441 matches
-
Fusese o zi călduroasă, roșiile erau toate pleoștite. „Doamnaa Suciuuu?”, începu iar Mircea să strige. „Taci mă, taci mă că vin imediat. Taci mă să nu ne-audă vecinii! Ce-ai cu mine?” „Uită-te aici, aici jos la baza aracului! Tu știi ce sunt astea?” Doamna Suciu privea când la Mircea, când la roșii, cu privirea năucă. „Ce, măă, cee?” zice ea pierdută „Pătlăgele cataleptice!”, punctă scurt colegul meu și o privi fix, sobru, cu superioritate academică. Am văzut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la fel cu tot rândul. Asta categoric a fost ceva intenționat. Fără doar și poate. Mă întorc pe călcâie, vrând să-i răspund cu un gest similar, dar el se află deja pe partea cealaltă a rândului, absorbit de un arac de mazăre, de parcă nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Are un plan al lui, îmi dau seama brusc. OK, acum chiar m-a stârnit. Zvâcnetul îmi pulsează tot mai tare în trup pe măsură ce trec de la o plantă la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chiar m-a stârnit. Zvâcnetul îmi pulsează tot mai tare în trup pe măsură ce trec de la o plantă la alta. În liniștea absolută nu se aude decât foșnetul frunzelor și scârțâitul surd al cuțitului când tai sfoara. Mai leg încă trei araci și ajung la capătul rândului. — Gata, zic fără să mă întorc. — Bravo, hai să vedem. Se apropie să inspecteze aracii legați. Îi simt cealaltă mână urcându-mi-se pe coapsă și ridicându-mi fusta, și degetele căutându-mi pielea. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
liniștea absolută nu se aude decât foșnetul frunzelor și scârțâitul surd al cuțitului când tai sfoara. Mai leg încă trei araci și ajung la capătul rândului. — Gata, zic fără să mă întorc. — Bravo, hai să vedem. Se apropie să inspecteze aracii legați. Îi simt cealaltă mână urcându-mi-se pe coapsă și ridicându-mi fusta, și degetele căutându-mi pielea. Sunt incapabilă să mă mișc. Sunt ca și transfigurată. Apoi el se îndepărtează brusc, foarte pus pe treabă, și ridică două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre mine, și chipul îi e străbătut de un licăr amuzat. — Ai dormit bine ? — Cât am dormit ? Îmi duc mâna la față și-mi îndepărtez o pietricică. Mă simt total dezorientată. — Câteva ore. Vrei puțin ? Arată către sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te-ai descurcat singură acasă? Foarte bine, mamă, să știi că am făcut multă treabă. Ce treabă ai făcut? Am făcut curat în casă, am făcut mâncare, am avut grijă de porci, de rățuște, am săpat roșiile, le-am pus araci și le-am legat. Părinții priviră uimiți unul către celălalt și intrară curioși în curte, să vadă ce trebușoară făcuse fata lor. Mare le fu bucuria când văzură isprăvile copilei! Mama se supără foarte tare când dădu cu ochii de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
legate și săpate? Mama privi spre grădină și-și puse mâinile în cap. Florinuțo, acolo era porumbul pentru floricele, abia prinsesem și eu sămânța de la tanti Veta! Ai tăiat porumbul și ai lăsat romanul? Ba i-ai mai pus și araci pe deasupra! Florinuța se întristă de tot, ea sperase că îi va face mamei o bucurie. Ei, lasă, măi femeie! Tot a făcut fata ceva bun la ușa casei. Uite, a făcut un tuci de compot! Și cum era însetat după
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mai când câmpiile erau verzi și pomii dădeau În rod; holdele de grâu erau mari și verzi și se legănau În bătaia vântului ca niște valuri, lanurile de porumb și floarea soarelui frumoase și curate, viile săpate și puse pe araci, În așa fel Încât, atunci când a intrat În curtea noastră ginerele, nici nu a mai văzut sărăcia, a zâmbit și a exclamat În engleză iar fiica noastră nea tradus: “Ce frumoasă este România și ce câmpii frumoase aveți!” Am rămas
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Liliacul îmbobocise, zambilele și narcisele răspîndeau un miros plăcut prin grădini. Era o plăcere să treci prin fața curților oamenilor; o curățenie lună, de primăvară. Gardurile vopsite, pomii fructiferi dați cu var pe trunchiuri, vița de vie tăiată și pusă pe araci, aleile curate și delimitate cu pietricele, și ele, la rândul lor, date cu var iar albul lor împreună cu albul pomilor înfloriți dădeau o notă de curățenie dumnezeiască. Era duminică. De la biserică, Frusina merse ca de obicei, la cimitir. În
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată a grădinii, departe de casă, unde pătura de omăt părea neatinsă. Era un păr bătrân acolo (avea cele mai gustoase si mai aromate fructe din toată livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara În vie. N-am observat că la baza copacului, umbrit de țăruși, dormita un câine mare, cumpărat cu bani frumoși de la niște țigani străini. Un dulău rău, pe care ai casei Îl țineau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
costum asortat la culoare cu al partenerei, subțirel în talie, manierat, cam de aceeași vârstă cu ea și tot atât de volubil. Cu puțin efort și puțină ingeniozitate, până la urmă, amândoi au încăput pe locul cedat. În imaginația tânărului amabil; bărbatul era aracul, iar femeia, căreia îi cedase locul, era vița ce se sprijinea cu respect și recunoștință de protectorul sub tutela căruia se afla. Nici ea vița și nici el aracul, dacă i-ar fi măsurat cineva, ar fi constatat că aveau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au încăput pe locul cedat. În imaginația tânărului amabil; bărbatul era aracul, iar femeia, căreia îi cedase locul, era vița ce se sprijinea cu respect și recunoștință de protectorul sub tutela căruia se afla. Nici ea vița și nici el aracul, dacă i-ar fi măsurat cineva, ar fi constatat că aveau cu puțin peste un metru și jumătate înălțime și, dacă nu ar fi fost albi ca toți europenii, s-ar fi crezut că aceștia provin de undeva din Centrul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rotativ de birou, ușor uzat, cu tapiserie albastră. Ca majoritatea scaunelor de birou, acesta avea roți, însă erau blocate cu cinci sau șase lanțuri de bicicletă, mai multe lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind. 11. Umerașe. Mai multe duzini de umerașe aranjate în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor sau de la cârligul unuia la colțul altuia pentru a crea un soi haotic de lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fanioanele de pe vârful dealului și reveniră la poale unde se tologiră din nou În culcușurile de iarbă uscată. — Delațiunea are un rol istoric? - Începu Grințu, destins acum, știind că oricum pregătirile pentru tragere durează mai bine de douăzeci de minute. * (ARAC) Stimate domnule profesor, locul În care mă aflu la ora când vă scriu aceste rânduri mă Îndreptățește să constat cu propriile-mi simțuri inegalabila frumusețe pe care o capătă un obiect lipsit, la origine, de orice calități estetice, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe care o capătă un obiect lipsit, la origine, de orice calități estetice, dar care știe să rămână În limitele lui funcționale orice s-ar Întâmpla În juru-i. Aici este probabil zona cea mai Înaltă din aria de răspândire a aracului și poate și cea din care el nu va dispărea niciodată pentru că: - aracul nu are veleități și nu tinde să fie mai productiv decât planta pe care o susține; - aracul provine dintr-o creangă subțire și inutilă a unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar care știe să rămână În limitele lui funcționale orice s-ar Întâmpla În juru-i. Aici este probabil zona cea mai Înaltă din aria de răspândire a aracului și poate și cea din care el nu va dispărea niciodată pentru că: - aracul nu are veleități și nu tinde să fie mai productiv decât planta pe care o susține; - aracul provine dintr-o creangă subțire și inutilă a unui copac falnic și, deci, nu-și inventează genealogii greu de suportat și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
probabil zona cea mai Înaltă din aria de răspândire a aracului și poate și cea din care el nu va dispărea niciodată pentru că: - aracul nu are veleități și nu tinde să fie mai productiv decât planta pe care o susține; - aracul provine dintr-o creangă subțire și inutilă a unui copac falnic și, deci, nu-și inventează genealogii greu de suportat și nici nu-și caută rude la oraș cum face modernul lui Înlocuitor din zona viticolă, spalierul, care se crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu-și inventează genealogii greu de suportat și nici nu-și caută rude la oraș cum face modernul lui Înlocuitor din zona viticolă, spalierul, care se crede rudă cu betonul armat din structura de rezistență a celor mai celebre clădiri; - aracul se lasă Înfipt În orice loc, chiar dacă iese din rând, tocmai pentru a servi viața de lângă el, planta; - el nu Încearcă niciodată să dreseze viața după locul În care a fost el rânduit, așa cum face același spalier amintit mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
este o zonă de munte, dar probabil că nu vă așteptați să aleg tocmai acest obiect pentru a vă vorbi despre frumusețea lui modestă de aici unde aproape totul este măreție și fală. Vă Închipuiți desigur că am mai văzut araci și În zona de baltă, dar aceia, dacă nu erau aleși dintre cele mai uscate bețe de salcie, obișnuiau să prindă rădăcini și să Înfrunzească după prima ploaie, devenind până În mijlocul verii arbuști În toată legea, Înăbușind fasolea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care ar fi trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se hrănească apoi cu ceva ce semăna cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să strâng ceva bani. Eram Împreună cu fratele meu, Gelu, care acum este Într-a zecea la Liceul de Mecanică Fină. Acolo, adică În zona de pădure unde am lucrat, l-am cunoscut și pe un anume Țuluca Anton, producător de araci. Omul tăiase Într-o vară 100.000 de araci și-i depozitase În pădure În locuri alese și Însemnate de el. Ocolul silvic pe raza căruia lucrase Țuluca nu găsise cui să vândă o sută de mii de araci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care acum este Într-a zecea la Liceul de Mecanică Fină. Acolo, adică În zona de pădure unde am lucrat, l-am cunoscut și pe un anume Țuluca Anton, producător de araci. Omul tăiase Într-o vară 100.000 de araci și-i depozitase În pădure În locuri alese și Însemnate de el. Ocolul silvic pe raza căruia lucrase Țuluca nu găsise cui să vândă o sută de mii de araci și deci nici cum să-l plătească pe om pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de araci. Omul tăiase Într-o vară 100.000 de araci și-i depozitase În pădure În locuri alese și Însemnate de el. Ocolul silvic pe raza căruia lucrase Țuluca nu găsise cui să vândă o sută de mii de araci și deci nici cum să-l plătească pe om pentru munca lui. Atunci acesta a Întrebat: — Dar cât mi se cuvine pentru că am tăiat și depozitat atâți araci? Păi, cam vreo cinșpe mii de lei. - a zis șeful ocolului. Țuluca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lucrase Țuluca nu găsise cui să vândă o sută de mii de araci și deci nici cum să-l plătească pe om pentru munca lui. Atunci acesta a Întrebat: — Dar cât mi se cuvine pentru că am tăiat și depozitat atâți araci? Păi, cam vreo cinșpe mii de lei. - a zis șeful ocolului. Țuluca s-a dus În pădure, a luat 15.000 de araci și i-a vândut unui C.A.P. cu un leu bucata. C.A.P.-ul ar fi cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]