîne totuși faptul că statutul Uniunii Sovietice rămînea, chiar și pentru PCI partidul comunist cel mai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
fi divizați, creați sau distruși; 4) atomii diferitelor elemente se pot combina, formând compuși chimici; 5) reacțiile chimice reprezintă combinarea, separarea sau rearanjarea atomilor. El sugerează formula apei ca fiind OH și cea a amoniului NH. John Dalton a fost apologetul explicațiilor simple, teză reluată amplu de Einstein după un secol și jumătate. Parte din principiile teoriei atomice a lui Dalton supraviețuiesc până azi, în ciuda credinței eronate despre indivizibilitatea lor. S-ar putea obiecta că destructurarea atomică este o reacție nucleară
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de France, publicată în 1820, în care descrie pe larg istoria formării comunelor medievale din secolele al XI-lea și al XII-lea, concluzii care-i influențează pe partizanii revoluției franceze. Scrie Histoire du Tiers État, pentru care este considerat apologet al burgheziei liberale. Apreciază pozitiv rolul jucat de Evul Mediu. 4 François Pierre Guillaume Guizot (1787-1874), istoric francez, orator și om de stat. Scrie 26 de volume despre istoria Angliei și 31 de volume despre istoria Franței. În concluziile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
suficiente pentru ca ceva să existe. Misticismul lui Leibniz se manjfestă prin "monadologie". Universul este compus din monade și monadele sunt particule elementare, forme de existență care nu se pot descompune și sunt expresii ale unei forme de armonie prestabilită. Este apologet al optimismului, exprimat de armonia naturii. Raționamentul omului poate fi redus la un calcul matematic, vorbește despre o algebră a gândirii. Ca logician, susține existența unui alfabet al gândirii, care combină idei simple în complexe. Dinamismul și continua mișcare în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
la care a ajuns nu are totuși darul de a-i eclipsa conștiința artistică și critică. Își reproșează o seamă de compromisuri și puseurile de vanitate. Departe de a se complace în acea seninătate apollinică ce-i era atribuită de apologeți inabili sau interesați, poetul este silit să se confrunte cu multele dolii care i-au bântuit viața și cu sterilitatea, rod al legământului de castitate făcut în calitate de cleric. Fiul său natural Giovanni, făcut cu o gitană din Provența, acceptat în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu pot avea, pentru inima încredințată, decât o singură adresă: Vestea cea bună a lui Hristos. Un ochi îndrăgostit vede anticiparea Revelației nu doar în vechile Scripturi, ci „în tot pământul” și până „la marginile lumii” (Ps. 18,4). Primii apologeți au privit cu atenție, simpatie și discernământ tezaurul cultural al altor popoare, au contemplat natura sau creația umană din aceeași dorință de a descoperi sensul și raționalitatea transfigurată a Cuvântului divin. Pentru că sunt ordonate pe axul proclamației pascale, trecute prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
registru fiziologic, ci și cu un aer de indignare adoptat mai târziu de unii moraliști creștini. Împreună cu Soranus din Efes (sec. al II-lea d.Hr.), Aretaeus din Capadocia (sec. al II-lea d.Hr.), de pildă, este un entuziast apologet al virtuților cumpătării (enkrateia)2. Cel puțin în privința bărbatului, efectele abstinenței sunt întărirea voinței, determinare și curaj în acțiuni și o superioritate generală față de cei înrobiți pasiunilor. Dacă nu reușește nimic mai mult, înfrânarea întărește măcar autonomia politică a individului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ce avea puterea să mistuie hic et nunc convențiile de orice tip. Impulsiv și vulcanic, Thovez s-a referit în același timp la condiția fizică precară a poetului, prin această atitudine prea puțin reverențioasa pregătind calea spre numeroasele scrieri ale apologeților ce au urmat. Probabil că fără lipsa de respect a lui Thovez, fără acea modă a unui leopardism superficial, fără detractări, revista florentina ' La Voce' nu ar fi reușit să proclame mai tarziu, atât de răspicat, unicitatea și actualitatea poeziei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
față de o imensă tradiție antică: aceea a încrederii omului în capacitatea sa cognitivă, în forța de cuprindere a lumii cu ajutorul rațiunii. Într-un studiu riguros publicat ca introducere la sinteza lui Basile Tatakis, Filosofia bizantină, Vasile Adrian Carabă sintetizează atitudinea apologeților creștini față de ideea de filosofie. Pornind de la citatul de mai sus, gânditorii primei perioade bizantine au făcut o clară demarcație între filosofia profană ("din afară") și cea adevărată, care se reducea la a-l gândi pe Dumnezeu. Domina o atitudine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deși depășită. În plus, în cultura Europei orientale ia naștere un așa-numit "raționalism creștin", la care principele moldovean nu găsește de cuviință să se ralieze deocamdată. O va face însă odată cu Istoria ieroglifică. Cantemir preferă, în schimb, fundamentalismul primilor apologeți bizantini, care respingeau de facto sursele gândirii eline antice. Conformismul său se explică în primul rând prin pathos, prin formație (influența lui Ieremia Cacavelas nu poate fi ignorată), dar și printr-o anumită anchilozare, o încremenire într-o etapă fundamentalistă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
moralizatoare alegorice sau în exercițiile hermeneutice biblice. Acest interes moralizator pune în umbră sau chiar îndepărtează dintre practicile curente experimentul ori observarea directă a naturii. Realitatea se mulează ea după aceste tipare care fac parte din instrumentarul cognitiv al teologilor, apologeților etc. Creștinul este obligat, deci, să cunoască natura, dar numai trecută prin sita interpretării acestora din urmă. Se observă ușor un lucru foarte important: întreaga cunoaștere asupra realității, asupra lumii este controlată de Biserică, căci toți acești autori sunt oameni
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea”. Încă din 1919, în articolul Dogmatismul național („Luceafărul”), se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În concepția înfocatului apologet al ortodoxismului, viața neamului românesc poate fi împărțită în „ere creatoare”: epoca primilor voievozi, urmată de „vârsta ortodoxiei dogmatizate” (secolele XVII-XVIII). Bunăoară, Mărturisirea ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă ar constitui un act reformator ortodox de valoare egală cu doctrinele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
la care au fost supuși legionarii nu trebuie să contrarieze sau să dezarmeze pe cineva. Istoria a demonstrat că destinul Adevărului este de a fi mereu persecutat. Pe brațele Crucii de pe Golgota au fost pironite Adevărul și Iubirea. Spune același apologet creștin: „Atunci, ca și acum și ca întotdeauna, adevărul a fost pradă urii” (Apologeticum 14, 7). De aceea, tributul de sânge pentru Adevăr este o datorie a fiecărei generații. Avem credința că elita tineretului român își va asuma această datorie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cât și a autorilor în chestiune, care nu țin cont aproape deloc de acestea. Proiectând asupra istoricului dorința de a dovedi o teză cu ajutorul istoriei, coroborați în aceasta de modernele filosofii ale „suspectului”, acești autori văd în el numai un apologet, nevrând să înțeleagă că nu se poate vrea altceva decât demonstrarea unei teze, și că cercetarea istorică reclamă efortul de a nu începe de la propriul punct de vedere și de la propriile concepții. Într-adevăr, aceștia par să creadă că fiecare
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]