6,475 matches
-
îi pedepsește aspru pe cei care nu se protejează financiar. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al companiei Coca-Cola. Dr. John Styth Pemberton a fost cel care a creat un amestec exotic de zahăr, apă, frunze ale arborelui de coca, nuci de cola și cofeină. El susținea că această băutură putea vindeca durerile de cap, isteria și stările depresive, avînd în plus și avantajul de a oferi consumatorilor o minunată stare de bine. În chiar primul an de
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de alții. Trebuie, de aceea, să ne cultivăm sentimentul responsabilității universale. Este datoria noastră individuală și colectivă să păstrăm și să protejăm rasa umană susținîndu-i pe membrii ei mai slabi". Sogyal Rinpoche ne explică același concept, exemplificînd cu dezvoltarea unui arbore: Putem observa că există o rețea întreagă de elemente care compun universul unui copac. Este ploaia care îi cade pe frunze, vîntul care îl leagănă, pămîntul care îl susține și îl hrănește, anotimpurile și vremea, lumina soarelui și a lunii
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
puzzle în trup, ci este însuși întregirea acestuia: ochi, sânge, cuvânt, tăcere, somn, furtună. Potir pentru suflet, trupul care iubește: "Luați, mâncați, acesta este trupul meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu!" Rupeți din mine ca dintr-un arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte înfometări! Fericirea este nesaț de Dumnezeu. Gustați aroma: salcia plângătoare siropează așteptările, pelinul pudrează foietajele, ultimul strat a prins crustă de atâta dragoste. Nespusele, neîncăputele, neînțelesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de brun, culori adînci ce mă Îndemnau să-l cred. În altă parte Însă, totul era clar: doi șerpi de culoarea brumei Încolăceau un arbore cu frunze foarte rare, În care tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
identice. Lumina din a patra peșteră pare să fie mai degrabă un semn pentru Dumnezeu decât o condiție superioară de existență. Se revine apoi la muntele descris într-un capitol anterior, numai că de data aceasta accentul este pus pe Arborele vieții, din care se vor înfrupta drepții și sfinții, tot după Marea Judecată. Prima secțiune se încheie cu un mic expozeu de astronomie, un fel de preludiu la partea a treia a cărții. Din secțiunea a doua, „Parabolele sau poemele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este aici și puse mâna pe pieptul lui. Iubirea aceea ca a Fratelui nostru o descoperi singur și o faci să crească. Uneori poți, alteori nu, pe urmă iar o vezi cum crește... o simți în lăuntrul tău, ca un arbore de lumină și căldură, și atunci totul în jurul tău nu e decât lumină și bucurie... Și știi cum o descoperi ? Fă ceva bun, cu toată inima, pentru ceilalți, nu spune nimănui nimic și nu aștepta nici o răsplată. Atunci ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și atunci totul în jurul tău nu e decât lumină și bucurie... Și știi cum o descoperi ? Fă ceva bun, cu toată inima, pentru ceilalți, nu spune nimănui nimic și nu aștepta nici o răsplată. Atunci ai să simți căldura ei și arborele iubirii o să crească mereu și mereu... și o să ai atâta loc în grădina aceea câtă lumină prinde arborele tău în crengile lui. Dar eu n-am făcut niciodată nimic pentru altul ! Înseamnă că puteam să mor aseară și nu ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bun, cu toată inima, pentru ceilalți, nu spune nimănui nimic și nu aștepta nici o răsplată. Atunci ai să simți căldura ei și arborele iubirii o să crească mereu și mereu... și o să ai atâta loc în grădina aceea câtă lumină prinde arborele tău în crengile lui. Dar eu n-am făcut niciodată nimic pentru altul ! Înseamnă că puteam să mor aseară și nu ajungeam în grădină! Chiar nimic ?... îmi zise surâzând. Ia adu-ți aminte de băiatul acela al unei femei străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Era un biet copil, străin și el pe un țărm străin, dar prin ochii lui să știi că îți mulțumea Fratele nostru. Vrei să-ți mai spun ? Am tăcut. Mă uitam la el. Mă gândeam ce mare trebuie să fie arborele lui de lumină și bucurie, dacă dăruiește atâta iubire tuturor... Ei, cine știe, dacă o fi prea mic arborele meu, o să-mi mai dea el dintr-al lui sau o să mă primească în colțișorul lui de grădină... Dacă vrei, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mulțumea Fratele nostru. Vrei să-ți mai spun ? Am tăcut. Mă uitam la el. Mă gândeam ce mare trebuie să fie arborele lui de lumină și bucurie, dacă dăruiește atâta iubire tuturor... Ei, cine știe, dacă o fi prea mic arborele meu, o să-mi mai dea el dintr-al lui sau o să mă primească în colțișorul lui de grădină... Dacă vrei, fie și așa. Ca să fii liniștit, să știi că-ți dau colțișorul meu din cer dar n-o să fie nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa cum îi era felul și mi-a zis : Întreabă-L ! Îndeplinește-I voia, iubește-i pe toți așa cum ne-a iubit El și orice faci, fă cu iubire, din iubire și pentru iubire. Și pe urmă, întreabă-L. La lumina arborelui iubirii, ai să afli răspunsul din inima Lui în inima ta. Direct. Tata ...Așa cum vă spuneam, fusese o noapte senină și liniștită. A doua zi puteam ieși în larg. Ca de obicei, i-am lăsat pe ceilalți să plece înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și am rămas În așteptare. Nici un semnal... Atunci i-am șoptit lui Păpădie s-o ia spre dreapta și lui Undiță să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire... ― Doamne, prin ce au trecut bieții oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lumea sufletelor, Profesorul Grand, neurochirurg reputat care a operat-o pe Dora, Alindora Bosch, medic anestezist, fiica Minodorei, Gerhard Bosch, medic neamț, condamnat la închisoare în Gulag, Ovidiu Frunză, prietenul din prizonierat al lui Simion Almăjan, fost învățător în satul Arbore din Bucovina de Sud, Dragoș Frunză, fiul lui Ovidiu, pasionat de muzică, Ciprian Frunză, mezinul lui Ovidiu, pasionat etnograf, Familia ucraineană Cozmei, deportată în Gulag, formată din unsprezece persoane (patru generații) din care doar una Vasili Vasilievici Cozmei se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar una Vasili Vasilievici Cozmei se mai reîntoarce ca ofițer al Armatei Roșii. Mai apar și: Justin, fiul profesorului Grand, Nicolaï, tânăr medic intern de origine bulgară, Atanasie, prieten și om de încredere al familiei Frunză, Andrei, medic în satul Arbore, Axel, fost deținut în Gulag, stabilit într-un sat din Siberia, Marina Pavlova, deținută din Gulag și alții. Simbolistica numelor și lumilor Toate numele eroinelor acestui roman poartă în ele nostalgia și tandrețea cuvântului "DOR", cuvânt specific limbii române și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
caută, caută cu febrilitate. Căutarea nu este zadarnică. Într-un teanc de plicuri legate cu panglică de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice amănunt are importanță pentru Dora. Copiii acestui domn Ovidiu, doi băieți de 9 și de 11 ani la data care apare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fund de țară, este mare lipsă de cărți. Dora își mai amintește seara în care tata scosese din mica ei biblioteca vreo câteva cărți de care, deși citite și recitite, se despărțise cu greu... "Iată deci încă o pistă, satul Arbore din nordul Moldovei, de unde fusese expediată scrisoarea domnului Frunză cu o jumătate de secol în urmă...", își spune Dora, căutând cu febrilitate Atlasul lumii. Da, iată la pagina 64 descoperă în Bucovina, lângă granița cu Ucraina, satul Arbore, în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pistă, satul Arbore din nordul Moldovei, de unde fusese expediată scrisoarea domnului Frunză cu o jumătate de secol în urmă...", își spune Dora, căutând cu febrilitate Atlasul lumii. Da, iată la pagina 64 descoperă în Bucovina, lângă granița cu Ucraina, satul Arbore, în apropiere de orașul Rădăuți. Degeaba insistă să găsească și o localitate care începe cu "X", acolo unde fuseseră fotografiate femeia cu fetița. O caută și de partea cealaltă a graniței bine trasată cu roșu pe hartă. Dezamăgirea ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
25 noiembrie 1948" sunt clare dar din ceea ce pare a fi începutul numelui unei localități nu se poate descifra decât același "XЛИ..." urmat de o pată gri. Dora este decisă. Are câteva piste. Unul, sau chiar două nume de localități : Arbore și Tușino... Și începutul unui al treilea "XЛИ..." Și "Teo" diminutivul probabil al numelui femeii... Plus "Leica", numele presupus al mărcii unui aparat de fotografiat nemțesc... Informațiile provin de undeva din negura timpurilor, totuși Dora nu ezită. Comandă neîntârziat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de ani în urmă, pe vremea dictaturii comuniste. O iarnă prematură și aspră, în comparație cu ținutul care i-a devenit a doua patrie, a pus stăpânire pe locurile care i se par din alt univers, din alte vremuri. Gândul că satul Arbore la care dorește să ajungă este probabil un sat izolat, departe de linia ferată, nu o sperie. în mintea ei nu s-a conturat un plan precis despre unde se duce, cu ce va deplasa, cât va dura acest imprevizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de a înfrunta vântul de Nord din ce în ce mai șuierător și mai rece. Dora aruncă o privire pe harta detașată din atlas și decide fără prea multe ezitări : va coborî la Cacica, localitate de pe linia ferată care pare cea mai apropiată de Arbore. * * * Coborârea de pe scara mult prea înaltă ar fi imposibilă dacă mâna unui bărbat nu i-ar lua geanta, n-ar susține-o și încuraja cu o voce spulberată de vânt. Sunt singurii pasageri care au coborât în această gară. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lungi și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici ? Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici ? Dora ezită, străinul insistă și iată-i așezați pe două scaune alăturate în cotlonul cel mai ferit de curent. Dora nu a mâncat din seara precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pot apela la ajutorul dumneavoastră pentru a găsi niște informații în căutarea cărora am pornit la drum. De fapt sunt în căutarea unei localități care începe cu X..,. dar nu am găsit nimic pe hartă. Nu am nici un cunoscut în Arbore, cunosc doar un nume dintr-o scrisoare de demult, o scrisoare primită de tatăl meu cu jumătate de secol în urmă. Un nume ? Poate, dacă mi-l divulgați, voi constata că îl cunosc. Sunt învățător în sat, l-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
meu cu jumătate de secol în urmă. Un nume ? Poate, dacă mi-l divulgați, voi constata că îl cunosc. Sunt învățător în sat, l-am urmat pe tata așa cum își dorea el și nu cred să fie vreun nume în Arbore care să îmi fie străin. Ovidiu Frunză, acesta era numele camaradului de prizonierat al tatălui meu, cu care a păstrat legături de prietenie și a corespondat până când s-a stins. Tăcerea care se instalează pare să înghețe în atmosfera glacială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]