1,120 matches
-
ardă, Gândirea mea s-arunce foc În sinagoga lor bastardă; Să-mi fie versul limbă De flăcări vaste ce distrug Trecând ca șerpii ce se plimbă...” Oricum, atunci când ajunge să vorbească despre Dumnezeu, Arghezi urmează calea teologiei dialectice. Tropii liricii argheziene de inspirație religioasă sunt produsul unei neistovite invenții poetice, care stă sub semnul categoriilor negative (Crohmălniceanu): O mie de neamuri, plecate domoale, Te caută-n ceruri, în vis, în pământ. Ascuns te-au găsit în Cuvânt. Sfarmă Cuvântul: cuvintele-s
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
numi „o altfel de istorie a literaturii române”, mai ales că romancierul are în lucru o altă carte de același gen dedicată lui Ion Minulescu”. Traversând sumarul revistei Constelații Diamantine ne întâlnim cu scriitorii/prozatorii Constantin Miu („Tipologii în pamfletul arghezian”), Galina Marțea („Omul - că fondator al frumosului”), George Petrovai („Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză”), Daniel Marian („Tainica deopotrivă răspicata, dragostea în înțelesul pur”), Mihai Miron („Vă propun să visăm împreună
APRILIE 2017, EDIȚIE DEDICATĂ SFINTELOR SĂRBĂTORI CREȘTINE ȘI NU NUMAI… de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374017_a_375346]
-
noastre i-au fost trimise de G.Ivașcu prin George Muntean, unul din foștii lui studenți preferați și am putea zice chiar “intimii” lui. - Dar despre Tudor Arghezi? - L-am cunoscut și dețin de la el un autograf, în stilul insinuant arghezian: “Pentru colegii Ion Murgeanu și Ion Iancu Lefter, dragoste și voie bună”; fiind, între altele în epoca “lefterismelor”. Cezar ne numea“campioni ai umorului” în epocă, și nu numai el. Legenda vagantă, pe care câțiva ani am târât-o cu
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
meleag de creație pentru copii și tineret, șef de Filială la Uniunea Scriitorilor din România (în altă paranteză spun că autorii fac parte din mai multe grupări scriitoricești din țară sau din alte țări, dar toți din cea galactic - eminesciană - argheziană - nichitiană < vă rog să numiți dumneavoastră și alți mari făuritori de limbaje literare în dulcea noastră scriere> a limbii române de azi. Adrian Botez, primul la contraatacul desantului de aici, după ce a stat și într-o temniță interioară, până ce a
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
în cele trei volume de poeme haiku („Valea nisipului de aur”, 1977; „Urmele”, 1977; „Fântâna luminii”, 1993), cât și în poemele tanka („Dar în silaba Luminii plângeam orfan și greier”, 1987; „Pasărea cu șapte aripi”, 1993) expresia, transfigurând aceleași gesturi argheziene ale ridicării „spre bolți”, nu mai reprezintă decât suportul verbal al unor iluminări interioare („Pe cruce Iisus/ Grâul în pământ. Noi toți/ Oaspeți ai crucii” sau: „Abis dedesupt/ Altul dea¬supra la fel/ Ce rece-i frica// Și cum mă
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
din tradițiile și experiențele poporului din toate domeniile se extompează sau dispar, această lucrare se constituie în „lada de zestre” a spiritualității românești, prin care ne cunoaște lumea, fiind un instrument de lucru pentru cercetători. Închei aceste rânduri cu aforismul arghezian: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”. Al Florin ȚENE Membru corespondent al Academiei Româno-Americană Președintele Ligii Scriitorilor Români Cluj-Napoca 17 martie 2013 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - GENEROZITATEA UNEI ISTORII OBIECTIVE A SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI DE PRETUTINDENI / Al Florin Țene
GENEROZITATEA UNEI ISTORII OBIECTIVE A SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI DE PRETUTINDENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345319_a_346648]
-
Prefață intitulată “O analiză a generației actuale” criticul Alexandru Cîrțu notează magistral :“ Există un fenomen interesant: o întragă generație se ridică, asimilind parțial, concepte complicate”. Cu așa povară pe umeri poetul deschide prin “VII” poartă înspre opt, infinitul promis. Scormonind arghezian prin “bube, mucegaiuri și noroi” pune la zid o lume ipocrita, un genocid sentimental, moral, o manipulare în masă, o vânătoare după avere. Salvarea este în poezie, în “scrisul printre rânduri/ cântând o simfonie/ că un simplu demiurg”. Se deschid
CRONICA UNUI DEBUT AURIT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372150_a_373479]
-
domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La revedere. 22 mai Cu, pardon, creionul prin București. Pardon, ca să evit cacofonia, nerenunțînd însă la eufonia argheziană, cea cu bastonul, care l-a logodit pe patriarhul literelor cu regimul lui Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul condeier
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu e nou. Recenzînd volumele 40, 41 din Scrieri Arghezi, Alexandru George trece în revistă cîteva motive recurente în mentalui românesc, avute în vedere de cîrcotașul de geniu al Cuvintelor potrivite (acum, în aceste volume, geniu al pamfletului gazetăresc). Textele argheziene din 1928-37 apar, diaristic, în perioadă de "criză" (numită azi "tranziție"). Problema cîinilor pe care Primăria Capitalei voia s-o soluționeze, acum 70 de ani, prin ordonanță... de urgență, chestiunea sîrbilor ("de meserie războinici"), eforturile Papei Pius al XI-lea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1988), alimentată, la palierul ei teoretic, de sintezele lui E. R. Curtius, G.-R. Hocke, E. d’Ors și alți autori, urmați și în privința accepțiunii termenului „baroc”. Aplicarea se dovedește pertinentă, întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai ales implicit, și asupra poeziei, așa încât cartea definește lumea și arta argheziană în ansamblul lor. SCRIERI: Creație și viață, București, 1978; Vârstele lui Proteu, București, 1984; Vedere dinspre Eyub, București, 1986; Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Gânduri în asfințit, București, 1999. Ediții: Traian Chelariu, Teatru, pref. edit., București, 1976; G.
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
În al doilea rând, pentru că poezia unui poet-călugăr nu poate fi înțeleasă fără o cultură și o trăire religioasă profundă. Se poate afirma că A. continuă „linia” ortodoxismului, dar nu într-o manieră tocmai „ortodoxistă”: pe lângă influențe gândiriste, apar inflexiuni argheziene, alteori voiculesciene ori barbiene. Modalitatea în care interpretează - într-un excepțional articol inserat în volumul Din spumele mării, 1995 - Sonetele lui V. Voiculescu poate oferi cheia de lectură pe care autorul a hărăzit-o propriilor texte: Sonetele sunt rodul experiențelor
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Zâmbete-n lacrimi, Ploaie cu soare) ori în acela al năzuinței spre transcendent (Sub specie aeternitatis). Paralel însă ea este rostită apăsat, în fraze aproape sentențioase. În aceeași modalitate e formulat și crezul artistic (Poetul, De profundis, ambele anticipând „testamentul” arghezian). Notabilă e și preferința pentru simboluri, dar cele mai multe („copacul”, „paianjenul”, „berzele”, „lacul”), nu fără aspecte inedite, sunt explicitate oarecum didactic, impresie accentuată și de versificația clasică, deși suficient de variată. Efectul apare diminuat și de unele stângăcii în desenul tablourilor
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
câteva linii-forță. Arghezi este poetul „agatelor negre”, al „piscurilor mari de piatră”, al „credinței și tăgadei”, al „plugului”, al „florilor de mucigai”, al „boabei și al fărâmei”, al „horelor” și al „zmârcului”. După cum se vede, C. face abstracție de compromisurile argheziene, necercetate: Cântare omului și 1907. Tematismul critic, care astăzi, în epoca deconstructivismului, pare obosit, reprezenta atunci o atitudine critică înnoitoare: el conținea refuzul de a falsifica textul prin supunerea la o analiză în primul rând ideologică, făcută în numele utilității sociale
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
de import?” este tranșată afirmativ de I.E. Torouțiu, în timp ce Petru Comarnescu avansează convingerea contrară. În dezbaterea „cazului” Tudor Arghezi, la întrebarea Trebuie poezia să fie morală?, intervenția lui Dan Smântânescu, situată sub semnul lui „Da”, este o filipică împotriva „putregaiului” arghezian, în vreme ce Paul Lahovary răspunde negativ, elogiind versul poetului. Alte dezbateri se referă la problema rasială: Este noțiunea de rasă o realitate socială? (Mitu Georgescu și Pavel Deleanu), poezia modernă (G. Murnu, Mihai Musceleanu, Cicerone Theodorescu), problema romanului românesc: Trecem printr-
DA SI NU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286635_a_287964]
-
românească. Mărturisiri și amintiri). Alături de cronica literară, foarte consistentă, și de articole bine documentate despre marii scriitori ai literaturii universale, se remarcă și numeroase polemici, inaugurate de intervenția lui Mircea Eliade, în numerele 657 și 662 din 1927, intitulată Mitul arghezian. Autorul condamnă cultul marelui poet, care l-ar transforma într-un „mic zeu asiatic, voluminos în pântec, trivial, agresiv și bonom”, fără a nega însă talentul și originalitatea sa. La apariția Cuvintelor potrivite, Mircea Eliade consideră volumul „înspăimântător de slab
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
dezordonat, se împletesc, se rup, se identifică și se anulează într-un ritm inegal și la o tensiune diferită” (Cartea lui Mircea Eliade). Accente critice dure au intervențiile lui Stelian Mateescu ( E. Lovinescu și poezia pură) și G. Ciprian (Lelița argheziană). Relevabile sunt eseurile, însemnările de călătorie și notele de jurnal ale lui Lucian Blaga, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Emil Isac, Mihail Sebastian, Ion Vinea, Mircea Vulcănescu, Ion Călugăru, dar și alte contribuții ale lui Petru Manoliu, Al. Busuioceanu, C. Nestor
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
o serie de ediții și studii privitoare la biografia și opera dramaturgului. După Viața lui I. L. Caragiale (1940) și Aspecte lirice contemporane (1942), publică studiul monografic Dimitrie Anghel (1945), Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946), urmată în 1985 de Argheziana. În colaborare cu Vladimir Streinu și Tudor Vianu scoate un volum din Istoria literaturii române moderne (1944). Continuă, după moartea lui Paul Zarifopol, ediția Opere de I. L. Caragiale (IV-VII, 1938-1942). Bogata lui activitate foiletonistică este strânsă, după aproape două decenii
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
mult universul plin de ambiguități al poemului (o arhitectură de ambiguități). În același stil sunt analizate filonul tradiționalist, erotica, etosul, arta poetică și tema religiosului („între credință și tăgadă”) în lirica lui Arghezi. Multe din idei vor intra în exegeza argheziană ulterioară. C. însuși a continuat să urmărească, cât timp a avut dreptul să publice, fenomenul arghezian, scriind despre toate cărțile poetului. I s-a reproșat nota accentuat didactică și schema prea rigid raționalistă a viziunii critice. Reproș în bună parte
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
filonul tradiționalist, erotica, etosul, arta poetică și tema religiosului („între credință și tăgadă”) în lirica lui Arghezi. Multe din idei vor intra în exegeza argheziană ulterioară. C. însuși a continuat să urmărească, cât timp a avut dreptul să publice, fenomenul arghezian, scriind despre toate cărțile poetului. I s-a reproșat nota accentuat didactică și schema prea rigid raționalistă a viziunii critice. Reproș în bună parte îndreptățit, dar trebuie admis că pentru a înfrânge inerțiile, îngustimile și intoleranțele criticii tradiționaliste (în speță
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
București, 2003; Prozatori români. De la Mihail Kogălniceanu la Mihail Sadoveanu, București, 1977; Viața lui I.L. Caragiale. Caragialiana, București, 1977; Poeți români, București, 1982; Introducere în opera lui Dimitrie Anghel, București, 1983; Introduction à la poésie de Tudor Arghezi, București, 1983; Argheziana, București, 1985; Eminesciana, București, 1985; Dialoguri literare, București, 1987. Ediții: I.L. Caragiale, Opere, IV-VII, București, 1938-1942 (în colaborare cu Paul Zarifopol), Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol. 1905-1912, București,1935; Opere, I-IV, introd. Silvian Iosifescu, București, 1959-1964 (în
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
carieră ordonată, preferând expedientele, provizoratul. Geode se situează în descendența unui anumit simbolism elegiac, nu lipsit de muzicalitate, dar văduvit de vigoare, vădind un lirism reticent față de evoluțiile moderniste și desuet față de tonul poetic al momentului. Sunt sesizabile răzlețe accente argheziene, ecouri ale sonorităților din poemele „parnasiene” ale lui Ion Barbu. Preponderentă e peisagistica menită să preia discret rezonanțele emoției. Recuzita urban-modernă, care va fi masiv manipulată în următorul volum (ziare, fumuri, furnale, sirene, blocuri), se ivește și în Geode. Pâinea
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
poetice de inspirație folclorică (Elegia șarpelui) sau optzecistă (Problema poeziei). Trebuie remarcat eclectismul acestor volume: elemente livrești, ludice, intertextualism, o sintaxă elaborată (paranteze, explicații retorice etc.) apar alături de poezii de dragoste simple, melodioase, unele de inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979), Arșița (1981), O anume fericire (1989) abordează aceleași teme: orbirea, necredința urmată de pedeapsă (personajul principal se numește Toma Toma), ratarea, boala, nebunia, înglobând și tema socială. La Răspântii și Arșița, continuarea celui dintâi, sunt romane
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
ca unic adevăr asupra sa, opera. Proteică, imprevizibilă în gama larg deschisă a tonurilor și în jocul atitudinilor lirice, nutrită de tensiuni, refractară de aceea formulei critice sintetizatoare, opera are, totuși, coerența ei secretă. Aceasta e dată de amprenta sufletului arghezian, același, în profunzime, în toate manifestările lui, dar dezvăluindu-se în diferențierea și scindarea dramatică a termenilor care îi proiectează gesturile, energiile, nostalgiile specifice. Căci A. refuza morala restrictivă și exploata contradicția, complementaritățile, libertatea redefinirilor de sine. Nu numai dintr-
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]