410 matches
-
porniți la cucerirea lumii În sandale, tunică, scut și tesac și cu un pumn de măsline În mână; când rătăcit printre noi din vreun pâlc de aspri călăreți medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală. [...] Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin, din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mânat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de Îndeletniciri, vag denu mită, a „publicisticei“ (cea mai rea primejdie a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătrânețe, vârstă care n-a fost niciodată cea a sincerității la femei; În acele biserici slujite de preoți cu gravitate elegantă și frumoase voci baritonale, mo dulate cu intenții armonioase de efect profan; În acele biserici larg deschise cucoanelor noastre arțăgoase și necuviincioase cu tine până la vârsta când nu le mai stă bine să-ți poarte pică pentru simplul motiv că ți-ai exercitat frumoasele tale virilități cu inteligență și oarecare eclectism. Nu am avut norocul să surprind pe vreo femeie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
musai una frumoasă -i-a zis cu tristețe în glas mama când i-a găsit în geantă fotografia colegei de bancă dintr-a zecea, Ilenuța -, că alta cuminte și cinstită nu găseai.“ Pentru mama lui Marinel, frumoasele erau desfrânate, cheltuitoare și arțăgoase, pe când urâțelele, dacă mai erau și sărace lipite pământului, ofereau garanții maxime de loialitate, chibzuință și iubire. Cea mai radicală cugetare privind relația dintre infidelitate și electricitate venea tot de la tanti Sofița, care-și apăra, chiar și la patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de nisip strecurat în încuietoarea cufărului blindat de la subsol, plasat la nivelul minus patru, sub pavajul plin de pete de ulei, călcat de roți de Mercedes, Audi și Jaguar. Toată viața, după ce m-am trezit din somn, am fost indispus, arțăgos, fără chef de viață. Ca și cum somnul nu și-ar fi realizat efectul său reparator, trezirea aruncându-mă prea brusc într-o realitate pe care sunt obligat să o suport fără voia mea. Îmi amintesc cu nostalgie de bunicul din partea mamei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
club încă destul de slab populat, din păcate. ANTOANETA RALIAN Ei da, simpaticule domn Paraschivescu, sunt încă pe lume și aș vrea să fiu cât mai mult. Iubesc viața, cu toate urâțeniile și capriciile ei de femeie a dracului, de țață arțăgoasă, cu mâinile în șold. Cred, într-adevăr, că sunt căutată ca marfă bună de interviu pentru vârsta mea. Cred că oamenii care îmi tot solicită interviuri își spun: „Asta n-o mai duce mult, hai să avem materialul pregătit, că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
eu, când devii atât de învăluit de propriile idei încât ideile celorlalți nici nu mai ajung până la tine. Să fie oare posibil ca o persoană să fie foarte evoluată spiritual iar la nivel fizic să apară un individ egoist și arțăgos, bând și fumând tot timpul? Nu cred. Poate, într-un fel sau altul, spiritul a ajuns destul de departe pe cărarea evoluției, în existența prezentă sau în cele anterioare. Punctul în care omul fizic devine un om „rău” este un punct
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fuma“ - toate acestea rostite cu Înflăcărare, pe un ton grav și nostalgic, care atunci ni se părea comic și inofensiv; dar acum - acum mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva tulburam fără să ne dăm seama un demon dușmănos și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea să ajungă din Ucraina la Ialta, sosea o scrisoare de la Cynara mea. Nu există mister mai mare decât modul În care scrisorile, aflate sub ocrotirea unor poștași inimaginabili, circulă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu mândrie. Chiar Domnul Ștefan, așa să știți! Târgoveții, câștigați de partea moșului, râd, îl încurajează: Așa-așa, moșule! Nu te lăsa! Atinge-o! Și voi ce vă băgați?!?! se stropșește la ei Savastița. Plecați de-aici! Valea!! Valea!! Savastița, arțăgoasă, violentă, trece la atac. Îi smulge coiful din cap, buzduganul din mână. Pohtim de mai pleacă, amu! Pleci cu muierea ta la codru! E poruncă de la Vodă! Gata! Am zis! Afurisită muiere! se aud șoapte admirative din mulțime. Mă faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe atunci ca reprezentant pe Contele Monts personalitate originală, diplomat clarvăzător și prompt, care nu se lăsa condus cu supușenie de cei din Wilhelmstrasse, unde își exprima părerile criticînd cu un ton liber, pe care nu-l atenua caracterul său arțăgos, subliniat de ieșiri brutale. La Roma se rîdea de aceste ieșiri. Jucînd bridge cu colegul său sîrb, la puțin timp după asasinarea regelui Alexandru Obrenovici și schimbarea dinastiei, ministrul Serbiei zise cu jovialitate: "Tai regele", "Obicei național", ripostă Monts rînjind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dezinvoltură, la sfîrșitul mesei, de seducătorul ambasador. Cu Beaumarchais raporturile franco-italiene se stabiliseră pe baza dosarelor. Specialist, la Quai d'Orsay, în problemele Africii de Nord, Beaumarchais era indicat să lichideze, în sfîrșit, aceste afaceri litigioase (care constituiau fondul cererilor arțăgoase ale birourilor de la palatul Chigi și ale ministrului Coloniilor) deschise o dată cu acordurile Pichon-Bonin, și care nu aveau nimic de cîștigat, învechindu-se fără a fi soluționate. Mussolini însuși se ocupa de problemă. Această intruziune i-a adus ambasadorului francez, încă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
GH. BRĂESCU Continuând pe Tony Bacalbașa, Gh. Brăescu evoacă, cu un talent superior, viața cazonă, bizuindu-se pe observarea și pe cât cu putință îngroșarea mecanizărilor sufletești. Noul Moș Teacă este și el de o ignoranță crasă, facil infatuat, lăudăros, biurocratic, arțăgos, crunt. În comportarea eroilor se disting clar trei momente: împietrirea de tagmă, simplitatea omului mediocru și micul gest individual. Colonelul din A căzut Turtucaia!... simbolizează un fel posibil de adaptare, care constă în a evita orice inițiativă: "bine cu toată lumea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în care se desfășoară dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare la sfat / Și viteaz cum n-a mai stat” - și natură este preponderent lirică. Acțiunea se precipită dramatic odată cu apariția lui „Manea, slutul și urâtul, / Manea, grosul și-arțăgosul”, pornit pe cruntă răfuială cu străinul care a cutezat să îi calce meleagurile. Drept răscumpărare, Manea îi cere calul. Dispus să ajungă la o înțelegere, Toma îi întinde plosca să bea, dar Manea îl lovește mișelește și fuge. Conflictul social
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
Veakis, ascultată cu încordare de toți cei prezenți, și nu doar din elementară politețe! După terminarea festivității, pe stradă, venind din urmă, un bărbat m-a întrebat dacă am fost la dezvelirea „statuii lui Pătrășcanu”. Avea o figură de pensionar arțăgos și mîinile ocupate cu sacoșele de piață. Pînă să zic da, a început să-mi turuie cine a fost Pătrășcanu, „pe care voi ăștia tineri nu l ați apucat”. Una din concluziile turuiturii sale: pe Pătrășcanu „l-au omorît ai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de azi e mai bun decît cel de acum un secol, dar cred că are o înțelegere mai largă, iar aceasta i-a influențat pozitiv comportamentul. Am în minte exemplul consătenilor mei: față de cum erau în urmă cu două decenii (arțăgoși, bătăuși, sălbatici cu animalele și cu copiii), au devenit, cert, mai știutori de lege, mai umani. Poate fiindcă generația celor violenți a îmbătrînit, s-a domolit natural; poate, de asemenea, fiindcă s-a ridicat între timp o generație cu mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu fixativ de păr și un deodorant Credo. După care ne-a dat actele înapoi. Abia am mers încă vreo 25 de kilometri, poate și mai mult, și în dreptul localității Șoimoș, lângă Lipova, am fost opriți de un alt milițian. Arțăgos și amenințător, a procedat exact la fel ca și colegul său. De data asta depășisem viteza legală exact cu 22 de kilometri față de cea admisă. Treaba a început să se îngroașe. Cât am putut de calmi, i-am cerut să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
altele) și, torturați de foame, ei se sting pe picioare sau se descurcă fiecare cum poate. Un misticism degradat reactivează arhaic eresuri, descântecele caută să îmbuneze natura ostilă, zvonuri anapoda sunt propagate, din gură în gură, de inși prepuielnici, clevetitori, arțăgoși. O geantă burdușită cu milioane, aruncată dintr-un tren, generează, ca într-un blestem, un șir de nenorociri (atentate, crime), dar totodată determină importante mutații în cugetul personajului principal, Lisandru, care se pune, mai naiv sau mai orientat, în slujba
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Fapta” (1943-1948), „ziar independent de luptă și dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține, parcă, și un grăunte de ură. În suita de „scrisori deschise”, ca și în ciclul, de cruntă batjocură, „Viața romanțată” (a unor politicieni ai momentului), el spune
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
la dezarticularea fluxului cronologic, memorie involuntară etc. Pe de altă parte, într-o mezalianță pe care nu a putut să o curme nici mai târziu, aduce în text virtuți pamfletare înrudite cu arta argheziană, dar și habitudini de gazetar vivace, arțăgos. În romanul Femeia cu carnea albă câștigă teren fibra ludică a imaginației. Reintră în scenă domnul Aurel, personaj recurent, și el posibil alter ego al lui A. Inițial, în Moartea unei republici roșii, caporal fiind în armata română trimisă în
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
aderări a Moldovei la UE. Nu vi se pare că vrem să-i trecem strada, fără ca ei să dorească? Mihai-Răzvan Ungureanu: La o conferință pe care am ținut-o la o universitate din Berlin, exact asta mi s-a reproșat, arțăgos: că Republica Moldova nu este în situația bătrânei care trece strada fără voie. Analogia, dând la o parte impolitețea, se validează instantaneu. Avem, de cele mai multe ori, impresia că noi oferim cooperare, iar răspunsul din partea cealaltă este sever, brutal, nediplomatic. Oricum, neașteptat
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
proastă lor reputație. Nu mă număr printre cei ce insistă asupra necesității importurilor teoretice (dimpotrivă, e clar că anumite școli critice de peste Ocean nu au ce căuta la noi), dar mă intrigă să aud rechizitorii făcute cu ignoranța. Această ignoranța arțăgoasa mă tem că va profita de studiul lui Bloom. Pentru cititorul echilibrat și fără angoase teoretice, cartea e, ce-i drept, un deliciu. Mai am un motiv de îngrijorare: cartea apare într-o traducere incalificabila și o ediție pe măsură
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
ce se măsoară ele, daca nu în convenții trecătoare? Cititorul Bloom e fascinant și e imposibil să nu vrei a-l urma în acest voiaj spre "inima" literaturii, dar criticul și teoreticianul Bloom reprezintă, pentru mine cel putin, un individ arțăgos și arogant. În plus, mă tem că acel cititor obișnuit căruia pretinde autorul a i se adresa nu numai că e o utopie, dar nu există așa cum și-l închipuie Bloom. Am văzut cititori americani obișnuiți care citesc ultima novela
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
vulcan...// orbecăi singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult poezia nu se mai hrănește din viziuni apocaliptice și din ipotetice stări de coșmar". Nu sînt ocolite argoul și trivialitatea. Dispoziția arțăgoasă, plebeiană e turnată în pamflet, atunci cînd imaginarul se suprapune peste o incoerență a realului, peste o dereglare a sa ce-l înalță la rangul de ficțiune posibilă în cheie neagră: "se ușchesc unde? în ce loc, pe care tărîmuri
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
Blandiana riscând să se ducă la pușcărie pentr-o poezie pierzându-ne, renăscând, pierzându-ne iar capul plecat sabia nu-l taie în consecință te faci frate cu dracu’, până treci lacu’ renunțând la demnitate puțin câte puțin și negând arțăgos ideea de colonizare a României La amiază Poziția incertă a unui imigrant din Europa de Est într-o țară post-colonială la sfârșit de secol XX pășesc nesigură printre zgârie-nori care sărbătoresc plini de aroganță triumful vestului asupra restului ca și cum aș învăța încă
Black and white From Colonized to Colonizer. In 24 de ore by Diana Manole () [Corola-website/Imaginative/3527_a_4852]
-
Se povestește în sat, de exemplu, despre „marea bătălie în care a murit Minescu”. Minescu, pesonaj real, este prezentat ca un vajnic erou războinic semănând cu vikingii. In realitate, era un adolescent înalt de statură, inteligent și cultivat, dar foarte arțăgos - ceea ce i-a atras renume de „mare bătăuș”. Intr-o noapte acesta a stârnit un scandal la crâșmă și a urmat o confruntare violentă cu doi consăteni care l-au înjunghiat mortal. Bătrânii - mai ales babele - din Dobridor povestesc însă
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]