702 matches
-
rîdă gîlgîit, adăugînd cu creionul meu: ... și echidistant". Reacția lui brusc-amuzată a și fost cea care m-a făcut să-i citesc, în zilele următoare, opul de 500 de pagini. Prea îmi păruse, în primul moment, suspect de abrupt junele arămiu, ca să-i bănuiesc umorul latent. Iată că-l avea. Și iată că, transferat dincoace, în cartea lui de debut, avea să potențeze, ca o picantă exergă, pasajele în care absurdul urmuzian se logodea cu deraierile dialogale din Cuibul de cuci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel ale lui Balzac, care le purta cu distincție la costumele boțite și pătate, dar - e drept - țintuite cu nasturi de aur? Cum să uităm mănușile arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui Baudelaire, cele de mușchetar, În culori pastelate ale contelui d’Orsay (câte șase perechi pe zi!), mănușile „furioase”, cele roșii sau albastre ale lui Théophile Gautier, mănușile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a înfipt în creier o fulgerare luminoasă. Un bărbat cu turban, îmbrăcat cu un fel de manta lungă, foarte groasă și foarte caldă, mai ales în mijlocul nisipurilor din deșertul care îl înconjura. Ochii oblici, ca două lame de brici, broznul arămiu al feței lui rotunde, lucind de sudoare. E tânăr. Cu gesturi febrile, încearcă să apuce hangerul agățat la brâu, de cealaltă parte a puștii. Acele câteva secunde par interminabile. Căci deșertul și bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ești sigur că tânărul acela... ― Isidor... ― ... așa, Isidor, e în toate mințile? Călugărul îl privi cu ochi pătrunzători și apoi, fără vorbe, extrase din mâneca largă a rasei sale simple un lector standard de mesaje. Din micul cub de metal arămiu începu să se audă imediat vocea lui Isidor. Tânărul povestea felul în care la început mai timid și apoi din ce în ce mai insidios Crey manipulase devenirea clonelor. Vorbea fără rezerve și despre succesele pe care le obținuse și despre etapele pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vă vin în minte pe parcursul melodiei, corelând cu versurile poeziei citite. Interpretarea datelor obținute confirmă ideea muzicalității textului liric, dar mai ales corelarea vizualului cu auditivul „forță de sugestie a liniei melodice”. Copiii „au văzut zborul către cerul cenușiu, frunzele arămii, lumina soarelui, dansul frunzelor și al vântului subliniind dinamismul tabloului, dar au creionat și imagini artistice (personificări) că : ”trece un fir de vânt și invită frunzele la dans”; „vântul poartă pe umerii săi frunze arămii”; „o zi frumoasă de toamnă
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
zborul către cerul cenușiu, frunzele arămii, lumina soarelui, dansul frunzelor și al vântului subliniind dinamismul tabloului, dar au creionat și imagini artistice (personificări) că : ”trece un fir de vânt și invită frunzele la dans”; „vântul poartă pe umerii săi frunze arămii”; „o zi frumoasă de toamnă dă semne de oboseală”. Unii elevi au identificat motivul muzical cu motivul basmului, semnalând când prezența unei prințese, când a vrăjitoarei după inflexiunile melodiei. În finalul activității elevii și-au transpus în culoare trăirile, în
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
purtat pe brațe de-un zefir, Ducea spre cer petale sincere de dor. Te-am strâns la pieptul meu ca pe-o comoară, Când vântul adia prin păru-ți castaniu Simțeam iubirea zilelor din vară Și-amurgul toamnelor fugind prin arămiu. Parcă șopteai ceva, însă nu-nțelegeam, Nici nu știam dacă mai pot să îți vorbesc, Cu steaua fericirii spre galaxii zburam, Dar nu-ndrăzneam să-ți spun că te doresc. Cădeau florile albe peste tăceri și vise, Pe-un colț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
fior,Parfumul lui, purtat pe brațe de-un zefir,Ducea spre cer petale sincere de dor.Te-am strâns la pieptul meu ca pe-o comoară, Când vântul adia prin păru-ți castaniuSimțeam iubirea zilelor din varăși-amurgul toamnelor fugind prin arămiu.Parcă șopteai ceva, însă nu-nțelegeam,Nici nu știam dacă mai pot să îți vorbesc,Cu steaua fericirii spre galaxii zburam,Dar nu-ndrăzneam să-ți spun că te doresc.Cădeau florile albe peste tăceri și vise, Pe-un colț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
nu plecam Și răm âneam... Oare nu regretam? Visul lasă urme În glia natală Și alte urme se înfig În pămîntul care-l calci. Dar și-n suflet Se plimbă urme De-a valma Rătăcind printre Amintiri țesute Din nori arămii ÎNECAT ÎN SINGURĂTATE-MI Știu, totul s-a prăpădit În juru-mi Și sensul, Și verbul, Și astrul Care mă lumina. Ba și stelele, Prietenele mele, Se pierd, se îndepărtează, Înoată într-o ceață alburie Și mă lasă înecat în singurătatea
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
stări sfâșietoare și presimțiri încărcate de neliniște care, în ciuda aparentei frenezii, erau vizibile chiar si in versurile primului volum: „Murim în fiecare stea/lăsăm sămânța-n fiecare vulcan/cruce ruptă, troița Pacificul,/ cenușă aruncată-n vânt/în ocean pentru peștii arămii/sau sub stele călătoare ascunse-n ocean...”. Autoare a unei poezii moderne, de notație, cu vibrații înalte consumate în secvențe laconice, S.-B. a lăsat, cum constată tot Horia Stamatu, „una dintre cele mai nobile, mai sincere poezii românești de
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite; în copaci ard galbene flăcări de toamnă; ascultă glasul frunzelor bronzate; zâmbetul bun al bătrânului soare; vântul rotea în văzduh frunze ude și ramuri; vântul a furat hainele copacilor; vârteje de frunze arămii; toamna a rumenit frunzele plopilor tremurători; frunzișul copacilor s-a făcut de un roșu strălucitor; va trezi din somn frunzele căzute; toamna a spălat frunzele cu ploaia rece; ultimele frunze de mesteacăn străluceau pe crengile goale ,ca niște monede de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de mesteacăn străluceau pe crengile goale ,ca niște monede de aur; stejarul bătrân și gros a fost îmbrăcat într-o platoșă de aramă; vântul răscolește pădurile; o adiere rece înfioară crengile copacilor; un covor albicios acoperă iarba poienilor și covoarele arămii ale copacilor; gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom peste pădure, ca o pânză întunecată
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
progrese sunt realizate în Grădina între ziduri, dar și aici simbolismul rămâne în bună parte exterior. P. scrie ca simboliștii fără a deveni simbolist. El împrumută recuzita școlii, vorbește de „domnița-nlănțuită de vrăji medievale”, de parcuri în care „frunza cade arămie”, de „zeul toamnei trist și singur”, de „apele tăcerii”, în care se privește un „palid Narcis”, de „o țară fabuloasă cu crânguri de polip”, însă toate acestea nu sunt moduri ale unei trăiri „muzicale”, ci imagini, literatură. Corespondențele sunt, dacă
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
a provoca apariția unor noi crengi. Remontant Care produce de mai multe ori pe an flori sau fructe. Rozacee (familia) Cireș, căpșun, zmeur, mur, păr, măr, prun. Rugină Boală datorată umidității, prin care frunzele se acoperă cu pete de culoare arămie. Rezistent Care rezistă iarna la ger. Solanacee (familia) Vânătă, păpădie, ardei, cartofi, tutun, roșii. Stolon Tulpină care se târăște pe sol și care produce noi plante. Perenă Plantă care își pierde tulpina și frunzele iarna, dar care crește la loc
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
se ivea tatăl - iar bucuria soarelui în amurg era și aceea de a-l vedea pe omul zâmbitor pe care soarele îl aducea înapoi acasă, sau poate că tocmai întoarcerea tatălui cufunda soarele printre ramurile pădurii, dând razelor o culoare arămie. Mâinile mamei miroseau a rufe spălate în apa înghețată a torentului, iar mirosul lor înmiresma primele ceasuri ale dimineților, amestecându-se cu aroma aerului tare ce cobora dinspre munți. Și fluxul acesta plăcut mirositor era inseparabil de scurta mângâiere a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare! Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.” „Copilăria, iscoditoare ca un copil în fața ușii care ascunde pomul de Crăciun, se înălța, în trupul lui, în vârful picioarelor: creștea. Putea urni un scăunel, înhămându-și toată puterea prin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
spre cameră și, zâmbind larg, spuse: După cum se vede treaba, s-ar putea să nu mai plec de-aici niciodată... Brusc, se auzi o voce ascuțită de copil țipând, iar toată lumea amuți. Toate capetele se Întoarseră spre băiatul cu păr arămiu din a cărui gură atârna o țigară de foi fumegândă. Stătea În picioare pe un butuc și avea o expresie sălbatică. Se legăna Înainte și-napoi. Sora lui geamănă se urcă pe butucul de lângă al lui și Începu și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia aceea subțire și înaltă, cu formele adolescente încă la vârsta de douăzeci și cinci de ani, oprite parcă în desăvârșirea materializării lor de flacăra mistuitoare a vieții ei. Un păr arămiu, cu luciri de foc, parcă reflexe ale temperamentului ei arzător. Ochii de o culoare nehotărâtă, cafea și aur, schimbătoare după dispoziție, după culoarea timpului, în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit, sau uneori ficși, reci, privind în gol, când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ale hainelor cernite până la pământ. În mâinile lor, mătăniile părea niște cădelnițe aprinse. Brusc, mesteacănul de lângă fereastra ei se potoli din fierbere. Nu se mai mișca nici o frunză. Și la fel de brusc, Întreaga lui coroană vui, transformându-se Într-o pâlnie arămie, care atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și penele din cuib se umeziseră din nou, cochiliile de melci se târau și ele prin iarbă, deodată Însă Mașa se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau legate atâtea și atâtea amintiri... Nicanor fusese un bărbat Înalt, cu o Înfățișare impunătoare, pe care i-o conferea, probabil, și barba sa de culoare arămie, cât și ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să nu mai vorbim de vocea sa cu adevărat ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai geamurile, ci și candelabrul și icoanele, stingând dintr-o răsuflare toate lumânările din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să descâlcești asta ar fi luat săptămâni Întregi, și nu existau săptămâni libere pentru Sammler. Avea alte necesități, priorități de ordin mai Înalt. Nici n-ar fi trebuit să citească asta - asta fiind paginile lui Govinda Lal scrise În cerneală arămie și caligrafie de pe vremuri. Scria cu mână gotică. Dar domnul Sammler, după ce văzuse atâtea, nu rezista fascinației reale. La pagina șaptezeci, Lal Începuse să speculeze despre posibilitatea organismelor de a se adapta la condiții lunare În câmp deschis. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel om pentru Sammler era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mi-a fost frânt într-o aripă aș vrea nimic să nu mai simt să-mi fie gândul gol netulburat și lumea toată acum să fi murit rămâie timpul mut nemăsurat să-ți scriu... să-ți scriu pe-o frunză arămie sau pe o răsuflare de vânt cât de toamnă îmi este mie că rostirea mi-e fără cuvânt să-ți scriu pe o rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
așa cu vorba?... Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i dragă!“ Pe la sfârșitul lui răpciune un vânt aspru de la miazănoapte mătura pâclele. Se ivi un soare gălbui, fără putere. Noroaiele și bălțile amorțiră. Și peste un amurg arămiu, care colora zarea de la miazăzi la miazănoapte - năvăliră nourii ninsorilor. Și o furtună, venită de la mările înghețate, începu a purta roiurile de fulgi. Iarna porni cu viscol. Faliboga veni prin întuneric la șopronul lui Niță: Începe iarna ca nealtădată, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]