1,123 matches
-
sa dreaptă mă primește Și mă trage îndărăt, ușurându-mi călătoria spre înălțimile spre care mă îndrept fără a fi separată de Arcaș. Simultan, sunt purtată mai departe de acest act de tragere, dar stau Și pe loc, în mâinile arcașului”<footnote Ibidem, IV, 129.12-16. footnote>. În aceeași omilie a patra, regăsim ultima, Și cea mai atrăgătoare Și mai complexă, alegorie trinitariană (un pasaj purpuriu comentat Și de Martin Laird, care își găsește un omolog mai scurt, dar interesant, în
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
dar interesant, în comentariul Sfântului Grigorie la Psalmul 3, în volumul său, In inscriptiones Psalmorum. Aici sufletul (feminin)/mireasa este rănită de săgeata dragostei divine Și, apoi, devine la rândul său o altă săgeată gata de a fi lansată de arcașul divin. Suprapusă acestei imagistici (deja în transformare) se regăsește tema Cântării (Cântul 2.5-6) despre mâna stângă a iubitului aflată sub capul miresei, în timp ce mâna sa dreaptă îi primește trupul<footnote Această combinație de imagini se coroborează cu modificarea în
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
tragerii cu arcul la cea a căsătoriei: „Sunt rănită cu dragoste. Mâna sa stângă se află sub capul meu, iar mâna sa dreaptă mă va îmbrățiȘa”. footnote>. Când descâlcim aceste imagini discrepante, aparent haotic asociate, Îl întâlnim pe Tată ca arcaș, pe Fiu ca săgeată, iar Duhul este substanța în care este înmuiată săgeata. Săgeata pătrunde sufletul cu rana dragostei, tot așa cum Fiul, ca Mire, ia în posesiune, mireasa. Dar mireasa, ea însăși devine apoi o prelungire sau o replică a
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
în mod clar dincolo de «filosofia» dorinței”<footnote Sarah Coakley, „Re-thinking Gregory of Nyssa: Introduction - Gender, Trinitarian Analogies and the Pedagogy of The Song” ..., p. 440. footnote>. După ce este rănită de săgeata iubirii dumnezeiești, mireasa devine ea însăși săgeată. „Mirele Și arcașul sunt una. Iar mireasa Și săgeata sunt sufletul curățit, pe care arcașul o ia Și o slobozește în Ținta cea bună”. Un element oarecum neobișnuit în acest demers exegetic Ține de faptul că săgeata este interpretată în două modalități diferite
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Nyssa: Introduction - Gender, Trinitarian Analogies and the Pedagogy of The Song” ..., p. 440. footnote>. După ce este rănită de săgeata iubirii dumnezeiești, mireasa devine ea însăși săgeată. „Mirele Și arcașul sunt una. Iar mireasa Și săgeata sunt sufletul curățit, pe care arcașul o ia Și o slobozește în Ținta cea bună”. Un element oarecum neobișnuit în acest demers exegetic Ține de faptul că săgeata este interpretată în două modalități diferite. „Inițial este înțeleasă ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu trimis de Tatăl spre
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Cuvântul lui Dumnezeu trimis de Tatăl spre mântuirea sufletului omenesc. Apoi ajunge să fie chiar sufletul, spre mântuirea căruia a fost trimisă. O transformare deosebit de interesantă s-a petrecut aici. Înălțarea sufletului omenesc depinde de atingerea săgeții iubirii celei sfinte. Arcașul, săgeata Și Ținta devin una. Chiar dacă Sfântul Grigorie nu o spune nicăieri lămurit, el pare a vorbi aici despre transformarea iubirii prin intervenția directă a Fiului asupra sufletului creat. Condiția ca iubirea dreaptă Și bine rânduită să fie posibilă rezidă
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
dreaptă Și bine rânduită să fie posibilă rezidă în identitatea cu cel care este iubirea”<footnote Anthony Meredith, Capadocienii ..., p. 166-167. footnote>. Pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, frumusețea erotică a Cuvântului din Scriptură atrage dorința declanșată Și înflăcărată de Duh. Arcașul divin trage săgeata înmuiată în Duh a Fiului. Străpunsă de această săgeată, ea este un repaus în mișcare eternă, devenind vehicul al prezenței, pe care toți îl pot vedea. Odihnindu-se în brațele Mirelui, este concomitent lansată din arc în
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
yorkistă, numărând circa 10.000 de oameni, s-a desfășurat pe deal de-a lungul crestei acestuia de la vest la est. Grupul lui Norfolk de sulițași a rămas pe flancul drept, protejând tunurile și pe cei aproximativ 1.200 de arcași. Grupul lui Richard format din 3.000 de pedestrași, s-a așezat în centru. Oamenii lui Northumberland au păzit flancul stâng; el avea aproximativ 4.000 de oameni, dintre care mulți călare. De pe creasta dealului, Richard avea o imagine panoramică
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
nucleul armatei lui Henric. John Mair scria, la treizeci și cinci de ani după bătălie, că această forță conținea o componentă scoțiană semnificativă, iar unii cercetători moderni acceptă aceată afirmație, dar Mackie susține că francezii nu și-ar fi trimis cavalerii și arcașii scoțieni de elită, concluzionând că erau probabil puțini soldați scoțieni în armată, deși acceptă ideea prezenței unor căpitani ca Bernard Stewart, Lord de Aubigny. În total, armata lui Henric avea circa 5.000 de soldați, dintre care o parte substanțială
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
satelor -- cladirea principală a jocului care poate mări această limită mai mult decât casele dar poate să și antreneze săteni și cerceta unele tehnologii și epoci - populația maximă poate ajunge la 300. Unitățiile pot fi categorizate în șapte tipuri: infanterie, arcași, cavalerie -- toate trei fiind categorizate ca ""unități umane"" -- artilerie de asalt, unitați navale, eroi, și unități mitologice. Aceste trupe se atacă între ele ca în jocul piatră, hârtie, foarfecă, fiecare având un bonus de atac pentru un alt tip de
Age of Mythology () [Corola-website/Science/314065_a_315394]
-
dealurilor și la trecători unde își plasează destoinici luptători. Așa s-ar fi așezat strămoșii uriașilor pe Valea Maotei (un afluent firav al Someșului, afluent care trece prin centrul satului actual), împreună cu cirezi de boi și vaci și cete de arcași. Gilas, Tarabostele, fruntaș al pădurilor din ținutul Maotei și cu câțiva luptători se așează împreună cu familia în poienița ce avea să fie denumită Go-ghora. Alți tarabostes tineri s-ar fi așezat pe piscurile dealurilor dimprejur... Familia de uriași de la Podu
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
cucerit Meung-sur-Loire, iar la 16 iunie, Beaugency. Armata engleză sub comanda celui mai bun comandant englez, John Talbot și a lui John Fastolf înaintau spre Loara, încercând să oprească avansul francez. Primul atac francez a aruncat avangarda englezească compusă din arcași, creând o confuzie în rândurile acestora, atacul fiind din trei părți. După o luptă scurtă cu avangarda, condusă de Talbot englezii au fost învinși, iar Talbot capturat. Detașamentul lui Fastolf văzând avangarda înfrântă a fost cuprins de panică, și a
Bătălia de la Patay () [Corola-website/Science/328855_a_330184]
-
să anuleze sacrificiile păgâne din templu. Stenkil a locuit în principal în Västergötland unde a fost mult timp amintit că regele care "a iubit Geatsul de Vest mai mult decât ceilalți supuși ai săi" și se laudă a fi un arcaș măreț. Nu se cunosc foarte multe despre viața sa. În lucrarea lui Adam de Bremen, el este raportat că ar fi fost ales rege după moartea celor doi pretendenți, însă a fost demis după o scurtă perioadă de timp. El
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
o formidabilă flotă proprie, sprijiniți însă și de celții britanici. Inițial vasele galice le-au depășit pe cele romane, Brutus neputând împiedica operațiunile veneților. Dar ingeniozitatea romană a intrat în acțiune, și aceștia au început să folosească cârlige lansate de arcași pentru a cuceri vasele veneților. În scurt timp, veneții au fost complet învinși, și ca multe triburi înaintea lor, vânduți ca sclavi. În total, zeci de triburi au fost forțate să capituleze în fața dominației romane și sute de mii de
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
-n.n.) își îngrămădiseră trupele în formații înguste și ascuțite ca niște ziduri spre a cuprinde dușmanul la mijloc. Împăratul îi rândui pe romani în față, așeză în ambele laturi călăreți greu înarmați, îmbrăcați în zale, iar în spate puse arcași și aruncători cu praștia; le porunci să arunce fără încetare și porni oastea la luptă. Cronicarul Ioan Skylitzes, compilat și de Georgius Kedrenos, povestind lupta dintre Sviatoslav cu Tzimiskes, menționa existența semănăturilor de grâu și mei în regiunile de pe malul
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Salisbury strigând "Sfântul Gheorghe!" a poruncit avansarea. În urma lui Salisbury s-a grăbit restul armatei, astfel încât "inamicul a văzut pe malul opus al râului aproximativ 1.500 de ostași, sau mai mult ... decât săbiile și sulițe lor". În același timp, arcașii englezi nu au permis francezilor să prevină trecerea râului. Potrivit "Cartei de trădări și insulte aduse Franței, de casa Burgundiei" în timpul trecerii britanicilor a râul scoțienii au deschis focul copleșindu-i cu săgeți, după care tunarii burgunzi au deschis ca
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
muntele Haemus, unde zărește o garnizoană tracă. Tracii creaseră o palisadă din care răsturnate pentru a împiedica o înaintare rapidă a forțelor Macedoniei. Alexandru a poruncit înaintarea cavaleriei grele pentru a distruge elementul de fortificație. După ce palisada a fost înlăturată, arcașii lui Alexandru au dat drumul unei ploi de săgeți pentru a permite infanteriei să se aproprie de traci. Între timp, regele tribalilor, Syrmus, și armata sa au avansat în spatele macedonililor, poziționându-se într-un defileu. Regele Macedoniei l-a urmărit
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
orașele Pskov și Novgorod și contra împotriva Cnezatului Moscovei. În această luptă, bazându-se pe o alianță cu Tver, obligat prin căsătoria fiicei lui Gediminas, Maria cu Dmitri de Tver. Ucis la asediul cetății teutone Bayerburg, fiind țintit de un arcaș.
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu. Datarea s-a făcut pe baza unei inscripții, descoperită în dublu exemplar în fața a două dintre porțile castrului, din care rezultă că acesta a fost construit în vremea împăratului Hadrian, de un detașament de arcași sirieni ("Suri Sagittari"), în anul 138, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator și guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedă, ca datare, descoperită la Arutela, a fost emisă între anii 220-223 d.C. La Arutela a existat și o așezare
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
luptă, a fost înfrânt. Deși a scăpat, generalii săi au fost capturați și opăriți de vii de către Jamukha. Aflând atrocitatea, Temujin a depus un jurământ de răzbunare. Și-a pregătit o nouă elită cavalereasca denumită Kheshig (o elită de călăreți arcași lipsiți de individualitate, antrenați din greu să lupte și să tragă cu arcul încă din copilărie) și a pus la cale noi tactici ingenioase. În cea de-a doua bătălie, armata de călăreți ai lui Temujin a nimicit armata lui
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
căilor obosiți, ostenii oprindu-se pe un traseu numai pentru somn și hrană. Această constă preponderent din carne uscată făcută pulbere ("borts"), păstrată în bășica de vită prinsă la să. Mongolii erau antrenați de copii pentru a deveni călăreți și arcași excelenți. Vânătoarea era îndeletnicirea de căpătai că antrenament în vederea războaielor. Armă principala era arcul compus din două materiale diferite (lemn, tendoane sau metale) care asigurau o elasticitate deosebită. Războinicii posedau mai multe arcuri, foloseau săgeți cu vârfuri metalice care puteau
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
petrecută în 1331, la auzul trâmbiței tătărești din tabăra adversă, împăratul bizantin a socotit (eronat în cele din urmă) că ar fi o manevră tactică a "„geților (românilor) de peste Dunăre, care se folosesc de aceleași arme ca tătarii; cei mai mulți sunt arcași”". "„Rezultă din această interesantă povestire că, de la depărtare, românii lui Basarab, călări probabil, puteau fi confundați cu tătarii și că adoptaseră armele lor de luptă, în special arcul și pavăza tătărească”", concluzionează istoricul. Ideea cooperării efective dintre Basarab și tătari
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
știrile sunt mai bogate. Miniaturile din Cronica pictată îi arată pe români îmbrăcați țărănește, mânuind arcuri. În 1331, împăratul bizantin Andronic al III-lea Paleologul preciza că "„geții (românii) de peste Dunăre, se folosesc de aceleași arme ca tătarii; cei mai mulți sunt arcași”". P. P. Panaitescu trage concluzia că "„de la depărtare românii lui Basarab, călări probabil, puteau fi confundați cu tătarii și că adoptaseră armele lor de luptă, în special arcul și pavăza tătărească”". Pe lângă arc și paveze, ei se mai foloseau de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
aibă vreunul, să moștenească Regatul Ierusalimului, iar dacă nu ar fi avut niciun copil, atunci regatul să treacă în stăpânirea propriului ei fiu, Roger al II-lea. Adelaida a adus cu sine o cantitate enormă de bani, ca și câțiva arcași musulmani și 1.000 de alti soldați sicilieni. Adelaida nu se mai află la prima tinerețe, așa că nu a apărut niciun urmaș. Regele Balduin era condamnat pentru bigamie (dat fiind că Ardă era încă în viață), iar patriahul Arnulf fusese
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
si financiar pentru bătălia care se anunța deja, căci evident, kuraișitii de la Meca doreau răzbunarea alor lor si a jafurilor repetate ale lui Mahomed. Bătălia va fi pierdută totuși de trupele lui Mahomed din cauza lăcomiei unei părti a trupelor sale (arcașii), care la un moment dat, rupând disciplina militară și-au părăsit pozițiile pentru a se repezi spre împărțirea prăzii (șansele păreau atunci a le surîde din nou musulmanilor). Strategii mecani vor profita de eroare, întorcând de partea lor sorții confruntării
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]