850 matches
-
a vieții umane.”250 Viața reprezintă un joc, o luptă, o competiție pentru cei plecați la drum. 251 Lumea chauceriană agitată, sprintenă și cosmopolită ilustrează, mai curând, un microcosmos, un mozaic de personalități, culturi și educație. Personaje diverse (cavalerul, scutierul, arcașul, stareța etc.) hotărăsc să fie împreună și se supun unui joc, de fapt unui pact inițiat de hangiu (adevărat maestru de ceremonii): vor spune fiecare câte două povești pe cale. Personajele feminine din grup sunt mai puțin numeroase, doar trei: o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
16 august 2001, din interese economice se scindează apărând "Info-monitorul" și apoi "Obiectiv". E interesant destinul acestuia din urmă, prin trecerile succesive în proprietatea cuiva și prin ziariștii care-și câștigă destul de cuminți pâinea aici. Alte publicații până în anul 2000: Arcașii, Ethos, La Steaua, Meridianul ( I, 1996), Clepsidra, (1997), Hora din Străbuni (o foaie pentru un festival dispărut), Academia Bârlădeană (2000) și alte câteva. Anul 2000: reapare, ca An I, Meridianul de Vaslui-Bârlad-Huși (bisăptămânal, trisăptămânal, cotidian, săptămânal) care a îndeplinit cel
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
câmpie de bătaie din biblioteca Saint James" înfruntându-se, ce-i drept, mai puțin numeroasa oaste a Anticilor, în care "Homer era căpetenia călărimii, iar Pindar a cavaleriei ușoare; Euclid era starostele inginerilor; Platon și Aristotel erau mai mari peste arcași; Herodot și Titu-Liviu peste pedestrași; Hipocrat conducea dragonii"276 și oastea Modernilor, "unde fiecare răcan pretindea să fie căpetenie (...) de la Tasso și Milton, la Dryden și Withers"277. Vor interveni în deciderea sorților de izbândă divinitățile protectoare (prin mijlocirea Zvonului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
această luptă pe grecii din Plateea. După ce grecii și-au ocupat pozițiile, s-au aruncat într-un iureș sălbatic asupra persanilor. Acestora nu Ie-a venit să creadă ochilor când au văzut numărul mic al elenilor, fără cavalerie și fără arcași. Ei i-au socotit pe greci nebuni! Atenienii s-au încleștat cu îndârjire în luptă contra persanilor, fiind primii greci care au pornit în iureș contra dușmanului, fără a se înspăimânta de hainele persane (căci până atunci grecilor le era
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
au înspăimântat. Mulți îl învinuiau pe spătarul Coman de trădare. Dar, când au ajuns la marginea pădurii, călăreții români au descălecat, toți odată, cât ai clipi din ochi, și s-au topit în pădure. Sulițașii s-au adăpostit după tufișuri. Arcașii au urcat în arborii cei mai stufoși. Au așteptat să se apropie dușmanul. La porunca spătarului Coman, arcașii au încordat arcurile și au slobozit întâiul stol de săgeți. Mulți teutoni au căzut sub copitele cailor. Altă ploaie de săgeți și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
români au descălecat, toți odată, cât ai clipi din ochi, și s-au topit în pădure. Sulițașii s-au adăpostit după tufișuri. Arcașii au urcat în arborii cei mai stufoși. Au așteptat să se apropie dușmanul. La porunca spătarului Coman, arcașii au încordat arcurile și au slobozit întâiul stol de săgeți. Mulți teutoni au căzut sub copitele cailor. Altă ploaie de săgeți și alți dușmani s-au prăbușit. Pe cei ajunși la marginea pădurii i-au luat în primire sulițașii ascunși
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
o zi, ai să ridici aparatul fotografic și, privind prin vizor, n-ai să vezi decât linii, volume și legi cosmice. Sper ca În clipa aceea să nu fiu lângă tine, fiindcă ai să fii insuportabil, un adevărat autist: un arcaș zen, care face mișcări În aer cu mâinile goale. Și dacă Încă voi mai fi cu tine, am să te părăsesc. Ciao. Îți promit. Detest soldații care Își pun Întrebări, dar mult mai mult pe cei care obțin răspunsuri. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sau el era deja În mine, și tu ai fost doar agent purtător, ori martor. Chestiunea seamănă oarecum cu ceea ce bunica mea numea, pe când alinia conopide și salate În grădină (ce bine v-ați Înțeles voi doi, fata Bauhaus și arcașul zen), gestalt: o structură complexă care nu poate fi descrisă decât În ansamblu, căci părțile ei sunt indescriptibile. E adevărat? Dar ai o problemă, Faulques. Una serioasă. Nici o fotografie nu poate face asta. Eu sunt mai practică și mă mărginesc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
alegerilor În organele puterii de stat52 etc. Opoziția deschisă și violentă față de regim, prin organizații bine Închegate, a fost specifică mai ales raioanelor din nordul și centrul republicii. Cele mai importante organizații antisovietice au fost, În acest sens, Organizația Națională „Arcașii lui ștefan”, Grupul antisovietic condus de Filimon Bodiu, „Sabia dreptății”, „Partidul Libertății”, „Armata Neagră” și „Uniunea Democratică a Libertății”. Din punct de vedere cronologic și, se pare, chiar după principiile programatice, „Arcașii lui ștefan” (1945-1947) a fost cea mai importantă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
antisovietice au fost, În acest sens, Organizația Națională „Arcașii lui ștefan”, Grupul antisovietic condus de Filimon Bodiu, „Sabia dreptății”, „Partidul Libertății”, „Armata Neagră” și „Uniunea Democratică a Libertății”. Din punct de vedere cronologic și, se pare, chiar după principiile programatice, „Arcașii lui ștefan” (1945-1947) a fost cea mai importantă organizație, fățiș antisovietică, de pe teritoriul Basarabiei. Din păcate, organizația a fost deconspirată prematur, așa Încât activitatea acesteia n-a Înregistrat succese deosebite În combaterea comunismului 53. Acte teroriste Împotriva unor lideri comuniști au
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
am să ajung." Ceea ce apare obsesiv în poezia lui N. Oancea este sentimentul permanentei întoarceri, al repetabilității, existent în volumul "Roata"1. Simbolul roții este multiplu: urcarea în existență în ipostază de zeu și om, într-un context în care arcașii se așază roată să-l ucidă. Ca și la Dumitru M. Ion, viața este o permanentă, vânătoare. Dar roata mai reprezintă și trăsături umane: mândria rănită, orgoliul nemăsurat": "Priviți aceasta-i roata: o inimă de cerb/ înjunghiat azi-noapte, de-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
suspecte și de obicei contrazise fără nici un alt motiv decât că nu sunt deja comune. J. LOCKE Se crede de obicei că unde se aud cuvinte, ar fi ceva de înțeles pentru minte. J. W. GOETHE Săgeata nu mai aparține arcașului de îndată ce a fost slobozită din coarda arcului, iar cuvântul nu mai aparține vorbitorului din clipa când a fost rostit. H. HEINE Gândul nu se coboară acolo unde aude prea multă vorbă. N. IORGA Cuvintele așezate diferit dau sensuri diferite, iar
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
cu frumoase polpare, Fie ca zeii-ntronați în Olimp la război să vă ajute Troia ușor să luați și cu bine s-ajungeți acasă! Ci-napoiați-mi copila iubită primind aceste daruri, Dacă vă temeți de fiul lui Zeus, de-arcașul Apolon!" Homer, Iliada, trad. George Murnu, EPL, București, 1967 Primul lucru prezent aici este mînia lui Ahile. Ulterior, ni se povestește despre amarurile aheilor, care se trag de aici. Apoi este amintită cearta dintre Ahile și Agamemnon, care, fiind cauza
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mă vede nici un milițian!...” (Petre Bokor) „Vă rog frumos - se adresează un șofer amețit de băutură unui pieton - unde mă aflu? La intersecția dintre strada Crizantemelor și bulevardul Eroilor. Nu mă interesează amănuntele, domnule, în ce oraș mă aflu?...” (Ion Arcaș). „Du-mă, te rog, la gară, spune un chefliu șoferului de taxi. Dar sântem la gară, îi răspunde acesta mirat. Chefliul îi întinde o bancnotă și-i spune: -Bine, bine, dar pe viitor să nu mai conduci așa de repede
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu te nimicească." 22. Dar Iosia nu s-a întors de la el, și-a schimbat hainele, ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. 23. Arcașii au tras asupra împăratului Iosia, și împăratul a zis slujitorilor săi: "Luați-mă, căci sunt greu rănit." 24. Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui, și l-au adus la Ierusalim. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
o hrană minunată; el va da bucate alese împăraților. 21. Neftali este o cerboaică slobodă: rostește cuvinte frumoase. 22. Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor; ramurile lui se înalță deasupra zidului. 23. Arcașii l-au ațîțat, au aruncat săgeți și l-au urmărit cu ura lor. 24. Dar arcul lui a rămas tare, și mîinile lui au fost întărite de mîinile puternicului lui Iacov: și a ajuns astfel păstorul, stînca lui Israel. 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
cu întunericul. Până să răsară lumina mai era mult, dar nimeni afară de copii nu se putu culca. Oamenii aprinseră focul și nu mai dansară. Ședeau în jurul focului, tăcuți. Cineva zise (fața nu i se vedea, dar după glas era tânărul arcaș iscusit Mai-Baka, cel mai voinic și mai îndrăzneț din tot satul): - Oamenii spun că sunt multe neamuri, negre, roșii și chiar albe. De ce ochiul zeului s-a deschis numai spre noi? Tăcu, răsuflă adânc și se apropie de foc. Noaptea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Tatrakpo. Cei patru sfetnici ai căpeteniei satului își luară tobele și începură să bată într-un anume chip. Mai-Baka îl căută din ochi pe Agbongbotile și se apropie de el. Bătrânul cunoștea limba tobelor. - Ce veste ne trimite? întrebă arcașul. - Vin străinii după robi. - Ce fel de străini? - Stai, să ascult... spuse bătrânul. Vin de la apus, cu pielea roșie, de la apus... Cum de la apus? - N-ai înțeles poate tu! spuse mirat arcașul. Agbongbotile era foarte speriat. - Am înțeles bine: vin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cunoștea limba tobelor. - Ce veste ne trimite? întrebă arcașul. - Vin străinii după robi. - Ce fel de străini? - Stai, să ascult... spuse bătrânul. Vin de la apus, cu pielea roșie, de la apus... Cum de la apus? - N-ai înțeles poate tu! spuse mirat arcașul. Agbongbotile era foarte speriat. - Am înțeles bine: vin de la apus. Dar nu înțeleg de unde de la apus? La apus nu sunt oameni, dincolo de oaza noastră. Totuși tobele se aud dinspre apus. Și oamenii roșii trăiesc pe Pământul Negru, la răsărit. Așadar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apus. Și oamenii roșii trăiesc pe Pământul Negru, la răsărit. Așadar, zeul își arăta mânia. Ochiul lui din cer privea tot atât de rece și rău. Ntombi plecase. Urlau șacalii... Tatrakpo îl chemă la sine pe Mai-Baka și-i porunci să numere arcașii. CAPITOLUL II Aproape de țărmul apusean al Țării Nisipurilor, aerul era încă răcorit de boarea mării. Dar în față, spre răsărit, se întindeau nisipurile uscate în care se putea coace oul, ca în spuză. Soldatul Iahuben se săturase și de călătoria
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
piciorușele ca niște bețe, stăteau rezemați de copaci privind pe războinicii care veneau spre sat. Și deodată Iahuben auzi în apropiere un sunet puternic de tobe de aramă. Recunoscu tobele numaidecît: era armata lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta ochii curați și zâmbetul trist și blajin nu se mai feri de el. Dar aceștia erau puțini. Unul din ei era un bărbat voinic, ce ar fi ridicat în brațe un taur. Se spunea că e cel mai bun arcaș din toată oaza. Numele lui îi și arăta iscusința în mânuirea arcului, căci i se zicea Mai-Baka. Îngăduindu-și cel dintâi printre ai săi să vorbească cu străinul, Mai-Baka încercă să afle dacă acest Auta era într-adevăr dușmanul neamului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și poate n-ai să mă mai osândești, cum m-ai osândit, că aș fi sulița și lanțul din mâna stăpânilor mei. Lucrurile stau altfel. - Vrei să spui că stăpânii tăi sunt sulița și lanțul din mâna ta? îi spuse arcașul râzând cu amărăciune. Eu simt că nu-mi ești dușman, dar ai venit cu dușmanii neamului meu, care m-au robit. Ce să cred despre tine? Auta vru să mai stea cu el de vorbă, ca să vadă de unde vine înțeleaptă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
simt că nu-mi ești dușman, dar ai venit cu dușmanii neamului meu, care m-au robit. Ce să cred despre tine? Auta vru să mai stea cu el de vorbă, ca să vadă de unde vine înțeleaptă și îndrăzneață mândrie a arcașului din această oază pierdută în pustietatea nisipurilor, dar nu mai avu când; un soldat veni în fugă să-i spună că-l cheamă la sine Tefnaht. După plecarea străinilor, în jurul arcașului Mai-Baka se adunară câțiva băștinași: bătrânul Agbongbotile, Tatrakpo, care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca să vadă de unde vine înțeleaptă și îndrăzneață mândrie a arcașului din această oază pierdută în pustietatea nisipurilor, dar nu mai avu când; un soldat veni în fugă să-i spună că-l cheamă la sine Tefnaht. După plecarea străinilor, în jurul arcașului Mai-Baka se adunară câțiva băștinași: bătrânul Agbongbotile, Tatrakpo, care din căpetenie ajunsese rob ca și ceilalți, fericitul Tankoko, cel căruia altădată i se arătau zeii în vis dîndu-i porunci pentru tot neamul daza, și chiar trufașul vrăjitor Tela, care cunoscuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]