1,211 matches
-
pare, a fi una foarte anemică și rară prin cinemateci, în schimb bogată și densă în pinacoteci, natură, muzee...". În schimb, definirea cineastului rus prin comparare cu alți "ecraniști" nu se poate face decît prin apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
și le fluturase momeala prin fața ochilor, iar ei mușcaseră. Cu gura lui cărnoasă și veșnic În mișcare, negase cu vehemență zvonurile. Nu e adevărat, nu e deloc adevărat, nici unul dintre cei dispăruți nu e spion. Apoi se lansase Într-o apologie a celor care-și asumau rolul de câini de pază ai păcii, mai ales În acele țări, cum e și Birmania, În care Încălcarea drepturilor omului se află la ordinea zilei și se simțea mândru că unul dintre membrii Free
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
psihică și morală a fiecăruia, afectivitatea sa, forma și direcția acestei afectivități. Antisemitizmul trăiește mai ales afectiv, ca pasiune, ca antipatie, ca repulziune. Doctrina lui (când se face cunoscută uneori, când încearcă a se face cunoscută), nu e decât o apologie a acestor tendințe afective, o legitimare a lor. O justificare a asprimei cu care sunt tratați cei care nu pot fi iubiți. Fecunda scriitoare și jurnalistă franceză Gyp (sub adevăratul ei nume, contesa de Martel de Janville) spunea odată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la o catedră nimerisem: era mare, de lemn și nu se mișca din loc. Dacă te uitai pe spate, îi găseai și numărul de inventar. Până și-ai mei se căraseră în străinătate, după ce-mi făcuseră vreo trei decenii apologia patriotismului. „Sunt bine.“, am mințit, de data asta fără să mi-o doresc. „Ea e logodnica mea, Maria Dinu.“ Maria m-a privit lung, după care i-a întins mâna lui Andrei. Nu ne logodisem, nici n-aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ion Brătianu și V. Boerescu, din cari rezultă că guvernul trecut nu a luat ingajamente formale în cestiunea Dunării, dar a legitimat speranțele de aranjare a cestiunii așa cum le formulau unele puteri interesate la înființarea Comisiei Mixte, și după o apologie fierbinte făcută de d. Petre Grădișteanu d-lui I. Brătianu, Senatul a trecut curat și simplu la ordinea zilii, deși dorința categorică a d-lui prezident al Consiliului și ministru de externe era de a căpăta un vot de încredere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de birou, franțuzoaică get-beget, se întoarce victorioasă din țara-mamă: a obținut până la urmă mult râvnita numire pe un post de maître de conférence, sau tenure, cum îi spun anglo-saxonii. La cafea, în birou, ne face pe un ton de învingător apologia hiperspecializării, etapa ce a urmat specializării, acum depășită. E cea care lucreză pe subiect unic, legat de memoria picioarele negre. O cunosc bine. Are o cultură generală cvasi-nulă, un conformism al gândirii îngrozitor, scrie zeci de pagini în care nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Basic Writings, traducere de Burton Watson, Columbia University Press, New York, 1964, p. 47). Michael Oakeshott, Rationalism in Politics and Other Essays, Basic Books, New York, 1962. Ca și gânditor conservator În sensul burkean al cuvântului, Oakeshott are tendința de a face apologia Întregii moșteniri lăsate de trecut prezentului În materie de putere, privilegii și proprietate. Pe de altă parte, critica pe care o face proiectelor pur raționaliste de organizare a vieții umane și felul În care Înțelege flexibilitatea practicii sunt, la rândul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
plâns: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și". Numai că acești mari scriitori nu duc lipsă de recepție contrară: Eminescu, un excelent poet al spațiului (vizualului), Caragiale un "geniu auditiv", cu o unică percepție a straturilor afunde ale limbii. Ambele apologii perceptive le sunt caracteristice celor doi scriitori aflați și în această privință pe aceeași traiectorie. Antiromantic și antisimbolist, dramaturgul oferă surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adică vineri. Dar în acea dimineață, după lamentabila lui izbucnire sentimentală, nu mai putuseră discuta normal. Amândoi erau puțin speriați și foarte doritori să dea îndărăt. El îi spunea întruna: „Îmi pare rău“, iar ea îi răspundea: „E în ordine“. „Apologia“ lui John Robert, „explicațiile“ lui bolborosite se transformaseră într-o lungă trecere în revistă a tuturor întâlnirilor lor și a amintirilor comune, în care se refugiaseră amândoi. Pe parcursul acestor depănări de aduceri aminte, care unui ascultător din afară i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Levitra, la un loc! Roșu, galben și albaaastru! Trei culooori...! Sută-n sută adevărat! Fără miștouri! Pe legea lu' bunică-miu! Ce maica mă-sii? Să pice haremu' pe mine, dac'oi exagera! Nu c-aș face io, nemotivat, apologia căpșunicii. Da' tot e bună și-o guriță de catalizator..., ăă..., de pelin. Țucsuiți și picurați, cu Dumnezeu, fraților și pentru ăi repauzați! Bogdaproste! Să fie primit! glăsuiește Poetul și apleacă paharul, umezind parcimonios asfaltul drumului: Timp pentru toți și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio dezvoltare. Posteritatea a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxiu. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie pro domo. întrucât sinceritatea pledează în favoarea lui, unii interpretează apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validății acestei propoziții. într-adevăr, nimic nu ne permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lucra Însă la Milano, director de marketing al unei firme internaționale. Studentul Aris privea fără prea mult interes cartela lui electronică. Profesorul Îi mai puse trei Întrebări - ușor răutăcioase, din moment ce făceau referință la articolele 270 (asocieri subversive), 272 (propagandă și apologie subversivă și antinațională). Ascultă binevoitor răspunsurile lui și Îi acordă douăzeci și șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
colegii ei, mai mult decât orice cuvânt. — Te rog, citește, o invită - sau poate că o rugă. Saba, atâția ani petrecuți printre poeziile lui, cât de drag Îi era pentru viața lui caldă, pentru disperarea lui senină, pentru detașarea și apologiile lui sclipitoare, pentru secretele lui. Era singurul scriitor italian pe care Sasha era bucuros că trebuie să-l predea elevilor săi. Valentina stătea În picioare lângă catedră, cu antologia În mână. O fată ca atâtea alte mii, cu părul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
DOAR PENTRU CĂ LE POARTĂ ȘI RONALDO. REVOLTĂ-TE! RĂSTOARNĂ MC’UNIVERSUL. SPUNE NU SOCIETĂȚII UNIVERSALE A CONSUMULUI. Tânărul se Învârtea Într-o companie reprobabilă, conducea o grupare anarho-comunistă, ascunzându-se sub numele de Zero, difuza pe internet materiale care făceau apologia delictului la limita subversiunii. Elio le mulțumise polițiștilor pentru atenția lor. Apoi, În liniștea biroului său, citise manifestul acelui delirant Zero de la Început până la sfârșit. Cuvintele acelea cutremurătoare Îi răsunau și acum În minte. Am ales să nu fiu sclavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adevărat scandalos însă, pentru care a și fost pusă la zid în diverse recenzii, a fost nu povestea în sine, tema, ci perspectiva și atitudinea care se degajă. Pentru că, trecând peste nuanțele de rigoare, cartea este într-un fel o apologie a relației. Nu o scuză, dar o încercare de a-i înțelege mecanismele. O încercare cu atât mai ingenioasă cu cât perspectiva aparentă este aceea a unui personaj cu sentimente profund negative față de relația cu pricina. Dar, oricât de nesuferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și ei capitaliști. Dar s-ar putea ca tocmai aceia să fie doar proletari, mînă de lucru ieftină pentru profitorii și speculanții care le-ar fura nu doar munca, ci și sufletul, prin intermediul muzicii rock, televiziunii și filmelor care fac apologia crimei și a violenței. Iată de ce era necesară o abordare nouă a activității politico-ideologice și, În acest sens, am trasat sarcini concrete Secției de Propagandă, pentru a combate concepțiile perimate, nesănătoase care Își fac uneori loc În conștiința nu numai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un popor de 30 de milioane și peste tragedia lui de multe ori seculară?“55 - constituirea propriului stat, precizăm noi. Stere își exprima dezacordul față de conținutul discursului lui Take Ionescu, care subordona calea cea mai bună pentru realizarea idealului național „apologiei Quadruplei Înțelegeri și mai cu seamă a Imperiului rus, cu toate exploziunile oratorice care ne orbesc prin strălucirea lor ori de către ori se atinge problema Ardealului“. În timp ce Take Ionescu susținea că trebuie să ne lăsăm conduși de instinctul popular, C.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
superba carieră a unui alt termen drag generației optzeciste: text, textualism, textuare). Chiar și un simplu dicționar uzual (Petit Robert, 1978) consacră nenumărate accepții ale termenului discurs: „conversație”, „dialog”, „întrevedere”, „exercițiu oratoric în fața unor persoane”, „alocuțiune”, „conferință”, „expozeu”, „proclamație”, „speech”, „apologie”, „elogiu”, „panegiric”, „rechizitoriu”, „expozeu”, „tratat” (Discurs asupra metodei de R. Decartes), orice enunț lingvistic observabil etc. Rezumându-ne fie și la enumerarea amalgamată de mai sus, vom observa că toate sinonimele discursului definesc o trăsătură esențială: emisie verbală adresată unei
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
bogată culegere de scrisori literare românești”. Mai puțin importante sunt traducerile lui T., datând de la începuturile activității sale. A transpus câteva piese de teatru - C. F. Hebbel, Maria Magdalena, Franz Grillparzer, Străbuna (1914), Ludwig Anzengruber, Porunca a patra (1915) -, precum și Apologia lui Socrates de Platon (1910), studiul Mihail Sadoveanu de Matthias Friedwagner (1913) ori o serie de secvențe din scrierile de popularizare a moralei religioase, aparținând lui I. C. Ryle, John Bunyan, Otto Funcke și I. R. Macduff. SCRIERI: Chipuri, Cluj, 1912
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
și documente literare, vol. I, București, 1931 (în colaborare cu Gh. Cardaș), vol. II-XIII, București, 1932-1946; Frunză verde. Cântece și basme poporale din Bucovina, îngr. și introd. Ion Filipciuc, Câmpulung Moldovenesc, 2003. Traduceri: Friedrich Hebbel, Maria Magdalena, Cluj, 1909; Platon, Apologia lui Socrates, Cluj, 1910; Matthias Friedwagner, Mihail Sadoveanu, Cluj, 1913; Franz Grillparzer, Străbuna, Solca, 1914; Ludwig Anzengruber, Porunca a patra, București, 1915 (în colaborare cu M. Baciu). Repere bibliografice: George Baiculescu, „Carmen Sylva în literatura românească”, ALA, 1924, 199; Leca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
față de lumea în care trăiesc. Aici nimeni n-a înțeles nimic, așa că voi, acolo, sunteți toți niște înțelepți, le știți pe toate”. Nu e singura dată, vom vedea, când Cioran critică Occidentul. De fapt, deocamdată își plânge însingurarea și face apologia idiomului de care s-a rupt, chiar în contrast cu dimensiunea poporului care o vorbește. Similar raportării la Eminescu, i se pare nefiresc și nedemn ca limba română să fie vorbită de compatrioții săi, nedemni, pe care îi disprețuiește. Îi scria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o viziune atât de neghioabă” (III, 299) precum aceea a supraomului. Activismul implicat într-o astfel de viziune și entuziasmul pe care l-a generat i se par lui Cioran de prost gust, în discordanță oricum cu cinismul a cărui apologie el o face. Cum vom vedea, înțelepciunea pe care și-o construiește și care ar trebui să fie o împlinire în cinism nu face decât să-i dea același sentiment al inconsistenței și inautenticității. Înțeleptul ar trebui să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atât de oribil e spectacolul oferit de cel ce împinge ranchiuna până la delir” (III, 160). În același timp, Cioran crede că ura este motorul istoriei: „Să suprimăm ura înseamnă să ne privăm de evenimente” (III, 346). Și, deși uneori face apologia mortificării, altădată vorbește despre cei vanitoși, care doresc să strălucească, cu admirație. „«Spiritul» e cabotin și nu se întâlnește decât la rasele puternice. Vechii greci și francezii Ă popoare teatrale Ă dețin aici aproape un monopol. Francezul gândește pentru celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lumii întregi” (III, 132). Avantajele pozitive Ă ale grandomaniei, gloriei, orgoliului, celebrității, în fine, ale sănătății Ă sunt substituite de Cioran cu avantajele negativității, ale bolii, absenței, morții, anonimatului. Dar poate el să nege până la capăt orgoliul și să facă apologia retragerii? Deocamdată, alte ipostaze ale admirației pentru cei care au reușit în acest exercițiu de retragere din fața vanității. „E mai multă noblețe în anonimat decât în larma, în tapajul ce se face în jurul unui nume”, spune Cioran la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
precizează: „Un bogomil al secolului XX” (III, 69). Recitindu-și Demiurgul cel rău, spune același lucru: „Sunt bogomil și budist” (III, 34). Oricum, în momentele de disperare, deși, cum vom vedea, uneori caută rugăciunea sau are nostalgia ei, Cioran face apologia infernului. Îndoiala, mai mult decât credința, l-ar salva: „Îndoiala are rădăcini tot atât de adânci ca rugăciunea.// În infern, se mai poate încă spera; în paradis însă, nu mai e loc pentru speranță, nu mai e loc pentru nimic. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]