438 matches
-
cât se pare, nu vor fi în stare să-l prindă pe acest psihopat al acoperișurilor și adept al streșinilor și pervazelor, al contraforturilor și luminatoarelor de la mansarde, pe acest artist al dezastrului infinit. Se avântă și se cațără printre arabescurile gotice ale scărilor de incendiu, prin conductele de evacuare și printre antenele de televizor, în vreme ce sub el Broadway-ul trosnește în aburii de stiren ai miezului de noapte, fără ca în povestea asta să fie implicați banii. Pentru el nu există bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai înalt decât ea. Zice în telefon: — Sunt lângă... - și citește - un șifonier neoclasic în stil Adam, cu cartușe în arabescuri din bronz aurit. Se uită la mine și își dă ochii peste cap. Zice în telefon: — Pe etichetă scrie șaptesprezece mii de dolari. Își scoate picioarele din pantofii verzi cu tocuri înalte și stă cu tălpile direct pe podeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se legăna încet, puțin răsturnat pe spate, iar pe obrazul adormit se răsfrângea o melancolie liniștită și nevinovată. Când muzica se oprea, ea se clătina, toropită. Ritmul întețit al tobelor era ca o tulpină nevăzută, în jurul căreia fata își încolăcea arabescurile moi, pentru ca, pe neașteptate, să se oprească iar, o dată cu muzica, clătinându-se până aproape să cadă și scoțând un strigăt ciudat de pasăre, ascuțit și totuși melodios. D'Arrast, fascinat de acel dans încetinit, se uita la Diana neagră, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Mă ninge o tristețe de dincolo de timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
muzical din Giselle (##notă - Balet clasic (1841) pe muzică de Adolphe Adam și un libret de Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges și Théophile Gautier.##); venea dinspre sala de gimnastică, unde o trupă de balet amator compusă din neveste mai tinerele exersa arabescuri și fouetté-uri. Aveau să-și Încheie ora zbînțuindu-se pe muzică rock În costumele lor mulate, ca apoi să zacă gîfÎind pe marginea piscinei. În cele cinci săptămîni de cînd Crawford mă luase cu el prima dată să facem turul complexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
punându-și picioarele la loc. Se putea și mai rău. Mult mai rău. Mă hotărâi să o iau ca pe un compliment. Marie se aplecase din nou pe spate, cu un picior în locul de sprijin și celălalt întins într-un arabesc larg și generos, în spate. Își desprinse o mână de pe cablu și-și prinse laba piciorului întins, trăgând tare de el, într-o curbă exagerată, pe care o urmă și cablul, care se arcui sub această greutate. Lurch o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor. Mi-ar fi plăcut să repet fiecare dintre vorbele lui, dar memoria mi-e limitată, iar elocința lipsită de suflu, astfel că multe dintre arabescurile poveștii sale nu vor mai apărea, vai! niciodată în vreo carte. — În prima zi din acel an, urcasem devreme la Alhambra, nu pentru a mă duce, după obicei, în mica încăpere a diwan-ului unde întocmeam epistolele prințului, ci pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celor umili. A venit apoi rândul lui Astaghfirullah, care încă de la început se fâțâia pe locul lui. Se ridică, își duse mașinal mâinile la turban spre a și-l potrivi mai bine și își îndreptă privirea spre plafonul împodobit cu arabescuri. „Vizirul al-Mulih este un om renumit pentru inteligența și îndemânarea sa, iar atunci când dorește să le vâre în cap o idee ascultătorilor săi, izbutește cu ușurință. A vrut să ne transmită un mesaj, ne-a pregătit mințile ca să-l primim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încet la început, apoi tot mai iute, fără să piardă nimic din grație; mâinile, pletele, vălurile fluturau în încăpere, zburând ca luate de un vânt al lor, șoldurile i se mișcau în ritmul muzicii negre, picioarele goale desenau pe podea arabescuri. M-am îndepărtat de fereastră pentru a lăsa să pătrundă lumina lunii. Abia spre ora unu dimineața, poate chiar mai târziu, strada și-a regăsit liniștea. Dănțuitoarea mea s-a întins pe jos, istovită, gâfâind. Am tras draperia de la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de viscerale contracții, orbită incertă În care Delfinul atinge În cercuri concentrice placentara zăpadă a lunii sorbind Încă din somn bănuitele brize, foșnirea plopilor și toate clacsoanele invizibile ale orașului ce se apropie pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
continuă; priveam fascinate acele salturi suple, aterizările ușoare, catifelate, piruetele În care trupul devine fusiform, ca să se desfacă din nou În brațe, leneș și grațios ca deschiderea unei corole uriașe, filmată cu Încetinitorul. Și toate acele denumiri tehnice, toate acele arabescuri și glissade-uri și attitude-uri și battemante-uri se Încărcau de substanță, deveneau muzică și poezie, deveneau Însăși forma de a fi a triumfului. E băiatul meu, spuneam În gînd, e băiatul meu, și-i simțeam mișcările În viscerele mele ca atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici chemările la un dialog civilizat, Întretăiate de Înjurături camuflate politicos printre dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În această atmosferă de deplină Înțelegere, nu se mai Înțelegea nimic. Rabinul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atât mai cruntă cu cît nici o independență economică nu va mai fi posibilă. Cea mai crîncenă exploatare e cea morală. - Viața trebuie codificată. Aceasta înseamnă realism. - Dar nu cu etichete. Viața e un proces perpetuu în care noutatea curge ca arabescurile unei cascade. În loc să caute s-o înțeleagă, dogmatismul dumitale o înghesuie în forme prefabricate, ignorînd ce dă pe dinafară. - Dogma înseamnă forță. - Și neadevăr. Ea aplică prezentului formule mulate pe realități trecute ori viitoare. - Numește-o cum dorești, dar tăria
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pare deloc dispus să-și pună rochia și peruca și să apară, cu chipul blând și ramolit al coanei mari, să rupă blestemul. Chiriașul a înghețat în scaun, ghemuit, cu privirea în pământ... ochii întâlnesc doar picioarele groase ale mesei, arabescurile galbene verzi roșii ale covorului, botul ridicat al pantofilor negri, prăfuiți. Și, dintr-odată, articulațiile excesiv tensionate cedează... un sunet scurt și încă unul, încă unul, sec, rapid, cum se frâng oasele sau se fisurează simultan cablurile. Ortansa și-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care nu pot fi tratate decît scurt. Rapid. Prin knock-out. Mi-ar fi plăcut să fiu boxer. Încă mai visez să zdrobesc mutra cuiva, Încercînd pînă atunci să sparg arcade prin croșee verbale. Lucrurile esențiale, arcadele nu au nevoie de arabescuri În patru volume. Exceptînd, desigur, o categorie privilegiată de public, iubitorii răpirilor din serai pe lînă, pe muzică cultă la țambal, majoritari, veseli, longevivi. Prefer totuși munca unui artizan, a unui ceasornicar elvețian, a unui spărgător de bănci, de loz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Adevăratul Oskar Matzerath, am exclamat În gînd, cum exclam eu În gînd. În sală s-a lăsat o liniște de acvariu prin care simțeam trecînd tot felul de fluide mentale colorate, pești Cortzar săgetînd prin aer Într-o ploaie de arabescuri circulau cu mare viteză Între scenă și noi, ceea ce ascultam era o muzică de abis, de azvîrlire-n el, muzica apelor străbătute de Rachmaninov, Chopin, Rameau, Ravel și mai cu seamă Debussy ajungînd prin magie curată swing de o puritate cristalină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al timpurilor noi, București, 1956; Kogălniceanu, București, 1960; Conexiuni cu „Vrăjitorul” (Thomas Mann în România), București, 1995; Un licăr în beznă, București, 1997; „Noi” și germanii „noștri”. 1800-1904, București, 1998; Excurs în timp, București, 2003. Antologii: Ion Vinea, Săgeata și arabescul, introd. edit., București, 1984; Mărturii: „Chestiunea evreiască”, introd. edit., București, 1996. Traduceri: Heinrich Heine, Opere alese, II, IV, București, 1971, 1975; Heinrich Mann, Țara huzurului, București, 1971; Alfred Andersch, Winterspelt, București, 1980; Arthur Schnitzler, Întoarcerea lui Casanova, introd. trad., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
candeli arde vin". Elegia se convertește într-o artă poetică prin care tristețea, melancolia percepute în fiecare vers își face loc direct: "mă cunoaște lumea/ ăla-s care scriu/ ăla ce-ndulcește/ lemnul de sicriu/ ăla ca deșertul/ și ca arabescul/ suflet de cămilă/ Ion Nicolescu". În ciuda încercării de a-și reprezenta mental lumea sub forma unui artificiu scenic, poetul parcă nu ar vorbi despre el, ci despre un dublu al său în raport cu ea, rupând în permanență vraja sau starea elegiacă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
descoperi halucinant peste tot morminte necunoscute, eroi anonimi; în acest fel imaginea ar fi de coșmar; dar în versurile următoare procedeul se repetă obsesiv: "Slavă generalului Cristescu,/ Slavă generalului Grigorescu,/ Slavă soldatului Ion,/ Slavă, Slavă!" Delirul verbal se preface în arabescuri care pretind emoții rafinate, dar, neajungând a se satisface decât pe ele înseși, se afundă fără perspectivă într-un univers osteologic, astfel: "un os curge frumos peste Siret", osul lui Ion curge la vale, apa este de vertebre argintii, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
această dorință purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la capăt de patima stăpînită, neobosită, veșnică? Pune această mărturisire în lumina unei ferestre, să i se vadă amănuntele proaspete, contradicțiile delicate, arabescurile, pentru ca stăpîna, mișcată, să vadă o floare și mai larg deschisă din care cade o lacrimă, și va fi gata să se dăruie, dacă un înger sau vocea copilului său n-o va opri pe marginea prăpăstiei? Ibidem, p. 9
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
erodați și presărați cu niște țepi uriași dîndu-le forma unor perii, se afundau pînă cine știe unde în dune mișcătoare [...] unele păreau niște rețele sinuoase și dense, formate din cabluri ce se împleteau în toate sensurile [...] altele te trimiteau cu gîndul la arabescuri complicate formate parcă de roiuri întortocheate de albine [...]. Pregătirea pentru momentul scrierii unei povestiri fantastice sau științifico-fantastice, prin crearea unei ființe necunoscute după legile lumii cunoscute utilizînd procedeele studiate: Michel se apropie de acel "ceva". De la distanța la care se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spus" aforismele vor înlocui silogismele" (U. Eco, 1985:.322). Emblema acestei globalități poate fi cartea lui McLuhan The Medium is the Massage, discurs în care imagine și rostire fuzionează, parcursurile logice sînt distruse în favoarea unei propoziții sincronice verbo-vizuale, ale cărei arabescuri solicită în egală măsură inteligența și emotivitatea receptorului. A devenit deci banal să vorbim despre o civilizație a imaginii, care depășind rapid zonele inițiale a pătruns progresiv în ansamblul manifestărilor culturale și în praxisul cotidian (proiectarea de imagini de vacanță
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
crescîndă a sensului moral impune adesea miturilor transformări fie și doar adăugarea unor detalii extrem de semnificative care obligă traducerea să le caute sensul moral, căci, în interpretarea sezonieră și chiar și în cea metafizică, adaosurile nu ar fi decît niște arabescuri lipsite de importanță, în mitul în discuție, de exemplu, Persephona este răpită în timp ce asculta cîntecul sirenelor, dar după o altă variantă în timp ce culegea narcise. Sirenele simbolizează aspectul seducător al imaginației exaltate, iar narcisele reprezintă unul dintre simbolurile vanității. Sensurile acestea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]