446 matches
-
spre primele proceduri.“ Ne aflăm, așadar, într-o stațiune balneoclimaterică. Un bărbat și o femeie fac amor până la extenuare, o noapte întreagă, dar autorul nu ne spune că fac amor, ci că se iau „la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului“. Fie și așa! Decât să și-o pună sau să și-o tragă, mai bine să se ia la întrecere, cu cine vor ei. Numai că dacă tot ni s-a propus - iar noi am acceptat, dintr-o politețe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un stil pompos și desuet, să rămânem la acest stil și nu să cădem în proza vieții de fiecare zi, în povestea cu procedurile! Riscăm să ne fracturăm sensibilitatea. O femeie care se ia la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului nu poate să plece dimineața spre primele proceduri. Ea trebuie să participe la simfonia cromatică a beatitudinii matinale sau să se apropie asimptotic, într-un nou ciclu cosmic, de partenerul ei nocturn. Iubire din ruga durerii (ce titlu!, sonor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
clipa aceea regală. Dar restul universului rămîne, de ce să rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
faptele sale. O altă parte neplăcută: la oraș riști să mori fără ca cineva să-ți descopere lipsa. Când te descoperă ești deja descompus. (Asta dacă nu ai o soție. Dacă o ai riști a te descompune înainte de a muri.) ٭ Șestov, Apoteoza lipsei de temeiuri: Să dai împrumut înseamnă să-ți fie plătit în viața viitoare. O frumoasă dovadă de credință. La noi se aproprie de asta pomana. Este posibil ca lipsa de eficiență a poporului român să fie datorată lipsei coeziunii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mă pot convinge că lumea continuă... Și în fiecare seară mă las și eu în voia lecturii, ca îndepărtata cititoare necunoscută... Îți smulgi imediat din minte nepermisa suprapunere de imagini între Directorul General și Ludmila, pentru a te bucura de apoteoza Cititoarei, viziune luminoasă, înălțându-se din cuvintele abile ale lui Arkadian Porfirici, pentru a gusta certitudinea, confirmată de atotștiutorul Director, că între ea și tine nu mai există obstacole, nici mistere, în vreme ce Cagliostro, rivalul tău, nu rămâne decât o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
revoluționari. Acum câțiva ani citeam în presă că avem vreo 300.000! Mai mulți eroi decât toată armata română pe care o aveam pe atunci. Cred că merită să figurăm ca popor într-o istorie a nemerniciei umane, la capitolul „apoteoze”. Nu m-am înscris niciunde; aș fi avut senzația că-mi vând sufletul pe bani, pe-o scutire de impozit, pe-un butic, pe-o sinecură. Nici „luptătorii” de la Cluj nu vor să mai știe de noi; se referă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bărbatul și nu femeia, de ce unul și nu amândoi. Lutul femeii a fost frământat peste lutul bărbatului, sunt din nou un singur lut. Primul act al spectacolului s-a terminat, podoabele scenei au fost scoase, actorii se odihnesc după efortul apoteozei. În magaziile Centrului n-a rămas nici o singură piesă de lut fabricată de olăria Algorilor, doar puțin praf roșu, împrăștiat pe rafturi, coeziunea materialelor nu e eternă, niciodată n-o vom repeta îndeajuns, dacă atingerea continuă a invizibilelor degete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
opresc răsuflarea. Soarele aprinde rugul. Moare pasărea Phoenix! Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lumii umane dar și celei divine este suferința și că mântuirea de suferință trebuie să fie scopul omului. Cu un ochi transcendental a intuit autorul vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o apoteoză feerică transvaluată mitic. Omar Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental trece dincolo: La cei răi nu-mi voi spune, nici celor buni secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cosmică din Faust goethean are loc spre ambele lumi mitologice creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne întâmpină în basmul Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte. Aici neliniștea apare unicat: este prenatală. Copilul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
adresat lui Dumnezeu, din Cvartetul 132 al lui Beethoven, ori Sanctus și Benedictus din Missa solemnis; sau poemul simfonic al lui Richard Strauss Moarte și transfigurație, cu geamătul și apoi strigătul prelung, învins în final de preschimbarea morții într-o apoteoză a vieții spirituale. Actualmente, în haotică perioadă postmodernistă, nu poeții au neliniște. Ei se bucură de zburdălnicie neînfrânată. Neliniște au cuvintele care nu știu în ce antisens, în ce răspăr, în ce anticuvânt vor fi aruncate. Avea dreptate Heidegger să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
naturii și sfaturile tatălui său, a transformat o reușită sigură într-o sinucidere. O nebunie romantică, sfârșită rău, e cea care a înfruntat secolele, nu înțelepciunea încununată de succes. Ce a însemnat, deci, moartea lui Icar? Un eșec sau o apoteoză? Dacă e eșec, de ce acest eșec e privit ca un triumf? Dacă e apoteoză, de ce e deplînsă? În loc sa simplifice lucrurile, grecii le-au complicat atât de rău încît "muncile" lui Heracles capătă sens abia când eroul, îmbrăcînd cămașa otrăvită
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nebunie romantică, sfârșită rău, e cea care a înfruntat secolele, nu înțelepciunea încununată de succes. Ce a însemnat, deci, moartea lui Icar? Un eșec sau o apoteoză? Dacă e eșec, de ce acest eșec e privit ca un triumf? Dacă e apoteoză, de ce e deplînsă? În loc sa simplifice lucrurile, grecii le-au complicat atât de rău încît "muncile" lui Heracles capătă sens abia când eroul, îmbrăcînd cămașa otrăvită de filtrul lui Nes-sus, ia foc și, simțindu-și sfârșitul aproape, își înalță singur
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Toate cărțile din lume nu se referă decât la existență. Totul Este, toate Sunt. Totul Există. Chiar și nimicul. Numai Existență. Să tot citești. În loc să emiți, vei polariza. Apoi, într-un tîrziu, vei construi un sistem. Despre eșec. O apologie. Apoteoza dezastrelor. Trebuie să se ocupe cineva și de așa ceva. La urma urmei, privit retrospectiv, un eșec își are savoarea sa. Și, mai ales, urmările. Vei porni de la „orice rău își are binele lui”. Singurătatea te avantajează. Singur, mai singur ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
LIMBA ROMÎNEASCĂ] 2262 Italia, lumea schimbată la față, pământul în delir, soarele beat. Limba ei, muzica celui mai mare maestru al ei, muzica nu e decât limba română prinsă-n muzică, limba română măsurată pe note, limba română cântată în apoteoza unei feerii. [... ] 102 {EminescuOpXV 103} OBSERVAȚII DE AMĂNUNT ["CUVÎNT... "] 2275B Cuvânt - actualmente "mot", "Wort" - vine dela conventus, adunare de oameni. Noțiunea nouă a găsit o manta spînzurată-n cui, vorba veche, și-a îmbrăcat-o. Ea are cu totul alt înțeles
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
atîtea consemne tradiționale și credințe străvechi” (De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu introductiv de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1970, p. 216). Un articol semnat în nr. 2 din Chemarea de N. Porsenna se intitulează, elocvent, „Apoteoza unor valori negative“. Valorile negative — considerate de el „dinamice” și „vitale” — sînt opuse „Idealului” mortificant, autorul supunînd unei critici virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am prejudecata operei, a respirației vaste, neamăgitoare”), criticul se vede nevoit să constate că „Timpul pare a fi lucrat stăruitor pentru gloria urmuziană: jocul grefierului (grav ca orice joc) a căpătat o neașteptată validitate datorită mersului literaturii lumii — aducînd în apoteoză cununa de «clasic» unei fantome”. El amendează gravitatea „lipsită de umor” a comentatorilor mai noi („nobilă amăgire”) și ignorarea „umorului voluntar din care opera se născuse” (ipoteză bazată pe mărturisirile surorii scriitorului, Eliza Demetrescu-Buzău). Recunoscînd că, în ce privește interpretarea textelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase referințe ale poeților la proza (textele) lui Urmuz, de la Aurel Rău la unii optzeciști... Centenarul Urmuz. Apoteoza omagială Asimilarea scrierilor urmuziene de către canonul critic are loc odată cu ceea ce Marin Mincu numește „clasicizarea” avangardei interbelice. În condițiile unui regim totalitar precum cel ceaușist, asimilarea în cauză are însă niște date cu totul particulare. Recuperării „estetice”, „umaniste” și „marxizante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ci În jurul dandysmului Însuși. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe când Începea să apună era istorică a dandy-lor, s-a dezvoltat o filosofie aproape coerentă a dandysmului. Pe măsură ce dandy-i reali se stingeau, dandy-ul imaginar atingea apoteoza, inspirat de luminoasa dâră a acestor aștri În declin.”1 Mulțimea variantelor În care ne apare tipul dandy, fie Într-un moment anume al istoriei, fie Încă din vremurile antice, Înzestrat cu toate atributele genului (cazul exclusiv al lui Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o domnie "apostolică", după cum scrie ironic istoricul socialist, Oliveira Martins. Mistica miguelistă e însuflețită de recrudescența misticii populare, catolice. Și cum catolicismul iberic a avut întotdeauna un caracter concret, mistica miguelistă se manifestă în conformitate cu structura seculară a spiritualității portugheze: prin apoteoze și imnuri, prin procesiuni idolatre, printr-o devoțiune fără margini față de tânărul rege, considerat trimisul Arhanghelului Mihail în lume pentru mântuirea catolicismului. Când Don Miguel trece pe stradă, lumea îngenunchează, femeile plâng, preoții îl binecuvântează. Nu este numai un rege
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
surprinzător de caldă, adeziunea maselor. Sidonio Paes ajunge repede idolul mulțimilor. Trecerile lui pe străzile Lisabonei se transformă în manifestații spontane, la care iau parte zeci de mii de oameni. Vizitele pe care le face în nordul țării sunt adevărate apoteoze. Pretutindeni e întîmpinat ca un mântuitor. Nimeni n-a mai avut, în Portugalia modernă, un mit popular de asemenea dimensiuni. Orice contact al lui cu masele se transformă într-un triumf. Este, de altfel, un bărbat care impune prin nobila
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Mai importantă decât propaganda pentru monarhie este, bunăoară, demonstrarea efectelor nefaste pe care le-au avut reformele pombaliene, sau critica istoriei lui Oliveira Martins; revizuirea mitului masonic și republican al lui Gomes Freire, al cărui centenar se transformase într-o apoteoză și care fusese, de fapt, așa cum apare din documentele vremii, "un simplu trădător în slujba francezilor"; reabilitarea lui Don Miguel și a Reginei Carlota Joaquina, sau demonstrarea tezei că hibridismul culturii și al politicii portugheze moderne se datorează amestecului de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plăcute, dacă știi încotro să privești și să înțelegi ceea ce vezi. Monotonia zărilor e numai aparentă. Se plictisește acela care s ar plictisi și pe marginea căldărilor din munți, cu apa limpede a tăurilor. Tabloul cel mai fermecător, o feerică apoteoză a luminii variate, tot cerul cu soarele îl procură. Răsăritul și mai ales apusul de soare de câmpie, merită anume drum ca să-l vezi.” (Ion Simionescu) În lunci Și în Delta Dunării Citiți cu atenție textele: „ Delta!...o imensă pace
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În altar, căci el Își Încetase drumul acesta Încă din iarna anului 1930, puțin Înainte de Crăciun. Necunoscut celor din naos, mă rugam pentru Keti, pentru părinții ei. Keti nu mai era lîngă mine, nu mai venise din noaptea aceea de apoteoză. Acum se Împlineau patruzeci de zile de la moartea mamei ei Era duminică, și după-amiaza, tîrziu, strălucea Încă lumina de vară, - nemaiputînd rezista tentației, mă dusei acasă la ea unde mă primi doamna aceea mică și grasă, noua stăpînă a locuinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]