600 matches
-
părut, nu sânt sigur. Oricum ar fi fost, nu mă duru lovitura. Nimerise într-o chiurasă de oțel, ori devenisem complet insensibil? În dreptul porții, altă scenă tare. Smaranda, nevasta șoferului care; tocmai se întorcea, dând cu ochii de mine, mă apostrofă cu o excesivă mînie: ― Vă plăcu ce făcurăți, om rău ce sînteți? V-aș omorî dacă aș putea, dar o să vă plătească Dumnezeu cu vârf și îndesat... I-am întors spatele și mi-am văzut de drum. Ce să-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
strigă un glas ascuțit de femeie. Trubadurul ridică obraznic mustața în sus, spre capra înaltă, strîngîndu-și ochii strălucitori subt pleoape, pe când mâna lui mică, ca de femeie, se propti viguros în grumazul murgului ce cabra, oprit brusc. Lică nu înțelesese apostrofa. Limbile străine îl uimeau si îi erau nesuferite. Nici n-avea cum să le înțeleagă, deoarece se învățau în cărți tot nesuferite. De la unguroaicele, nemțoaicele cu care uneori avusese legături, nu deprinsese nimic; mai lesne prindeau ele vorbe de la dânsul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apoi la cutreierat orașul. Îmbătându-se prin bufete, nu bea niciodată atât cât să cadă pe stradă. Mergea doar șovăind pe trotuar, cu capul gol indiferent de vreme și cu grumazul șiroind de apă. Cu o expresie de beatitudine, Neculai apostrofa pe toți cei care îi ieșeau în cale. În autobuz nu scotea niciodată bilet : băga sub nasul taxatorilor un pumn de tichete consumate și, odată suit pe platformă, tuna triumfal cu glas de stentor : „Trăiască Partidul Comunist Român !”... Avea la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și bolnavi nedeclarați. "Lasă asta ― i-am zis ―, vrei să te sinucizi?" S-a încruntat și m-a măsurat din cap până la picioare. Ce-mi păsa mie? Apoi, a izbucnit într-un râs răutăcios. "Ce știi despre deșerturi?" m-a apostrofat, rânjind. Nu-mi mai aduc aminte ce i-am răspuns, dar, probabil, m-am lăudat, căci s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit: "Bravo, e o specialitate folositoare". 10. De fapt, doctorul Luca e de părere că sinuciderea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
demult, le-a auzit de la cineva... Taraful nu reușește de prima dată, să prindă melodia în întregime. De fiecare dată când îl roagă să cânte mai rar, ca să bage și ei la cap versurile, ori, măcar să le scrie, bătrânul îi apostrofează că ce scripcari sunt ei, dacă umblă cu condeiu’ și hârtia legată de gât?, și nu vrea să mai repete nimic. Dar muzicanții așteaptă să mai treacă ceva timp, apoi, ca la un semn al cuiva, încep iar să cânte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
considera că nimic nu este mai important ca Dumnezeu. -Cum să adopt eu o atitudine față de ceea ce nu știu? Mi se pare o pierdere de vreme, i- am zis. -Nu ți-este teamă c-ai s-o pățești? mă apostrofă ea. -Nu,pentru că nu mă pot gândi la ceva necunoscut. -Poți să faci măcar presupuneri. -De pildă? -Că Universul este imens și extrem de diversificat, că nici măcar un ceas nu există fără un ceasornicar, așa încât poți presupune logic că există Dumnezeu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
este posibilă - este a-ceasta: „În salonul plin până la refuz de lume rafinată și de doamne împodobite cu bijuterii, actorul primea calde aplauze la sfârșitul declamațiilor sale. Întrezărind în ultimul rând un bătrân paroh, modest, cu talarul său uzat, actorul îl apostrofă, zicând: «Oh, reverendo, și dumneavoastră aici, în mijlocul nostru! Cunosc din memorie și câte un fragment biblic, știți?». Și actorul declamă din memorie Psalmul 23. La sfârșit un zumzet de complimente entuziaste traversă sala. Atunci actorul se îndreptă malițios spre bătrânul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu cel puțin un gram. Fiți atenți la cântar! Cu toate că stătea cu spatele la el, după atitudinea pe care o adoptase, Fara o simți încă conștientă de prezența lui. Intr-un târziu se răsuci pe călcâie, cu o mișcare bruscă, și-l apostrofă: - De ce nu te duci la magazinul de arme? N-ai nimic de pierdut, oricum nu mai poți merge mai departe. Fara ieși, parcă orbește. La început, sugestia că ar trebui să cumpere un pistol și să se sinucidă nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze farfuriile pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și trăsături neregulate. În ciuda nasului puțin deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionîndu-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: "Domnule sculptor, nu te mai învîrti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază-i. Poți să faci și schițe." Fusese o ironie, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să ia barca și să-l aducă pe Dinu. Rămas singur, îmi treceau prin cap tot felul de grozăvii. Mă temeam mai ales de o cangrenă, ignoranța mea în materie de medicină fiind desăvârșită. Mă și închipuiam cu brațul tăiat, apostrofat de Moașa pentru că nu mai puteam ciopli pietre funerare și nu mai era nevoită să mă trateze ca pe un artist: "Treci la bucătărie, imbecilule, și la spălat vase. Dacă te descurci cu o singură mână. Dacă nu, ia-ți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după aceasta, am discutat probleme de ordin didactic, dar nici în treacăt n-am încercat să aduc vorba despre ce s-a întâmplat în acest caz. Eu evitam voit să-i amintesc că „n-a avut dreptate când m-a apostrofat să-i las băiatul în pace” iar el, dintr-o jenă justificată n-a adus niciodată vorba despre ce s-a întâmplat. Ulterior, copilul colegului și-a continuat studiile ajungând profesor și având de rezolvat aceleași probleme de didactică și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e vorba. Îi explic toată comportarea vlăstarului său arătând că feciorul iubit nu numai că nu învață, dar prin atitudinea insolentă, obraznică, împiedică întreaga clasă să-și însușească lecțiile - și toți profesorii nu-și pot desfășura normal lecțiile. M-a apostrofat imediat: „- Care profesori? Că în momentul de față, doar dumneata ai ce ai cu copilul, în timp ce ceilalți sunt mulțumiți de felul cum învață și se comportă Gigel. Explic faptul că ceilalți nu îndrăznesc să-și arate nemulțumirile și țin cont
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de școlar: - Calicilor! Numai voi aveți vite și eu nu, dar veniți și vă rugați de mine, să vă dau toate cele de care aveți nevoie!... - Dar nu ne dai pe gratis, domnule, ci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și anume că deși eram clasat ca invalid de război, deci inapt serviciului militar activ, partea sedentară nu mai știa nimic de mine din momentul rănirii și ca atare mă considera dezertor. Când m-am prezentat maiorul Rednic m-a apostrofat: „Dezertorule!, unde ai stat ascuns până acum?” Vădit contrariat cer maiorului cu insistență să-și ceară scuze pentru insulta ce mi-a adresat, și-i prezint imediat actele doveditoare invalidității mele. În fața acestei probe, maiorul își prezintă scuzele de rigoare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
universal, șapca de vânătoare, centrul verde al cercului de oameni, se fâțâia violent. Am să mă adresez primarului, striga Ignatius. — Lasă băiatu-n pace, interveni o voce din mulțime. — Du-te și vezi-ți de stripteuzele de pe Bourbon Street, îl apostrofă un bătrân. Ăsta-i băiat bun. O așteaptă pe maică-sa. — Mulțumesc, spuse Ignatius demn. Sper că veți fi toți martorii acestui ultraj. — Tu vii cu mine, îi zise polițistul lui Ignatius, începând să-și piardă încrederea în sine. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stea închis în toaletă. „Cum o duci?“ insistă el. „Unde este cartea mea?“ m-am răstit eu amenințător. „Încă n-am terminat-o. E foarte bună,“ îmi răspunse el terorizat. „Profită de lecția pe care ți-o dă“, l-am apostrofat eu. „Când o termini am să-ți cer să-mi dai în scris o recenzie a cărții și o analiză a mesajului ei pentru umanitate.“ Cât încă ordinul mai răsuna impresionant în aer, am plecat mândru mai departe. Apoi, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se dedice Întru totul slujirii lui Allah. În acest scop, a declarat solemn că era gata să se supună unei perioade de penitență și să abandoneze toate deșertăciunile lumești, Întocmai cum făcuseră dervișii În trecut. Nu ești derviș, au apostrofat-o cinic surorile ei la unison, hotărâte să o facă să renunțe la un asemenea sacrilegiu, nemaiauzit În analele familiei Kazanci. Și apoi toate trei au Început să ridice obiecții, fiecare pe tonul cel mai Îndatoritor cu putință. — Bagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionându-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: „Domnule sculptor, nu te mai învârti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază-i. Poți să faci și schițe.” Fusese o ironie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mie de femei, după care am fi putut reveni în azil, sătui de dragoste, ca să ne arătăm întreaga ură față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofându-l: „Să nu-mi mai spui «domnule scluptor» că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sunt «domnule sculptor» acum. «Stăpâne» să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?” Aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să ia barca și să-l aducă pe Dinu. Rămas singur, îmi treceau prin cap tot felul de grozăvii. Mă temeam mai ales de o cangrenă, ignoranța mea în materie de medicină fiind desăvârșită. Mă și închipuiam cu brațul tăiat, apostrofat de Moașa pentru că nu mai puteam ciopli pietre funerare și nu mai era nevoită să mă trateze ca pe un artist: „Treci la bucătărie, imbecilule, și la spălat vase. Dacă te descurci cu o singură mână. Dacă nu, ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din sala cu oglinzi cu biciul în mână, pleznindu-i pe rând peste obraz și apostrofându-i: „Ați crezut că sunt mort, nemernicilor, cum v-a spus ticălosul de sculptor? Ei, nu, iată că trăiesc. În genunchi, păcătoșilor, și pentru că ați îndrăznit să credeți în moartea mea veți răbda o săptămână de foame”. Îți spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fredonează Ivan odată cu tonomatul, cu accentul lui hazos. Și tot el răspunde: Totul, prieteni. O iubesc pe barmaniță! O să-mi facă cinci copii! Și nevestele din Midwest bat palma cu el. — Și unul dintre ei o să fie noul Stalin, Îl apostrofează Wakefield. — În limbaj american, ești o pizdă rea, tovarășe Wakefield, spune cu superioritate rusul, scăldîndu-se În adorația celor două turiste. — Vrei să spui, o piază rea, chicotește una dintre ele. Deși, În general, Wakefield Își spune sieși cam toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
comentator indică o prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor (forjat la școala unor pamfletari precum Arghezi și N.D. Cocea). Însă tabletele grupate sub titlul ireverențios „Flocăieli“ îl au ca victimă, între alții, pe dogmaticul postjunimist Mihail Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară: „Opaițul Sămănătorului s-a stins de mult. Mai pe urmă, Mihalache Dragomirescu, înțelegînd că tăcerea îi prinde mai bine, și-a șters în păru-i grăsos penița ca s-o curețe de cerneală și hîrtia destinată criticelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]