4,016 matches
-
de picior desculț. Apa smârcului umpluse pe jumătate adânciturile dar se cunoștea că cineva trecuse pe acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune-mi, dragă Winnetou, întrebă după un timp inspectorul, ai găsit vreo urmă de blană pe arbuștii pe care i-ai cercetat? Nu, nici măcar un fir de păr. Toma dădu din cap aprobator fără să mai spună nimic. Nu-mi mai spune Winnetou! continuă Ileana. Nu-mi place. Uite, spuse Cristian, ignorând cererea Ilenei, cred că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se afla era perfect pentru a ține sub observație tabăra de dincolo de drum, însă nu îi oferea nici o protecție din spate. Ori acum, tocmai din direcția aceea se auzeau pașii. Câțiva metri mai departe se afla un pâlc de arbuști deși. S-ar fi putut ascunde în mijlocul lor și, chiar se pregătea să se repeadă într-acolo. Din păcate, nu putea să facă acest lucru fără ca necunoscutul să prindă de veste. Pe jos se întindea un covor des de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sa, nici atât. Nu mai conta acum, bine că reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
au fost tăiate după 1949, când toate pădurile au devenit proprietate de stat. în pădurile rămase se găsește o vegetație specifică: stejarul și din familia stejarului: gorunul și cerul, apoi fagul, frasinul, teiul, ulmul, carpenul, cireșul de pădure, pădurețul și arbuști: alunul, cornul, socul. De asemenea, în păduri, rediuri, lunci, mai cresc măceșul, lemnul câinesc, călinul, păducelul, murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atunci când vom fi obligați de UE să nu lăsăm pădurea să intre în sat. Rețete culinare țărănești Cocârțac. Se fierb fructe uscate, de toate care le-ai strânsă și le-ai uscat, coarne (fructele roșii în formă de bastonașe) ale arbustului numit corn, un lemn foarte rezistent, scrijele din mere, pere, prune uscate sau afumate și se obține un compot neîndulcit. Se mănâncă cu mămăligă prăjită pe plită. Zer cu buruiene. Mai facem odată precizarea că prin buruiene, în satele comunei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mine, eu am deja tot ce aveam nevoie să știu despre această istorie, Va trebui să-mi explicați mai bine, așezați-vă, nu stați acolo proptit ca doamna aceea cu căldarea goală. Câinele apăru brusc, ieși sărind, lătrând din spatele unor arbuști și alergă drept la comisar, care, instinctiv, făcu doi pași înapoi, Nu vă fie frică, spuse soția medicului apucând în trecere animalul de zgardă, n-o să vă muște, De unde știți că mi-e teamă de câini, Nu sunt vrăjitoare, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rogojinilor pe care îmi propunea să dorm. Dar până la urmă am dat nepăsător din umeri. Când îmi construisem casa din arhipelagul Paumotu dormisem săptămâni întregi afară pe un pat încă și mai tare decât acesta, fără alt adăpost decât niște arbuști sălbatici; cât despre insecte, pielea mea tăbăcită putea să le suporte toate răutățile. Ne-am dus la râu să ne scăldăm în timp ce Ata pregătea cina, și după ce am mâncat ne-am așezat pe verandă. Am fumat și am sporovăit. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vedea bine că de ani și ani de zile nu mai fusese călcată de picior de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
visez, de când s-a dus Anita, eu am tot visat, visele sunt cheia vieții mele, îmi spun totul, prevestesc, Zeul-Moș îmi arată. * Terasa semicirculară de la Hades e plină de studenți, ca totdeauna. O vatră ascunsă privirilor printr-o perdea de arbuști, dar solară prin așezarea în aer liber, un altfel de Hades, mesele și scaunele sunt tăiate din trunchiuri de copaci, pe pereți atârnă știuleți de porumb, dovleci, câteva arme, lănci, niște măști curioase, de sticlă colorată, chipuri de oameni, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Atunci ajungeau să-și dorească cu disperare ceva care le lipsise dintotdeauna. — Vânătorul Își urmărește prada cu multă grijă. E atent din ce parte bate vântul pentru ca animalul să nu-i simtă mirosul, se târăște pe coate printre ierburi și arbuști, atent să nu facă nici cel mai mic zgomot, nu-i așa? Noriko Își răsuci puțin trupul. Părea că nu-și găsea locul pe canapea. Se străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
numele pe ninsorile celor mai ascunse taine. Depărtările se făceau cascade pe suflet. Rareori trecea câte un pelerin îndrăgostit care-și spăla chipul la jumătatea distanței dintre cer și pământ. - Intră în codrul din stânga pieptului. Vei da la o parte arbuștii albiți de nesomn, vei afla că așteptarea mi-a fost fortăreață...Sunt acolo, prizonier în verdele tău! - Ce bine că mă auzi. Eram pe cale de a înnebuni în muguri flămânzi. Noroc că am așternut aplauze peste mâlul rămas de la petrecerea
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
tot județul Prahova, ajungând în casele oamenilor, de la Câmpina până la Ploiești sau să irige peste nouă mii de hectare de pământ arabil din județ. Aceste torente își caută calea prin albia săpată de-a lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
în mijloc un alt rond cu flori de culoare galbenă, și anume, crăițe pitice. În partea stângă, spre gard se afla un grătar cu acoperiș din tablă zincată, de jur împrejur, placat cu cărămidă roșie. În restul grădinii se aflau arbuști ornamentali, din loc în loc și ronduri mici de flori ca pe partea dreaptă. Până ce Ștefan a deschis portbagajul să ia bagajele, Ilinca nu se mai sătura admirând grădina. - Dragul meu, la tine este raiul pe pământ. Eu nu aș mai
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
era umedă și cerul înnourat. Revedeam din nou traseul pe care l-am făcut la sosirea în nord. La ieșirea din Lodingen, pe partea dreaptă la câțiva kilometri am văzut primii reni în original. Pășteau la marginea unui pâlc de arbuști crescuți între șosea și fiord. Erau vreo opt. De la distanța la care se aflau, circa cincizeci - șaizeci de metri și viteza mașinii, nu am văzut o mare deosebire între un ren și o capră. Erau alb-cenușiu și nu prea mari
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
Visul pe care-l visează universul așază lent silueta noastră peste aceste ținuturi/ milenare, / spirale ale umbrei” (Cântecul rîului și al nisipului). Elementul fabulos își face simțită în continuare prezența în “Insula elefantină” - un alt ținut mirific de pe țărmurile căruia, “arbuști cu flori albe se adapă deasupra Nilului. În arbori se / arată / puncte albe în cupele pline. Un zgomot neașteptat traversează aerul./ Din sălcii și / salcâmi florile ies în stoluri, și pentru câteva clipe ramurile se golesc de culoare./ Ochiul tău
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
superb. Câteva fotografii și pașii curioși ca și mine m-au purtat tot spre necunoscut. Am dat de o zonă locuită, case ceva mai mari și mai elegante, cu instalație solară de încălzire pe acoperișuri, peluze cu iarba tunsă scurt, arbuști înfloriți în galben sau roz, cu iedera ce-și împleticeau tulpinile pe ziduri sau pereții caselor. Peste tot, în dreptul fiecărei porți, erau parcate una sau două autoturisme de mărci diferite, confirmând ideea de bunăstare materială a proprietarilor. Strada se vedea
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
numărul și soiul florilor culese? Asta niciodată în tărișoara noastră cu oameni atât de “pestriți” la caracter și cinste. Și totuși dintr-un sat Belgian, exista și acest gen de afacere. Între acest lot și intersecție existau tot felul de arbuști în plină floare de-o frumusețe neasemuită. Nu mă mai săturăm fotografiind tot ce vedeam. În sat viața decurgea normal, fără nicio apăsare, fără nicio tulburare. Nu se simțea prin nimic că doar cu ceva timp în urmă, Belgia ca
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
flori bogate în petale grena, roze, sau albe. Mai avea o tufă de azalee, primită cadou din partea tatălui unui elev, horticultor în cadrul serelor ce aparțineau Administrației Capitalei, care aflase de pasiunea lui pentru grădinărit și matematică. Era mândria sa când arbustul se umplea cu flori roze puternic parfumate. Spera să mai facă rost de una cu florile albe. Acum în grădiniță totul era încremenit. Trandafirii cu tulpinile scurtate din toamnă erau acoperiți cu pământ, iar plantele mai sensibile la ger, învelite
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
tuturor resurselor naturale existente, cu o mână forte și sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
din tufișuri și siluetele arborilor seculari se conturau, forme tainice ce se pierdeau în valuri de umbră. În imediata apropiere a aleii, florile glicinelor în formă de ciorchini, de culoare violet și roz se întrezăreau la lumina lămpilor, asemeni altor arbuști, care creșteau în apropierea unei fântâni de piatră la marginea aleii, străjuită de statuile a doi gemeni, care aminteau de Castor și Polux. Au pătruns într-un hol larg. Din hol se intra prin două uși opuse, în două apartamente
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
cu becuri în formă de lumânări de ceară pentru a lumina calea celor care se întorceau târziu la castel. Trecând de poartă ai impresia că te afli într-o împărăție a lumii vegetale. Umblând pe alei poți privi arbori și arbuști specifici unor zone îndepărtate ale lumii: sălcii pletoase, specii de plopi, ulmi, pini, arbore de hârtie, ginko-biloba, chiparoși, tuia, smochini, magnolii, liliac. Pe ziduri se cațără viță-de-vie sălbatică, iederă și luleaua turcului. Un miros vegetal, umed și cărnos, cu esențe
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
continuarea plajei și la poalele stâncilor terasate. Mergând spre castel întâi dai de „Atelierul de croitorie” al reginei, o căsuță de piatră, care astăzi a devenit magazin de suveniruri. În stânga Marea Neagră, albastră și calmă, în dreapta aleii, flori viu colorate și arbuști cu rod bogat de flori roz, zidul pe care se cațără iederă și vie-de-vie, terase pe care cresc arbori și arbuști purtând în ei verdele vieții. Asemenea altor turiști români te oprești și arunci câteva monede într-o fântână săpată
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
piatră, care astăzi a devenit magazin de suveniruri. În stânga Marea Neagră, albastră și calmă, în dreapta aleii, flori viu colorate și arbuști cu rod bogat de flori roz, zidul pe care se cațără iederă și vie-de-vie, terase pe care cresc arbori și arbuști purtând în ei verdele vieții. Asemenea altor turiști români te oprești și arunci câteva monede într-o fântână săpată în nisipul plajei, deoarece conform unei vechi superstiții românești banii aruncați în apele de la lăcașurile religioase aduc noroc sau poți poposi
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
din lemn cu încrustații bogate și semnificative: semiluna, un turc cu turban pe cap, ochi de păun. În ultima sală sunt expuse icoane și cruci aduse din Capela „Stella Maris”. În spatele castelului se înalță colina terasată acoperită cu arbori și arbuști. Dacă privești de pe terasa dinspre răsărit se văd marea, stâncile albe acoperite parțial de verdeață, aleea cu flori. În partea de vest a castelului, un smochin bătrân îi umbrește zidul și ochiul îți este iarăși încântat de un miniparadis floral
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și luminos minaretul de culoare albă, ce poate fi ușor confundat cu un far și care te-ar putea trimite la o localizare într-un mediu musulman. Imaginile și culorile ți se întipăresc fascinant pe retină, de la verdele copacilor și arbuștilor crescuți pe panta terasată, la roșul acoperișului, albul minaretului, auriul plajei, albastrul cu nuanțe de smarald al Mării Negre, albul stâncilor de la marginea golfului, acoperit pe anumite locuri de verdele copacilor. Privind atent ai impresia că vezi marinari sau conți englezi
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]