679 matches
-
ambele ipostaze descoperi aceeași robustă încredere de sine a unor bărbați apostolici, capabili nu doar să divagheze pe marginea marilor teme (virtutea, iubirea, cunoașterea, moartea și viața), ci și să actualizeze principiile metafizice tari ale creștinismului în situații neprevăzute. Discursul apologetic are nevoie mereu de slujirea unei rațiuni practice. Nici un balet verbal, nici un marș cazon, nici o acrobatică auto-referențială, nici un gregar „salt înainte”, reflecția teologică în linia tradiției a preferat genurile intermediare. Numai insuflată vertical de rugăciunea sfinților, șlefuită de subtilitatea argumentației
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și neadevăr viciat care, la întâlnirea cu revelația creștină, se limpezesc definitiv. Atributul nuanțelortc "Atributul nuanțelor" Prioritatea teologiei ne reamintește însă faptul că recuperarea strict istorică și culturală a tezaurelor tradiției creștine nu poate reprezenta un scop în sine. Paradoxul apologeticii creștine ține de faptul că, fără să disprețuiască biblioteca modernă, nu acceptă reducerea creștinismului la un simplu element cultural dintr-o ecuație a civilizației europene sau nord-atlantice. Evanghelia face mai mult decât să patroneze un sistem cultural cu pretenții hegemonice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ați îmbogățit deplin întru toate, în tot cuvântul și în toată cunoștința” (I Corinteni 1, 5). Desfășurată în spațiul public, această mărturisire nu poate lua decât forma unei inteligențe teologice. Critica teologică nu înseamnă vociferare, dar nu subscrie neapărat erudiției. Apologetica senină are nevoie de cultivarea sensibilității duhovnicești și izvorăște dintr-o minte deprinsă cu tainicele chemări ale Cuvântului lui Dumnezeu. Exercițiul discernământului, prin definiție autocritic, nu înseamnă altceva decât smerita părtășie în adevărul Vieții. Captivitatea în categoriile seculare ale culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
calificate tendințele concesive ale poeziei lui Coșbuc și pe care criticul nu le analizează, nu le explică În lumina evenimentelor istorice. (Ă). Și unele articole publicate cu prilejul aniversării centenarului lui Mihai Eminescu, s-au transformat Într-o simplă Înșirare apologetică de teme, ocolind explicarea științifică a operei scriitorului, a evoluției sale ideologice, În directă dependență de raporturile de clasă din societatea În care a trăit. (Ă). Spiritul de partid al istoriei literare se manifestă și În hotărârea cu care sunt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înlăturarea unor neajunsuri ale criticii literare”. Dar să citim dovezile În ordinea producerii lor. Primele lipsuri sunt dezvăluite de George MUNTEANU 33, cu referiri la Eugen Campus, Aurel Martin, la sine Însuși, la N.Moran și I.Vitner: „O atitudine apologetică În fond, deși camuflată Întrucâtva, dovedește și Eugen Campus În cronica sa Întitulată Originalitate și manieră (În Viața Românească, an.IV, 1951, nr. 2, p.275).În efortul lăudabil de a defini specificul creației lui A.E.Baconsky, Campus inventează
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezii despre contemporaneitate, publicate În: Flacăra, Contemporanul, Scânteia, Viața românească, cum ar fi: lirica șantierului, susținută de Dan Deșliu, Nina Cassian, Victor Tulbure, Ion Potopin, Petru Vintilă, Eugen Jebeleanu, Sebastian Agnezia, Mihu Dragomir, Ioana Postelnicu, Elena Mătasă ș.a. sau poezia apologetică (conducător, eveniment politic sau social) scrisă de Maria Banuș, Lucia Demetrius, Sanda Movilă, George Lesnea, Mihai Beniuc, Al. Jar, Victor Torynopol și mulți alții. Repere bibliografice: Balșaia Sovetskaia Ențiclopedia. 51 vol. Ediția a 2-a. Moscova, 1955, vol. 35, p.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din romanele: Cântecul uzinei(Cella Serghi), Oțel și pâine (Ion Călugăru), La cea mai Înaltă tensiune (Nagy Istvan), Rădăcinile bucuriei (Ieronim Șerbu), În orașul de pe Mureș (Francisc Munteanu), Întâlnirea (C. Chiriță) ș.a. Proza istorică r-s și-a clădit potențialul apologetic și/sau social instigator, combativitatea de clasă și spiritul de partid prin: dezvăluirea exploatării sociale, a rolului maselor În construcția istorică, prin demascarea putreziciunii burgheze și zugrăvirea chipului luminos al luptătorului progresist sau ilegalistului. Autori reprezentativi: Zaharia Stancu (Desculț, Dulăii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
flirturi peste flirturi. Chandler n-a ieșit cu un milimetru din stilul comportamental impus de „tradiție”, având și el o aventură plină de zgomot și furie cu una din secretarele studioului. Analiza scriitorului nu e, după cum se vede, nici compact apologetică, nici nedrept-denunțătoare. Evidențele dezastrului moral și estetic sunt prea șocante pentru a nu fi luate în seamă. Capacitatea Hollywoodului de a reduce totul la insignifianță, la irelevanță, la simplu deșeu nu stârnesc, însă, revoltă, ci, cum spunea în debutul articolului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Răsunet, departe atât de aprecierile entuziaste ale lui Aron Densușianu, cât și de negarea integrală formulată de T. Maiorescu. Exegetul este mai aproape de judecata cumpănită a lui G. Călinescu din Istoria literaturii române... (1941). În Eminescu și Blajul (1994), modul apologetic exaltat al celor care s-au ocupat de acest subiect este înlocuit cu o prezentare critică a „dosarului Grama” și a prezenței lui Eminescu în conștiința blăjenilor. SCRIERI: Blajul, vatră de istorie și cultură (în colaborare cu Teodor Seiceanu), București
BUZASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
fi decât un „nou Elisei”, căruia Mântuitorul Îi lasă Întreaga moștenire spirituală. Întrucât asistă la ascensio Învățătorului, ea primește automat duhul și puterile Sale. Dar scena transmiterii efective nu mai apare În textul actual. Extremele acestei hermeneutici deopotrivă revanșarde și apologetice sunt atinse În două studii, semnate de Esther A. de Boer și Ramon Jusino. Primul Îl identifică pe misteriosul „ucenic iubit” de Isus cu Însăși Maria Magdalena; al doilea propune nici mai mult, nici mai puțin decât identificarea acesteia cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Monografia lui Stăniloae din 1938 cuprinde două părți: prima reprezintă un lung studiu, de aproape două sute de pagini, despre „viața și Învățătura lui Palamas”, În vreme ce a doua propune traducerea a patru tratate Împotriva lui Varlaam și Akindin. Tonul lucrării este apologetic, căci, pentru Stăniloae, Palamas reprezintă adevărul absolut al credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas; În continuare, personalitatea lui Varlaam ( În ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
spunem dezastruoasă. Rezumat și concluzii Încercând să rezum rezultatele anchetei de față, care nu se pretinde a fi decât Începutul unei dezbateri despre actualitatea Părinților În teologia contemporană, aș spune următoarele : 1) Abordarea patristică a lui Dumitru Stăniloae este deopotrivă apologetică, dogmatică și spirituală. El Îi citește, Îi traduce și Îi utilizează pe Părinții Bisericii În calitate de martori ai ortho-doxiei, ai „adevăratei credințe”. În același timp, prin intermediul lor, el Încearcă să regăsească dimensiunea spirituală și existențială a dogmelor. Astfel, patristica Îl ajută
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
una din vocile ascultate În timpul Conciliului Vatican II. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că titlul, Catholicisme, se pretează la confuzii și, Într-o bună măsură, chiar a provocat confuzii. Nu este vorba de o apologetică a Bisericii sau a confesiunii predominante În Occident, catolicismul, ci de „caracterul universal, catolic, al creștinismului”. Pe de o parte, De Lubac Își propune să spulbere unele neînțelegeri legate de natura așa-zisă „individualistă” a credinței creștine. Pe de altă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
colloque de 1988 d’Avignon, Paris, 1989, E. Duperray (ed.), pp. 369-382. Titlul exact al romanului este Ultima ispitire. Pentru acest studiu am folosit În special următoarele monografii: W. Klassen, Judas. Betrayer or Friend of Jesus, Minneapolis, 1996 (cu tendință apologetică, de reabilitare a personajului); Klassen a redactat și articolul despre Iuda pentru celebrul The Anchor Bible Dictionary, vol. 3, 1992, pp. 1091-1096; K. Paffenroth, Judas. Images of the Lost Disciple, Louisville/Londra, 2001 (sistematică și bogată trecere În revistă a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Heliade-Rădulescu, neguros, furtunos și șovăielnic, se constituie mai degrabă ca niște relatări liricizate. Volumul de evocări și portrete istorice Eroi au fost, eroi sunt încă (1968) exprimă credința, grandilocvent frazată, în patriotism, progres, luptă, cartea fiind o sumă de texte apologetice, cu tendință politizantă, de înscriere în noul tezism naționalist prin care debuta regimul ceaușist. Povestea Fata de la Cozia (1966), plasată în anii de după moartea lui Vlad Țepeș, anticipează atmosfera romantică a ciclului epopeic Frații Buzești (Pahar de cale albă, 1971
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
care debuta regimul ceaușist. Povestea Fata de la Cozia (1966), plasată în anii de după moartea lui Vlad Țepeș, anticipează atmosfera romantică a ciclului epopeic Frații Buzești (Pahar de cale albă, 1971, Luceafărul de răsărit, 1975, Zborul a rămas, 1977), trilogie marcat apologetică, cu intenție educativă în spiritul vremii. De la 1570 până la 1602, istorisirea urmărește relațiile feudalilor cu țărănimea, interesele negustorimii și ale bisericii în Moldova, Țara Românească și Ardeal, venirea lui Mihai Viteazul pe tron, relațiile politice cu Habsburgii și otomanii, voința
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
fiecare an. M-a surprins și pe mine. Zăpada surprinde oricum. Zăpada e surprinzătoare! Este elementul de surpriză. O vreme, lumea a fost lunară. A fost tăcută. A fost înzăpezită. A fost mută a doua dimineață până când ai auzit zgomotul apologetic al șoptitoarelor mașini. Cu toții am ieșit din case în vârful picioarelor și am clipit la vederea lumii. Fiecare pare să creadă că e în întregime doar vina lui. Dar sunt și cazuri când ne acordăm nouă înșine puțin credit. Credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vechi de funcții și cu merite greu de contestat în formarea viziunii noastre actuale despre lume și oamenii care o populează. Este neplăcut spre ridicol, de pildă, să suspectezi a priori o analiză a vieții cotidiene în comunism de intenții apologetice, dacă nu chiar de-a dreptul criptocomuniste. Și este puțin probabil că un discurs care se rezumă la condamnarea morală a comunismului ne va ajuta foarte mult să înțelegem ce a fost, de fapt, comunismul, cum a fost el posibil
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
diferențelor, istoria are o importanță vitală pentru credință. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat contează! În sfârșit, încercând lămurirea chestiunilor istorice legate de moartea, îngroparea și învierea lui Isus, aceste capitole au în comun, cel puțin din necesitate, un accent apologetic. Deși nu aceasta este intenția autorilor, o evaluare meticuloasă a problemelor de natură istorică ale unui eveniment dat necesită examinarea altor afirmații sau teorii istorice aflate deja în circulație, iar această carte nu este o excepție de la regulă. De aceea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Deseori a fost pus sub semnul întrebării faptul că evangheliile îl înfățișează pe Pilat șovăind în dorința de a-l elibera pe Isus, acceptând în final solicitările elitei influente din Ierusalim. Mulți presupun că acest portret se datorează unor interese apologetice, din dorința de a-l prezenta pe Isus și creștinismul de la început de partea Romei. În fond, spre această idee bate discuția: nu guvernatorul roman, ci liderii evreilor doreau moartea lui Isus. E destul de plauzibil ca evangheliștii să fi exploatat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
timp în căutarea filosofică. E posibil ca cel care crede, și deci, consideră că deține adevărul, să exercite o cercetare filosofică autentică? «Filosofarea» sa este sinceră până la capăt? Răspunsurile pozitive la această întrebare se constituie deja într-o cunoscută tradiție apologetică. Rămâne totuși de multe ori o formă de perplexitate, mai ales dacă se consideră filosofia din perspectiva exigenței radicale a propriului fundament, fără nici o garanție exterioară, fie ea chiar și aceea atât de măreață cum este Revelația religioasă. Nu intenționăm
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
-și scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi rămase în picioare, uitându-se la ea. Hattie zăcea pe mantia părului despletit, fața ei dezolată devenise calmă și foarte obosită. În timp ce Tom o privea cu umilință, apologetic, întrebător, Hattie îi zâmbi și îi întinse mâna. Tom i-o luă în mâna lui și se așeză pe marginea patului. Văzu că trupul ei, pe care rochia se lipise, era muiat de transpirație. Îi sărută mâna. Avea un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
istoricului evreu Josephus Flavius (circa 37-100 d.C.) cu privire la cartea sa Antichități iudaice: în expunerea sa, de cele mai mult ori, autorul nu se distanțează de povestirea biblică (cu atât mai interesante sunt cazurile în care prezintă tradiții independente); caracterul eminamente apologetic al operelor sale îl obligă pe cititorul modern să fie mai degrabă prudent față de el și față de operele clasice și orientale pe care le citează (Stern 1976, 1980, 1984). f) Așadar, scopul acestui studiu va fi să adune și să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
braț prezentul și la celălalt viitorul, iar în amândouă mâinile cheia miraculoasă cu care se deschide orice ușă. Am fost sărbătorit de colegi la Athenee-Palace. Toasturile, departe de a-mi gâdila amorul propriu, mă indispuneau știind că sânt de regulă apologetice. În schimb m-a emoționat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor strălucit. (Ce păcat ― după o lună s-a stins din viață). Au venit și părinții mei, mai fericiți ca oricând. Altă petrecere, alt banchet, de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-am putut să mă duc ca martor la procesul profesorului și cărturarului Ovidiu Papadima. Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor întru dezvinovățirea lui. Am scris și am trimis tribunalului o palidă declarație apologetică”...și martirizatul precizează: “acuzatia de “legionarism” nu mi-a fost adusă deloc la proces, cred că e o inexactitate”...dat fiind starea de paralizie a lui Galaction, acuzațiile au fost centrate pe naționalismul său și faptul că a scris despre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]