2,792 matches
-
Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna ți-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RONDEL DE TOAMNĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382597_a_383926]
-
Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iubirile mă cheamă din zări de amintire dorind ca a mea fire să le mai ia în seamă, s-admir fără de teamă de vreo dezamăgire superba înnoire a codrilor de-aramă. Stau și admir. Adie prin crengile uscate de-atâtea ierni ciudate, un vânt ce le reînvie și-o sfântă armonie tot trupul mi-l străbate când în singurătate cânt plin de bucurie. O tandră tinerețe îmi mângâie ființa. Îmi văd
STAU ŞI ADMIR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382612_a_383941]
-
această lingură a făcut minuni zilele trecute, înainte de începerea anului școlar, când proprietara a folosit-o cu mare plăcere și eficiență maximă, la prepararea gemului de prune și a bulionului. Numai cu ea putea ajunge la fundul căldării mari de aramă pentru a împiedica prinderea pastei. Ambele produse sunt excelente și am acoperit câteva rafturi cu borcane, așteptând sezonul rece cu suficiente rezerve! Pentru că mai era puțină vreme până la ora mesei, am mers pe o scurtătură, printre blocuri, descoperită de Silvia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart...Anii, prin atâtea pierdute poteciPerdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spartMă vezi, te văd, ca o străină tu treci.Seară de seară te cat printre raze de lunăPalide, mari de aramă, plutind ireal în tăcereStelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumăîmi licăresc a mea fără de margini durere!Te văz printre raze, azurul de noapte senină...Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tineDar fugi
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi în cortul sfânt( Exod. 25, 18-21), sau de a se turna un șarpe de aramă ca semn a lui Hristos (Numeri 21, 8-9). Iată un citat clasic a Sfântul Teodor Studitul (Antiorh I) „O ce nebunie! Negația (închinări la idoli), oprește a se asemăna Dumnezeu cu o făptură din cele ce sunt, cu soarele, cu
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
roade parfumate,Iubire și candoare,Nu blestem!... XXV. M-APLEC, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe mal, m-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe mal, m-aplec,Cu fruntea către ape,Albastre râuri,Nopți înmiresmate;Tril printre frunze,Foșnet de aramă,Cer înstelatCerând tăcerii,vamă.Pe mal, m-aplec,Sorbind din râu albastru,Un strop de mirDin vas de alabastru;Licori vrăjiteîn potir de floare,Parfum de crin,Sărut curat de soare.... XXVI. MI-AȘ FI DORIT, de Florina Emilia Pincotan
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
nu se dorea ca el să ajungă la Gilă, atunci, unde este băiatul, înseamnă că nu este dat familiei, este în altă parte? -Gata, hai să mâncăm. Pe masă, Mihaela, pusese o tavă cu gustări reci și un ibric din aramă plin cu cafea a cărui aromă, plăcută, incitantă, umpluse camera. Vrei un deget de whisky? -Da, mi-ar prinde bine. Stai la masă, te servesc eu!-Mihai a luat din bar două pahare din cristal, mari cu fundul gros, apoi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
renumită tradiție a încondeiatului ouălor este în Bucovina. Mai întâi, aici se încondeiau ouă crude, apoi fierte, iar azi se inchistresc ouă golite de conținut. Instrumentul cu care se „scriu” ouăle se numește chișița (un vârf ascuțit de tablă de arama, fixat într-o măciulie a unui bat plat). Tehnică tradițională spune că la încondeiat se mișcă oul, iar nu instrumentul. Acum se mai folosește și penița, în cazul incodeierii ouălor cu tus. Tehnicile sunt diferite. Cea mai apropiată de tradiție
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
adevărat... leonine. Cheia tinereții sale sufletești uimitoare consta în aceea că și-a păstrat intactă prospețimea sufletească specifică vârstei de aur: copilăria. Născut în ziua de 21 iulie 1932, la Medgidia, a copilărit sub soarele de andezit, aur, miere și aramă al Munților Măcinului și Dobrogei, tărâm de confluențe multiculturale și temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu obârșii precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
că se poate și nu-i prea târziu! Bătrâna mea Țară ești încă frumoasă, Mulți spun că-aici înseamnă Acasă, Colindele noastre răzbat chiar prin lume Pe buze străine rostit e-al tău nume! Bătrâna mea Țară cu piept de aramă, Pe umerii goi îți punem năframă Să treci și prin viscol în iernile sure, Frumosul din noi nu pot să ni-l fure! Bătrâna mea Țară cu miere în glas Aud ciocârlia când sunt în impas Și mierla-n cocerte
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
elibereze mâna, Însă femeia nu cedă. — Ai descoperit chipul omului mort, mai zise ea. — Ce... — Dar omul mort nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-l imagină În butuci, În subteranele de la Stinche. Oare cât ar fi rezistat la tortura cu frânghia, apărându-și secretul? Și cât rezistase meșterul Ambrogio, protejându-l pe al lui? 4 În aceeași zi, pe la asfințit O placă smălțuită din aramă, agățată de portic, Îi atrăgea pe băutori În taverna numită „Pe drumul Ierusalimului“. Emblema reproducea un blazon nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim plan, În partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și o a treia, În timp ce brațele se ridicau până la Înălțimea feței, În parodierea unui ofertoriu. Dante Îi fixa chipul magnific, cu trăsături orientale, cu multă iscusință machiat cu un strat subțire de carmin, care Îi conferea strălucirea unei statui de aramă. Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca aceea pe care o văzuse, cu ani În urmă, În menajeria ținută de ambasadorul sultanului. Dansul acela părea să fie celebrarea unui rit. Un rit blasfemator, prin evidenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Până acum, noi credeam că e mută. Dante roși. Privirea profundă a acelei creaturi, plină de o depărtare nesfârșită, ca și șarpele stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea aramei Încă Îi umplea ochii când se deșteptă. Simțea că trebuia să o alunge, Într-un fel sau altul. Atracția ce-l stăpânea era imorală și vătămătoare. Ceva din femeia aceea purta ghinion, era sigur de asta. Dante Încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chipul poetului coborâse o mască impasibilă care nu lăsa loc pentru discuții. Cu o frază seacă, rectorul Îi ordonă unuia dintre copiști să Îl Însoțească. Laboratorul era situat Într-o vastă subterană cu tavanul jos, ticsită cu mari recipiente din aramă și cu pietre de moară pentru fărâmițare și amestecarea culorilor. Miasme grele făceau aerul aproape irespirabil. Flavio era singur și tocmai turna o substanță Într-unul din ceaune cu o măsură din sticlă. Dante Îl văzu schimbând câteva vorbe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
incapabili să ofere nici măcar dovezile cele mai superficiale ale vreunei cunoștințe a artei alchimice... În afară, poate, de o singură dată. — Și ce ai aflat? — Cineva care era sigur că poseda arta mi-a vorbit despre cinci treceri pentru transformarea aramei În aur. Aceasta era esența secretului său: nu sublimarea plumbului, cum crede multă lume, ci scoaterea din focul ascuns În aramă a forței ce germinează aurul. Și... ai experimentat-o? Întrebă Dante cu nerăbdare. — Nu am Încercat să cunosc adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și ce ai aflat? — Cineva care era sigur că poseda arta mi-a vorbit despre cinci treceri pentru transformarea aramei În aur. Aceasta era esența secretului său: nu sublimarea plumbului, cum crede multă lume, ci scoaterea din focul ascuns În aramă a forței ce germinează aurul. Și... ai experimentat-o? Întrebă Dante cu nerăbdare. — Nu am Încercat să cunosc adevărul până la capăt. Secretul aurului e secretul regilor. Prea mulți dintre cei ce afirmau că Îl cunosc au fost uciși de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a avut curiozitatea și l-a trimis la sediul Artei. Deschise un sertar și scoase ceva ce părea a fi o piatră roșiatică, mare cât o nucă. — Privește. Ai mai văzut vreodată așa ceva? Dante observă obiectul cu luare aminte. — E aramă? — Merele Hesperidelor, răspunse Flavio pe un ton misterios. Da, e aramă. Cât se poate de pură. — Și poate fi preschimbată În aur? — Poate. Genovezul se apucă din nou să Învârtă pipeta Între degete. — Arama se găsește În natură sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un sertar și scoase ceva ce părea a fi o piatră roșiatică, mare cât o nucă. — Privește. Ai mai văzut vreodată așa ceva? Dante observă obiectul cu luare aminte. — E aramă? — Merele Hesperidelor, răspunse Flavio pe un ton misterios. Da, e aramă. Cât se poate de pură. — Și poate fi preschimbată În aur? — Poate. Genovezul se apucă din nou să Învârtă pipeta Între degete. — Arama se găsește În natură sub forma unor subțiri filamente amestecate cu mase impunătoare de rocă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
observă obiectul cu luare aminte. — E aramă? — Merele Hesperidelor, răspunse Flavio pe un ton misterios. Da, e aramă. Cât se poate de pură. — Și poate fi preschimbată În aur? — Poate. Genovezul se apucă din nou să Învârtă pipeta Între degete. — Arama se găsește În natură sub forma unor subțiri filamente amestecate cu mase impunătoare de rocă și de pământ. N-am văzut niciodată... — Dar cum Îți explici această ciudățenie? Îl Întrerupse poetul. — Nu mi-o explic. Ar putea fi primul act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dansatoarea cu fața vopsită, care În umbra camerei se suprapunea peste amintirea unei alte femei, de acum pierdută, o femeie care devenea toate femeile, În afară de aceea care era cu adevărat, aceea pe care el nu o cunoștea, Îndărătul măștii de aramă. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni. Îndepărtă trupul acela, a cărui greutate devenise apăsătoare. I se părea că se sufocă, ca și când Întreaga clădire ardea, iar flăcările pătrunseseră În odăiță. În timp ce Încerca să Își potrivească haina, mut și Încruntat, simțea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era departe. Se așeză pe o bornă din piatră, la marginea străzii. O ușoară amețeală Încă Îl mai chinuia. Să urmeze calea virtuții... Dar ce ar fi trebuit să facă, dacă Într-adevăr ipoteza sa corespundea adevărului și masca de aramă de pe fața Antiliei era doar un truc iscusit pentru a-i ascunde trăsăturile nobile, Înainte se izbucnirea revoltei? Ea Însăși pronunțase numele Beatricei. Al ei. Cine ar fi căutat vreodată o moștenitoare a Hohenstaufenilor sub acoperișul unei taverne, ori Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]