682 matches
-
putere din regiune. Modelul bizantin, summum al istoriei politice în primul mileniu creștin, a cumulat, pentru a ajunge la un plan propriu de guvernare oikonomică, moștenirea imaginarul antic (filosofic și spiritual) al polis-ului cu autoritatea instituției imperiale romane, tradiția apologetică și gândirea neoplatoniciană cu Textele Sfinte. În lumea ortodoxă post-bizantină, țările române au devenit și ele moștenitoare de facto (discutabil dacă și de iure, prin "închinare") ale acestei vechi tradiții. La marginea imperiului constantinopolitan, începând cu secolul III d.Ch., teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
polemică față de acuzațiile aduse creștinilor de către păgâni, lucrarea a devenit un răspuns providențial și genial al bisericii creștine occidentale la provocările viitorului, iar idealul augustinian a constituit punctul de plecare pentru zidirea unei noi civilizații. Cartea cuprinde două părți: prima apologetică, a doua tratează despre relația și lupta dintre două cetăți, cea cerească și cea pământească. Pentru viitorul sociologiei, cea de-a doua parte este semnificativă. * Augustin consideră că istoria omenirii s-a desfășurat ca luptă între două construcții sociale contradictorii
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
după Conciliul din Trento (1545-1563), fiind cea mai consultată carte, după Biblie, în chestiuni religioase. Summa Theologica reprezintă o versiune mult mai completă a unei lucrări anteriore a lui Toma de Aquino, Summa Contra Gentiles. Aceasta avea o orientare intens apologetică, fiecare articol fiind o respingere a câte unei credințe specifice unei erezii. Scrisă la cererea expresă a papei, lucrarea lui Toma devine fundament doctrinar al acțiunii sociale, fiind revendicată de mulți gânditori și curente care s-au apropiat de analiza
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ceresc. Din indicațiile pe care opera le conține rezultă că a fost scrisă timp de mai mulți ani și publicată pe grupuri de cărți: primele cinci în 415, iar celelalte ulterior, până în 426. Primele cărți au la bază o intenție apologetică mai tradițională, așa cum putem deduce chiar din cuvintele lui Augustin: apărarea creștinismului de acuzațiile păgânilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității începând cu aceea a Romei pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt Tit Liviu, Florus sau Iustin: de aceea, valoarea scrierii sale este limitată. În schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius oferă o interpretare mult mai interesantă, chiar dacă e vorba de o interpretare pur apologetică: împărații ce apără ortodoxia creștină, precum Grațian, Theodosius și Honorius, sunt prezentați aproape hagiografic. Istoria umanității a fost determinată încă de la început de păcatul originar, observă Orosius, reluând doctrina lui Augustin, și s-a desfășurat ca o continuă succesiune de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe de o parte, afirmă Chiril, ei nu se opun cărților lui Moise și, pe de altă parte, s-au eliberat de șarlataneria grecilor, iar rațiunea (Logosul) îi călăuzește. Prima carte, ,ân întregime, dezvoltă teza, deja tradițională încă din vremea apologeticii creștine din secolul al II-lea, conform căreia Moise este anterior înțelepților greci, iar „grecii au furat” de la el multe lucruri; acolo unde grecii se eliberează în mod întâmplător de propriile superstiții și contradicții îi datorează lui Moise cunoașterea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Răspuns la silogismele propuse de Sever, scris de Leonțiu din Bizanț. Regăsim această formă în Eranistes al lui Teodoret și în Apocriticul lui Macarie din Magnesia care nu se referă însă la disputa cristologică, ci se înscrie în tradiția apologetică. Se poate spune același lucru despre tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. Însă genul literar cel
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o puternică influență asupra lui Zaharia. Într-adevăr, din Viața lui Sever aflăm că Zaharia ar fi vrut să se dedice vieții de monah sub îndrumarea lui Petru, dar că nu avusese destulă putere ca să ia această hotărâre. c) Operele apologetice Mai semnificative pentru cultura și activitatea literară a lui Zaharia sunt două opere în care el apără creștinismul. Amândouă ne-au parvenit în forma originală în limba greacă. Cea mai vestită este Discuția în contradictoriu cu filosofii în legătură cu creația lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devine lichidă, pierzând toate proprietățile amintite. Deci, spune Descartes, dacă eu mă îndoiesc de orice, pot continua cu îndoiala până când ajung la existența mea. De aici nu mai pot continua fără a mă îndoi de propria mea existență. Descartes formulează apologetica îndoielii, în cartea sa Discours de la méthode ("Discurs asupra metodei"): "Mă îndoiesc, deci gândesc, gândesc, deci exist" (Dubito ergo cogito, cogito ergo sum). Atât în prima parte a discursului, intitulată Principes ("Principii"), cât și în a doua parte intitulată Méditation
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
deși unii l-au părăsit, politicește, în suflete le-au rămas pururi amintirea și recunoștința; niciunul nu l-a hulit și nu i-a dat sărutul trădării, semn al întipăririi adânci lăsate într-înșii. Ei sunt creatorii unei adevărate literaturi apologetice în jurul „profesorului”, cu caractere de exaltare și de idealizare 1 E. LovinescuCritice, II, București, Editura Minerva, 1982, p. 25 2 E. Lovinescu- Scrieri, vol. VIII, T. Maiorescu și posteritatea lui critică, ediție și postfață de Eugen Simion, București, Editura Minerva
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cult...” 1. Cea de-a doua generație post-maioresciană cuprinde pe E. Lovinescu însuși, I. Petrovici, Paul Zarifopol, D. Caracostea. Reacțiunea poporanistă vine, desigur, din partea lui G. Ibrăileanu. „Odată cu generația a doua postmaioresciană începe critica... criticei și atitudinii maioresciene.(...Ă Literatura apologetică scade sau dispare; începe examenul critic al omului și al operei, examen pe care îl trec toate marile personalități în fața generațiilor succesive.” 2 În sfârșit, în cea de-a treia generație postmaioresciană se cuprind: G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mesager al spiritului românesc, un titlu de glorie este triada feminină în care, alături de verișoarele ei, Elenă Văcărescu și Martha Bibescu, a captivat lumea literară franceză antebelica și a adus notorietate României. În vastă bibliografie care i s-a consacrat, apologetic sau polemic, o temă recurenta este tocmai alchimia inclasabila a lirismului ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
de cea „supranaturală”) și „credința naturală”, înțeleasă ca dorință perpetuă a omului de aflare a unui sens definitiv al existenței. În mod limpede, spre deosebire de tratatul „împotriva elinilor” scris de Sfântul Atanasie cel Mare, perspectiva din care Stăniloae își scrie dogmatica apologetică nu este strict evanghelică, mărturisind Cuvântul Crucii. De fapt, nici o referință la Hristos Cel răstignit și înviat nu apare în introducerea TDO1, iar tratatul de teologie dogmatică ca atare nu este anunțat ca o organizare sistematică a monumentelor tradiției exegetice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a început cu un fiat. Revelația trebuie îmbrățișată, cunoscută și asumată, dar nu transformată într-un vehicul ideologic de obsesii private: „unii vestesc pe Hristos din invidie și duh de ceartă” (Flp. 1,15). Mărturisirea apostolică n-a substituit discursul apologetic cu psihologia integristă și defensivă a celor care, la limită, se tem că Dumnezeu ar putea fi înfrânt. Ancorat în tradiția Bisericii și locuind în spațiul liturgic de expresie a Scripturilor, teologul nu își constituie niciodată obiectul de discurs; în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
numai lenea sau indiferența ar putea cere degrabă un armistițiu. Redundant, poate, pentru cei care se simt „aleșii Tatălui”, itinerariul intelectual propus de Andrew Louth rămâne totuși un parcurs normativ. Setea de lumini duhovnicești este îmbogățită de o rafinată îndrăzneală apologetică, încununată de un frumos epilog. Volumul este, așadar, un diptic a cărui construcție tematică merită studiată cu atenție. Presupozițiile de lucru ale acestui „eseu” sunt limpezi: modernitatea a însemnat pentru teologie mai ales o îndelungată „captivitate babilonică”, exercitată asupra învățătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un corp birocratic lipsit de „flexibilitățile unei priviri pastorale nemijlocite asupra tuturor oamenilor, și a ficăruia în parte”1. Tot atunci, scolastica latină - în dialog cu tradiția averroistă - acceptă provocarea metodologică a „dublului adevăr”, punând astfel bazele unei teologii naturale apologetice lipsite de precedent în scrierile patristice. Modelul genealogic criticat mai sus este secondat de „ontologia diferenței”. Pe urmele lui Nietzsche și Heidegger, preluați într-o lectură selectivă, autori postmoderni precum J. Derrida sau G. Deleuze au formulat, începând cu anii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Sinnlichen und Unsinnlichen, die Allegorie der bedeutungsvolle Bezug des Sinnlichen auf das Unsinnliche.“ Interesant este, în acest context, și modul în care sunt repartizate de Gadamer funcțiile teologice ale celor două concepte hermeneutice: alegoria joacă, în mod tradițional, un rol apologetic, în timp ce simbolul are o importantă funcție anagogică, ce se atașează la rolul său tradițional, de recunoaștere reciprocă a membrilor unei comunități. Gadamer analizează fundamentul acestei distincții, mai exact al preferinței esteticii secolelor XVIII-XIX pentru simbol, în detrimentul alegoriei. Este vorba de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
venit ca răspuns la o dublă necesitate. Mai întâi, credința trebuia aprofundată, comunicată sieși și celorlalți, formulată în mod clar, precis, pentru totdeauna; aceasta a fost realizarea teologie creștine. Mai era nevoie și de apărarea credinței; aceasta a fost opera apologeticii"28. Așa se face că, în primele secole ale creștinismului, ia naștere o nouă formă de gândire, deosebită radical de cea rațională, speculativă, specifică filosofiei grecești antice. Influența decisivă a fost cea a școlii din Alexandria, care miza pe interpretarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întîlnire poate stîrni întrebări, corespondențe, probleme, poate determina reflexia creatoare. în exercițiul său de autobiografie spirituală, Berdiaev observă, de pildă, ce importanță purificatoare pot avea pentru conștiința religioasă științele pozitive, care te confruntă cu realul concret, te eliberează de atitudinea apologetică, îți ascut discernămîntul. Citind numeroase lucrări de istoria creștinismului, el a descoperit străină de spiritul credinței o religie oficială de tip judiciar, care concepe dreptatea divină după categoriile dreptului penal. Fulminînd împotriva acestei anamorfoze a distanței verticale, el mizează pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
după moarte, căci îi zise doctorului: Dacă-mi prelungești 24 viața cu 6 luni, îți dau jumătate din averea mea, iar de nu, să știi că eu la dracu mă duc și te iau și pe dumneata cu mine.” (Vezi Apologetica 1937, p. 110 Mihălcescu Em. Vasilescu). 21. Nu blestemați! Dumnezeu urăște blestemul O femeie văduvă, dar cam nervoasă și rea de gură avea o fată de vreo 19 ani, care lucra la mașina de treierat. Într-o dimineață zise fetei
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
aruncat sub securea călăului deznădăjduiți, iar „călăul” i-a primit în brațe deja morți. Activitatea de studiu, meditație și viață duhovnicească intensă Iarna am citit foarte mult cu Valeriu Gafencu, sub ascultarea părintelui Vasile Serghie, am aprofundat teoretic Dogmatica și Apologetica, Arheologia biblică, Simbolica, Mistica, Ascetica... Anghel Papacioc îmbina programul de studiu cu ore de rugăciune, meditații și cu discuții exegetice. Ca în timpul acela niciodată nu m-am simțit mai împlinit. Părintele Vasile Serghie, eminent absolvent al facultății de teologie de la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
activitate zilnică, de la scularea de dimineață, la masa de seară, începea și se încheia cu rugăciune. Ceea ce le lipsea în mod deosebit era cunoașterea adevărurilor fundamentale de credință. Analiza Crezului mi-a dat posibilitatea să atac probleme de dogmatică și apologetică. Le-am prezentat Școlile creștine, Antiohia, Ierusalim, Constantinopol, Roma, Cartagina etc. și caracteristicile lor, hotărârile Sinoadelor de la Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon, Constantinopol, Constantinopol și iarăși Niceea, de-a lungul a opt veacuri (succesiunea lor fiind fixată prin mnemotehnica ușor de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
elementare religioase și a deprinderilor cultice, e necesar un curs special, teologic, care să nu dureze mai mult de doi ani. Accentul în primul an să-l aibă cunoștințele de istorie și arheologie biblică, iar în al doilea dogmatica și apologetica; concomitent cu viața de trăire creștină într-o comunitate (internat). Așa s-ar edifica fiecare suflet, și-ar câștiga o mai bună orientare și responsabilitate în viață, față de Dumnezeu, și ar face să crească conștiința solidarității creștine în problemele social-istorice
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
teze, și că cercetarea istorică reclamă efortul de a nu începe de la propriul punct de vedere și de la propriile concepții. Într-adevăr, aceștia par să creadă că fiecare cercetare care ajunge la rezultate conforme cu ortodoxia nu poate fi decât apologetică. Acest adjectiv presupune că istoricul nu și-a făcut datoria, care nu era aceea de a dovedi o teză, ci aceea de a pune în lumină sensul real al faptelor istorice. Istorici „obiectivi” ar fi numai cei ale căror concluzii
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
de necesitatea unei corectări care va face ca textul să spună ceea ce se dorește. Cei care nu sunt obișnuiți să mânuiască textele antice și modalitatea lor de transmitere, nu înțeleg ușor că poate exista un motiv solid, nu de tip apologetic, ci strict istoric, de a contesta corecturile introduse de editori, contrar lecturilor reproduse de manuscrise: astfel s-a întâmplat pentru Epifaniu, cu Panarion 59, sau pentru Tertulian, în Adversus Marcionem IV, 34. Atunci când, în ciuda unanimității tradiției manuscrise, cineva propune să
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]