930 matches
-
Avea dreptate în ceea ce afirma? - Ești nebun! Nici gând de așa ceva. - Pe bune? - Mă cunoști de atâta vreme. Ce naiba insinuezi și tu!? - Nu. A fost o curiozitate de-a mea. E treaba ta. Alături de ei se mai afla un bărbat arătos, puternic, cu ochii albaștri, atrăgători. Umerii îi erau lați, pieptul musculos, iar ochii lui adânci păreau o fântână cu apă limpede în fața căreia te puteai apleca să bei. Vas, fusese campion sportiv de nenumărate ori la aruncarea discului și a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
felul de probleme de zi cu zi. Țiganii sunt foarte uniți. Se ajută la necaz și nu se bucură de răul celuilalt. Știu să fie fericiți. Fericirea este în noi. Femeia care îi însoțiseră la restaurant era o brunetă frumoasă, arătoasă, la vreo douăzeci și ceva de ani, mai mică decât Nicky cu zeceunsprezece ani. Avea ochii verzi, iar pielea netedă. Adevărul era că îi era frică să locuiască întro casă străină fără un bărbat iar la nevoie să o apere
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-l privească cu respect și chiar cu teamă pe omul care părea să aibă puteri neomenești. Astfel că Îi clădiră o colibă, chiar lângă bisericuță, pe locul ales de el. I-ar fi făcut și o casă de lemn arătoasă, dar sfântul - așa Începură să-l numească - se Împotrivi, spunând că pentru păcatele lui și o vizuină de fiară era prea bună. Oamenii Îl venerară și mai mult. Îi aduceau și de ale gurii, legume, lapte și fructe, câte-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
frupt din minunile pe care le pregătești domnia ta. Dar deocamdată mă grăbesc grozav. Își scutură praful de pe straie și ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă birjar. Bancherul Urs nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o săptămână În urmă sosise un curier, pesemne tocmai din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ambasada, să cunosc nu numai drumurile, ci și dotările de care dispunem. Vreau să văd magazia de materiale de propagandă, întrucât peste zece zile va trebui să organizăm o expoziție și o conferință despre Marea Unire. Clădirea ambasadei era destul de arătoasă, parcul era îngrijit, piscina curată, terasa, pe care puteam s-o văd din biroul meu, era dotată cu două umbrele, două mese și mai multe scaune. Întreaga proprietate era împrejmuită de un zid înalt de aproape doi metri, care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare.” Îți mai aduci aminte, cred, vorbele lui Ionel Teodoreanu despre „Crâșma cu zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla afumată...Încăperea nu-i arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”, citite de noi în „Masa umbrelor”. Ce vremuri, dragă prietene! Ce vremuri!... Sper și mă consolez cu gândul că nu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
urla gramofonul cu pâlnie la Karola, iar paharele se umpleau mereu de vin și șampanie, de lichioruri divers colorate - și gramofonul, și paharele, și buteliile spumoase, și sticlele de lichior de diferite forme trecând uneori în salonul Cotuțeștilor, unde medicinistul, arătos ca un actor de cinema și căruia începuse să-i placă a trage la măsea, invita colegi și colege la adevărate festinuri urmate de dans, foxtroturi și charlestoane organizate cu contribuția generoasă a veselei unguroaice, prezentă și ea întotdeauna. Bătrânii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fiice ale bancherului Boca, vărul mamei, trecând și eu alături de aceștia, la propunerea bunicii, dar și la inițiativa mea, bucuros să scap de cicăleli. Rudele noastre din Dej fiind persoane cu vază, își aveau reședința într-una dintre cele mai arătoase clădiri din piața principală a orașului, unde am poposit, fiind tratați cu o gustare demnă de un banchet. Îmi amintesc odăile mari, cu ferestre foarte înalte, cu draperii de catifea cum nu mai văzusem decât la teatru și mi-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu numai din militari. Aveau un băiat, tot ofițer, blond și frumos ca un prinț din romanele rusești, și două fete „serioase“, care nu jucau cărți (din care cauză mie îmi păreau mai moderne). Fratele lor, colonel încă tânăr și arătos, avea să fie implicat în mondenitatea scandaloasă a Bucureștiului postbelic. Aiudul era un oraș unguresc, cu tradițiile înscrise pe zidurile solidelor edificii instituționale (școli îndeosebi, dar și penitenciarul voluminos ca o cetate, mai la margine și doar pentru pușcăriași de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
simțurile mele totdeauna în fierbere, prin pădure și pe malul gârlei, sperând nostalgic vreo „fatală“ întâlnire. Odată, pe țărmul Ialomiței, am dat de un soldat care, așezat chiar lângă apă, privea dus pe gânduri cum se rostogolesc valurile. Era și arătos, dar n-am îndrăznit să intru în vorbă cu el, oricât de tare mă împingea dorința - ceea ce a strecurat în mine, pe multe zile, o melancolie pătrunzătoare, tăindu-mi pofta de mâncare. După cum se vede, nu l-am uitat nici
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
comerț și afaceri erau date jos și înlocuite cu altele, maghiare. Intram deja în alt oraș, în altă țară. Și plăcile indicatoare de străzi și instituții publice erau înlăturate, chiar dacă nu înlocuite încă. Clujul românesc îl înghițea pământul. La casa arătoasă, nouă a doctorului Leitner, din apropierea noastră, fusese de asemeni dată jos firma lui medicală. Simpaticul, amabilul medic, care tot timpul concentrărilor purtase, cu satisfacție și mândrie parcă, uniforma de maior român, ca semn al încrederii lui depline în trăinicia statului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și totuși nouă, purtându-mi în spate un fel de melancolie, nu din aceea irepresibilă, una ușor apăsătoare dar plăcută prin senzațiile care mă încercau. Privirile se duc când spre o casă, când spre alta, care mai de care mai arătoase, ca niște ființe ce vor să arate că nu trec banal prin viață. Mi-am amintit pe loc de minunatele descrieri ale ilustrului G.M. Cantacuzino (acasă am căutat consemnările lui reproduse în frumoasele albume despre Iași) din care redăm: "Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
locotenent colonel în armata rusă, participant la campania din 1828- 1829, transcriindu-și în jurnal primele impresii asupra Iașilor. Pe strada principală a orașului se perindă echipajele ieșite la plimbare. Contrastele sunt stranii. Într-o trăsură de Viena, nouă și arătoasă, șade o doamnă tânără, îmbrăcată după ultima modă a Parisului. Tenul și trăsăturile feței îți arată totuși că nu e vorba de o franțuzoaică. Lângă doamna cea elegantă se află soțul ei, boier cu barbă și cu mustăți, purtând o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
năduf de „calicele cirilicești petece“, iar Ion Budai Deleanu socotea oportun ca „unele slove tocma necioplite [românii] să le mai netezască, cum au netezit rosianii ale lor cele politicești, [...] și într acest chip vom avea o scrisoare cu mult mai arătoasă și mai bună“ (Temeiurile gramaticii românești). „Gustul esteticesc“ va fi invocat, cum știm, și în articolul lui I. Rusu, apărut la 1838 în Foaia pentru minte. C. Negruzzi afirma, în aceeași vreme, că semnele chirilice sunt „cârligate și țapoșe“, iar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
aterizat la Santiago, după 14 ore de zbor, la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta colectivul ambasadei. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, cu grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. În cadrul pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dare pentru școală. În cătun este școală. Unii bătrâni de 80 de ani; unul chiar între alții, regretau stăpânirea Turcului când armată nu făceau Bulgarii și pe slujbașii turci îi puteau înșela ca să nu plătească darea... La crâșmă, cea mai arătoasă casă, stampe cu războiul recent și harta marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule în Marea Egee. În câmp hoitul unui cal mort... Munți și pământ sărac în toate părțile. Oșteni răniți pe toate drumurile. În sat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unde vor. *Ca de obicei, Traian Moroșanu lucrează cu ușa deschisă. Acum cere la telefon primăria din Tamași. I se face legătura. La aparat e chiar cel de care are nevoie. Îl aud spunîndu-i: „Nene primarule, găsește o casă mai arătoasă, cu brad de Crăciun. Cei de-acolo să fie îmbrăcați mai acătării și să se uite la televizor ca și cum l-ar vedea pe Tovarășul în noaptea de Anul Nou!” Azi e 23 decembrie. * În foaierul plin de lume, l-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
într-o crăpătură. (Minunea e că rugămintea, pe care n-o divulg din motive de "confidențialitate", chiar mi s-a împlinit!) În program ni s-a prevăzut într-o dimineață și o vizită într-un chibuț. Totul era frumos, case arătoase, curățenie și ordine. Am fost invitați în casa unei familii de evrei-români. De circa 60 de ani, doi oameni simpatici, care-și aminteau cu drag și nostalgie de România, unde ambii fuseseră profesori universitari și el și scriitor apreciat. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rezumat al întregului nostru peregrinaj pământesc, scris cu delicatețe, compasiune și o imensă iubire de oameni. Au nu suntem noi oare, cu toții, acea furnică, alergând cu mari osteneli din fragedă pruncie după o frunză mai suculentă, după un pai mai arătos, urcând și coborând povârnișuri cu mult peste puterile noastre, luptându-ne cu ploi și obstacole de tot felul, pierzându-ne de atâtea ori calea, ezitând și încercând prin alte părți, către o destinație care ni se pare nouă a se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
îi mai răresc”. Un răspuns contraintuitiv și aparent imoral este: da, trebuie să facem toate aceste lucruri din pur egoism: noi vom câștiga mult din investiții în dezvoltarea săracilor și marginalilor: scădem proporția bombelor sociale, avem semeni mai mulțumiți, mai arătoși, mai educați, mai sănătoși, avem un ambient mai plăcut, devenim din străini absoluți, colegi și vecini, de la întorsul capului, trecem la salut și zâmbet, de la frica de ostilitatea lor manifestată anarhic („o să ajungă să ne dea în cap!”) trecem la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
gata să accepte situația în schimbul unei oferte cel puțin avantajoase, din punct de vedere material, un cămin rezonabil pentru noua familie. A fost cumpărat un teren bun în satul Drumul Carului, s-a construit repede o căsuță modestă, dar mai arătoasă decât celelalte, iar tinerii s-au mutat și au trăit, vorba basmelor, până la adânci bătrânețe, cu toți copii lor. Trebuie menționat, de asemenea, că, în ciuda diferenței de religie, Biserica ortodoxă și-a îndeplinit misiunea în mod firesc. Autoritățile austro-ungare, biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și se lasă introdus în cultura cârciumii. Naratorul schițează portretele prietenilor săi, pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă, care cântă din fluier; Oșlobanu, om de la munte, poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortul excesiv depus la învățătură; nepoliticosul Mirăuță, care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite, dar nu se obosea prea mult cu școala; Trăsnea, care nu putea învăța gramatica decât memorând
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
opriri pe traseu pentru nevoi curente. Chiar că a meritat efortul de a cunoaște altă lume, cu realități oarecum diferite de ale noastre! Budapesta, Bratislava și Praga, plus alte așezări întâlnite, m-au interesat în mod deosebit! Peste tot clădiri arătoase, ordonat așezate și o curățenie desăvârșită, semn al unei adevărate civilizații. Străbăteam oarecum drumul făcut de armata română în lupta de eliberare a acestor țări cu un substanțial sacrificiu pentru cauza lumii libere. Apoi după Ialta am avut neșansa de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Andrei i-a fost dat să simtă opreliștea autorităților austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii români și-o doreau asiduu și încercau pe toate căile să și-o construiască. Andrei abia de se săltase. Era un flăcăiandru, isteț și arătos, când intrând în bolta unui negustor de altă nație decât a oamenilor satului, dorind să cumpere de la acesta o brișcă, este păcălit, boltașul reținându-i creițarii, dar refuzând să-i dea marfa. De atunci lui Andrei Budac, străinii nu i-au
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]