1,871 matches
-
globilor oculari. Apoi Îl răsuci cu fața În jos, continuând să Îl examineze. - Așa s-au petrecut lucrurile, cum ți-am zis eu, priorule, exclamă șeful gărzilor În gura mare, așa Încât oamenii săi să-l audă. Dante Își Îndreptă degetul arătător spre șira spinării lui Rigo, În dreptul inimii, arătând ceva. Două tăieturi paralele și adânci, pe vesta carbonizată. Scoase daga din buzunarul interior al hainei și introduse delicat lama În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Francesco, știi bine, și de pământurile familiei mele, Îi replică poetul, agasat. Se Întreba de ce cămătarul devenise atât de obraznic. Se Întâmplase, oare, ceva prin care poziția sa slăbise În ochii acelui pungaș? Între timp, Domenico se apropiase, Întinzând degetul arătător spre pieptul lui. Părea pe, dar se abținu. - Sunt o mie optzeci de florini. De aur. Dante se Înfioră. La atât Îi ajunseseră datoriile? Cunoștea bine cifra aceea, repetată de mii de ori, ca o proclamație rușinoasă, În toate actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
raporturi cu Curia. Tânărul Își luă un aer disprețuitor. - Nu fi ipocrit, ca toți din cetatea asta de mincinoși. Știi prea bine cum mă cheamă. Iar dacă ai uitat, o să-ți amintesc eu, zise el, ridicându-și În dreptul ochilor poetului arătătorul de la mâna dreaptă, Împodobit de un inel mare, cu sigiliu, pe al cărui blazon era Încrustată o coloană romană. Familia mea e de ani de zile În conflict cu infamii aceia din familia Caetani. Iar mitra pe care Bonifaciu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prin gura lui. - Pentru că am motive să cred că acest edificiu este legat de o crimă. Și e de datoria mea să parcurg calea adevărului, În timp ce datoria voastră e să mă ajutați pe acest drum, șuieră el, izbind cu degetul arătător În foaia pe care maestrul continua să o ignore. Omul părea interzis. Se mărgini să Îi cheme pe ceilalți doi cu un semn, Înainte de a se apleca, În sfârșit, asupra desenului. - O construcție neobișnuită. Un turn? murmură el, arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din fildeș și abanos, asemănătoare cu victimele unei bătălii iscate de zei. Amara luă În mână regele negru și Îl așeză În centrul tablei, fixându-l pe Dante, ca pentru a verifica dacă era atent la mișcările ei. Îndreptă degetul arătător asupra micii statuete, pe capul căreia ieșeau În relief vârfurile ascuțite ale unei coroane. Între timp, Își mișca buzele ca și când ar fi Încercat să pronunțe un nume. - Un rege? o Întrebă Dante. Amara clătină din cap, iar apoi atinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i orice efort de a ajunge la adevăr. Trebuia să mai aștepte și să Îi prindă În plasă unul câte unul. - Nimic nu va opri să fie pedepsit asasinul, exclamă el În cele din urmă. Veți vedea, adăugă ridicând degetul arătător. Făcu un pas În spate, iar apoi se răsuci pe călcâie cu hotărâre, părăsindu-i pe cei trei fără nici o vorbă. Simți cum În urmă se lăsase o tăcere vinovată. Sau poate că era doar zeflemea, se gândi el mânios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-o dată bănuitor. Încă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să o străbată În orbire. Scoase din traistă foaia mototolită pe care medicul Îi trasase hotarele sorții, limitele gloriei și durerii sale. Dinaintea ochilor săi, acea rețea de linii și puncte dansa printre flăcările migrenei. Începu să parcurgă cu degetul arătător acele semne care Îi determinau destinul. Până la pătrarul malefic al lui Jupiter, unde Marcello citise vestea exilului său. Își trecu o mână peste frunte, apoi scutură din cap. Schița horoscopului ardea În fața lui, cu notele sale. Acele caractere, acea grafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de vrăjitorie... Nu e adevărat... nu e... mai bâigui dânsul. Mâna lui stângă, acum descoperită, lucea În lumină. O mână de argint. „Omul neîntreg”. Omul blestemat de Mainardino. Dante Îl văzu acționând cu mâna sănătoasă ceva din dreptul Încheieturii. Degetul arătător și cel mic se alungiră brusc, transformându-se În două limbi scânteietoare. Dinaintea acestei priveliști, dădu Înapoi. Bonatti ridică arma până când se Încrucișă cu raza. Părea un Înger cu o spadă de foc. - Cunoști arma asta, messer Alighieri? murmură bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în care fusese inițiat în tainele trupului de o țigancă bătrână de pe șantier, domnul Popa nu-și mai admirase niciodată corpul gol în oglindă. Acestea sunt picioarele lui. Ciuperca era singura legătură cu viața dinainte. Domnul Popa își trecu preocupat arătătorul printre degetele de la picior. Miroase a oțet. Un amestec ciudat de oțet și pipi și transpirație. Domnul Popa băgă degetul în gură - nici un gust. Acestea sunt unghiile lui, intrate în carne, cu puțin jeg la colțuri. Nevastă-sa îi explicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la bătrânețe, plin de coșuri pe tot corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger pe care în rest îl interesează numai ciocolata. Acesta e palid ca pânza de sac și spune doar au, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
niște dinți ascuțiți de animal de pradă, buzele i se desfac, apare o limbă umedă, cel mai bine e s‑o faci puțin pe retardatul, asta sporește încrederea și imprudența față de străini. Cavalerul închipuit face un gest urât cu degetul arătător, care îi semnalează Annei într‑un mod echivoc - aș vrea să intru acolo, care‑i soluția, ce păcat că suntem într‑un mijloc de transport în comun, presați ca sardelele în cutie, mai bine ar fi dacă ne‑am afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lucruri atât de extraordinare, Își comandă, cu un aer cu totul natural, Încă o bere. Oare trebuia să plătesc eu și consumația lui? — Ai consumat vreodată așa ceva? La Întrebarea mea, Yaguchi reacționă privind circumspect În jur, apoi Își duse degetul arătător la buze, fâcându-mi semn să tac. — Miyashita! N-ai putea să nu-mi mai pui Întrebări așa de directe? Și mai ales hai să nu discutăm despre așa ceva Într-un loc public! Ne aflam Într-o cafenea obișnuită de la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nici pe mine Însămi... Paharul de cocktail cu picior lung, pe fundul căruia rămăseseră câteva picături greoaie de lichid transparent. — Dacă nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi, cum o să-i Înțeleg pe alții? Atinse ușor piciorul paharului cu degetul arătător. — Idioții care-și Închipuie că Înțeleg totul nu fac decât să transforme lumea asta În ceva urât. Degetele ei prelungi. — Oameni incapabili să suporte incertitudinea. Degete fine, dar puternice. — Însă sunt și lucruri pe care le Înțeleg. Degetele ei Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fiu mai exact. Așa-i spunem de obicei în asemenea circumstanțe. Fir-ar să fie, am zis închizând din nou ochii. — Ăsta e rolul meu, Gunther. Și mă aștept să mă ajuți cu cortina și cu luminile. Mă împunse cu arătătorul în piept; — Așa că vreau să aud naibii niște răspunsuri, da? — Nenorocitule! Doar nu crezi că aș avea ceva de-a face cu asta, nu? Isuse, eu eram singurul prieten pe care-l avea. Când tu și toți drăguții tăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
albinuțe!? Sunt ele pregătite să facă la fel? Țipa acum, cu transpirația începând să i se scurgă pe frunte ca o glazură: Nu aveți nimic concret, și știți foarte bine asta! M-am așezat din nou și mi-am îndreptat arătătorul spre mijlocul feței sale: — Nu face pe deșteptul, Gottfried. Nu aici. Alex rupe mai multe oase decât Max Schmelling, și nu întotdeauna mai apuci să te duci înapoi în cabina ta la sfârșitul luptei. Mi-am împreunat mâinile la ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e un număr, identic cu numărul scris cu cretă pe o latură a obiectului. Iar acest număr va fi în registru, împreună cu o dată, un nume și o adresă. Mai dădu câteva pagini și apoi se duse în josul paginii, urmărind cu arătătorul. — Iată, zise el, cufărul a fost depozitat aici vineri, 19 august. — La patru zile după dispariția ei, zise Korsch încet. Omul își urmări degetul de-a lungul liniei până la pagina alăturată: — Aici zice că acest cufăr îi aparține unui anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am ieșit pe ușă și ne-am aflat din nou în spațiul deschis. Cu Heydrich, nu se știa niciodată. Se opri acolo pentru o clipă, aruncând o privire la Rolexul său. Am vrut să spun ceva, dar el își ridică arătătorul și, aproape conspirativ, își duse degetul la buzele subțiri. Am stat noi și am așteptat, dar eu habar n-aveam după ce anume. După vreun minut, se auzi sunând o rafală de împușcături, trimițându-și ecoul peste grădină. Apoi alta; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai aveau cătușe și decorând tapetul cu trandafiri roșii în timp ce cădea la podea. Mâinile lui Kindermann se potriveau mai bine pe o vioară decât pe ceva atât de mare ca un 45 mm, și cu cocoșul jos ai nevoie de arătătorul unui dulgher ca să manevrezi un trăgaci atât de greu, astfel că am avut suficient de mult timp ca să iau bustul lui Dante așezat pe biroul lui Kindermann și să i-l fac bucăți lovindu-l în cap. Kindermann fiind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Imediat! - Țî, țî, țî iubită mică așa se vorbește cu "logodnicul" tău? O privea cu un fel de ură amestecată cu dispreț. - Ești nebun! Ieși afară până nu-mi chem părinții! Nicu o prinse de mâna dreaptă care își agita arătătorul în toate direcțiile simțind parcă neliniștea stăpânei care lua locul furiei ce-i făcea părul să lucească ca vinul rubiniu într-un pahar de cristal așezat în raza lunii. - Sunt nebun zici? Atunci "ăsta" ce caută pe mâna ta? Și-
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
lucrezi în specialitate, potrivit studiilor? Ce ai terminat, băi, că nici n-ai spus? - Eu? Eu sunt deja avocat, amice! Am făcut „dreptul”, bineînțeles și, iată-mă, lucrez în domeniu. Chiar aici, nu în București, a răspuns Mișu ridicând degetul arătător pentru a sublinia un merit pe care interlocutorul său oricum nu l-a sesizat. „Știu că n-are cine să cunoască aici amănunte despre viața mea... În schimb, sunt convins, blegul acesta va trâmbița despre tot ce-i povestesc eu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
UN SĂRUT Căutând ghiocei, mi-ai promis pentru primul găsit c-ai să-mi dai cerșitul sărut. Găsindu-l brațele mele ți-au spus, în cuvintele lor: - Mai mult decât visul atât mi-ești de dragă, dar unde-i promisul? Arătătorul pe buze mi-ai pus ridicând din sprâncene sfios: - Să căutăm un altul, acesta ascultă pe înger... Cu capul în jos, nu auzi cum se roagă? GRĂDINARUL ...și l-a-ntrebat Izvana, regina grădinii din ''a fost niciodată'', pe grădinarul ei drag
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
publicat în Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014. În tonurile Absolutului pictează-ți degrabă degetul cel mic, iar inelarul vreau să ți-l vopsești precum Nesfârșirea. Pe mijlociu, culoarea Ideii fă-o să apară, sclipirile Materiei pune-le pe-arătător, iar degetul cel mare irizează-l cu umbrele Adevărului. Așa. Acum cealaltă mână, dreapta. Pe degetul cel mare vreau culoarea Muzicii. Monocromia numărului Unu așterne-o peste arătător, în nuanțele Nirvanei vopsește-ți mijlociul, apoi cu toata tandrețea de care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]