520 matches
-
acei copii o mie de ani”... Nevoia lui de copilărie este mai bolnavă decât orice afecțiune a copilăriei. Fuga de constrângeri, dorul vârstei solare, boala maturității sunt pilonii de forță ai romanului, la fel ca la Salinger. Astfel că discursul argotic al adolescenței putea lipsi, fără a reduce sensurile cărții. Dan Lungu a înțeles bine că, dincolo de toate, copilăria nu are sens fără un sine colectiv. Numai raportat la ideea de grup individul are șansa unei regenerări emoționale, fie ea simbolică
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
Pot însă exista și cuvinte preluate de argou direct din turcă, în perioade de bilingvism, de intense legături și schimburi balcanice. Doar în cazul din urmă se poate vorbi, în modul cel mai corect, de o influență turcească asupra lexicului argotic. Diferențierea celor două situații se poate face prin datarea fiecărui termen în parte (un argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut direct din turcă), dar, din păcate, vechimea în limbă a termenilor argotici e, în absența atestărilor scrise
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
o influență turcească asupra lexicului argotic. Diferențierea celor două situații se poate face prin datarea fiecărui termen în parte (un argotism recent nu este, în mod normal, un împrumut direct din turcă), dar, din păcate, vechimea în limbă a termenilor argotici e, în absența atestărilor scrise, cu totul incertă. Un argument pentru plasarea în categoria influenței turcești este și natura sursei: dacă termenul provine nu din turca literară, ci din argoul turcesc, șansele să fi fost preluat direct, pe cale orală, cresc
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
zula etmek "a fura". Aceasta e atestată de M.L. Wagner, în 1943, într-un articol despre argoul turcesc, publicat în Buletinul Institutului Philippide - dar e ușor de găsit, între timp, în dicționare, chiar bilingve, unde zula e definit ca termen argotic (de slang) pentru "ascunzătoare" (pentru lucruri furate), iar zula etmek apare cu sensul "a ascunde, a dosi, a fura" (The Larger Redhouse Portable Dictionary, Istanbul, 1998). Informația se găsește și în internet (sozluktr.com), spațiu din care putem afla și
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
anchete.ro); ,cu ei mori cu zile dacă nu le dai banu" (dsclex.ro); ,își iau banu', se suie în Merzane și adios amigos" (forum România Liberă = RL, 15.03.2002). Unele dintre contextele în care apare singularul sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că vin gaborii!" (Academia Cațavencu = AC 44, 1992, 5). În anumite construcții, substantivul ban este determinat de un cantitativ invariabil ca formă, un substantiv cu valoare adjectivală sau adverbială: grămadă (familiar) sau grup, grupă (argotic). Cum cantitativele
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că vin gaborii!" (Academia Cațavencu = AC 44, 1992, 5). În anumite construcții, substantivul ban este determinat de un cantitativ invariabil ca formă, un substantiv cu valoare adjectivală sau adverbială: grămadă (familiar) sau grup, grupă (argotic). Cum cantitativele în discuție se combină în mod obișnuit cu plurale, construcția cu singularul apare și mai surprinzătoare și expresivă: ,băncile de stat din care se putea fura un ban grămadă" (Evenimentul zilei = EZ 3353, 2003, 1); ,|știa au banu
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
zilei - Argeș); "Din nou la produs" (titlu, în Capitala, 3, 2000, 14) etc. (Citatele de mai sus provin din reportaje jurnalistice din ultimul deceniu; convergența lor lexicală e mare, dar trebuie judecată cu prudență, dată fiind medierea inevitabilă a discursului argotic de către ziaristul în căutare de senzațional și de limbaj pitoresc.) Cuvintele din familia lexicală a lui a produce (mai ales producție - inclus și în sintagme ca unelte de producție, producție de mărfuri etc. - și productivitate) erau extrem de frecvente în dogma
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
Rodica Zafiu EXPRESIA pe felie, foarte folosită în limbajul familiar- argotic actual, nu are un sens unic și stabil. A fi pe felie înseamnă mai multe lucruri: fără alte compliniri, expresia descrie o situație bună, de succes, o victorie. Se folosește, de exemplu, în legătură cu o echipă de fotbal - „«Poștașii», pe felie
Felie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6806_a_8131]
-
acțiune în care se manifestă maxima competență: „vorbesc pe felia mea, în zona mea de interes și de cunoaștere mai ales" (atelier.liternet.ro); „Sunt exact pe felia mea, literatura română contemporană" (zf.ro). Acest uz e familiar, fără note argotice sau vulgare, atestările sale găsindu-se, cum se vede, chiar în presa culturală. Sensurile tipic argotice - „portofel" și „lovitură" - ar putea proveni de la o utilizare generică a cuvântului - „lucru, chestie" - , într-o evoluție asemănătoare cu aceea a cuvintelor bucată sau
Felie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6806_a_8131]
-
și de cunoaștere mai ales" (atelier.liternet.ro); „Sunt exact pe felia mea, literatura română contemporană" (zf.ro). Acest uz e familiar, fără note argotice sau vulgare, atestările sale găsindu-se, cum se vede, chiar în presa culturală. Sensurile tipic argotice - „portofel" și „lovitură" - ar putea proveni de la o utilizare generică a cuvântului - „lucru, chestie" - , într-o evoluție asemănătoare cu aceea a cuvintelor bucată sau bucățică. Nici sensurile argotice, nici cele familiare nu au fost înregistrate în Dicționarul explicativ (DEX, 1996
Felie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6806_a_8131]
-
sale găsindu-se, cum se vede, chiar în presa culturală. Sensurile tipic argotice - „portofel" și „lovitură" - ar putea proveni de la o utilizare generică a cuvântului - „lucru, chestie" - , într-o evoluție asemănătoare cu aceea a cuvintelor bucată sau bucățică. Nici sensurile argotice, nici cele familiare nu au fost înregistrate în Dicționarul explicativ (DEX, 1996); mai ciudat e că ele lipsesc și din dicționarele generale mai noi, de obicei atente la dinamica sensurilor actuale, Noul dicționar universal(2006) și Dicționarul explicativ ilustrat (2007
Felie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6806_a_8131]
-
chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind cu vervă, pe anumite porțiuni, înscenându-și epic biografia, mânuind o limbă mustoasă, colorată, pitorească, știind să înregistreze cu finețe limbajul, când serios și frust, când argotic, diferențiat pe regiuni și etnii, graiul cu modulații specifice al ardeleanului întâlnindu-se cu jargonul evreiesc ce se vorbea la "Taica Lazăr", comercial și chiar cu o anume șlefuire intelectuală. Dominant rămâne limbajul adesea "golănesc" din "Târgul Moșilor" și din
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
contorsionând într-un montagne-russe amețitor legea fundamentală și aruncând în tunelul groazei pe milioanele de cetățeni din această țară". Polifonia caracteristică discursului politic românesc culminează cu un argotism: finalul textului condamnă vehement „continuarea prăduirii națiunii". Termenul prăduire provine din verbul argotic a prădui. Faptul că este un nume de acțiune format cu sufixul -re, și nu cu echivalentul său -eală (ca în mult mai frecventul prăduială -„activitatea susținută de jaf și prăduială a bugetului", Academia Cațavencu, 2.06.2010) maschează oarecum
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
Faptul că este un nume de acțiune format cu sufixul -re, și nu cu echivalentul său -eală (ca în mult mai frecventul prăduială -„activitatea susținută de jaf și prăduială a bugetului", Academia Cațavencu, 2.06.2010) maschează oarecum apartenența sa argotică. Originea verbului a prădui, ale cărui prime sensuri nu au nicio legătură cu prada, e controversată. Astăzi este dominant, în uzul curent, sensul „a jefui, a fura", care se leagă foarte ușor de pradă și a prăda, părând să sugereze
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
Vasiliu, în 193 7, dar propunând un alt etimon (țigănescul purd-); explicațiile nu au convins întru totul, așa că problema etimologică a rămas deschisă (la lista de posibile surse adăugându-se și slavul pradat). DEX (2009) înregistrează termenul a prădui ca argotic, cu origine necunoscută, cu sensurile „a schimba", „a denunța" și „a risipi, a cheltui". E foarte probabil ca verbul să fi fost apropiat mai târziu de pradă, căpătând astfel și sensul „a jefui" (prăduială, cu sensul „jaf", apare la Eugen
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
târziu de pradă, căpătând astfel și sensul „a jefui" (prăduială, cu sensul „jaf", apare la Eugen Barbu, în Groapa). Vorbitorii polemizează, în spațiul virtual, pe această temă (de exemplu, în comentariile din ziare.com, 30.10.2008): unii cunosc sensul argotic, alții sunt în stare să jure că a prădui este un cuvânt vechi, întâlnit în cronici. E, desigur, o falsă amintire: în limba veche era folosit verbul a prăda, cu toate derivatele sale, dintre care unele au ieșit din uz
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
care unele au ieșit din uz (prădalnic, prădanie, prădăciune). Până în secolul al XX-lea, nu avem dovezi că ar fi circulat termenii a prădui, prăduială sau prăduire. Aceștia (ca și a ciordi, a se ușchi, gagiu etc.) își păstrează marca argotică, oricât de des i-am întâlni în conversația cotidiană sau în Parlament.
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
-l pe Eminescu mai încoa"! - Da, șefu, da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu". Intrat în dialectica globalizării-localizării, mitul țepeș e abordat prin grila stereotipului Dracula, dar e și transpus în ironie provocatoare și limbaj argotic autohton: "Vezi să nu sară la beregată, să nu rămîi fără hemoglobină". Clipurile publicitare surprind de fapt un comportament reflectat în limbaj: o anume iritare, nerăbdarea, agitația, tonul imperativ și agresiv sunt asociate cu tendința profundă spre lentoarea gesturilor, pierderea
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
tot din aluzia pomenită: "Un nou licurici la Kremlin" (titlu, times.ro); "Îi recomandăm președintelui să ia în calcul de acum înainte și licuriciul rus" (ibid.). Sensul aluziv coexistă și contrastează cu semnificația cea mai probabilă a cuvîntului în uzul argotic: de "ins oarecare, neimportant". Sensul generic-depreciativ poate fi ilustrat de anumite citate din mediul fotbalistic: "E interes național, dom'le, nu mă iau eu după toți licuricii care spun că avantajez o echipă sau alta (...) nu mă interesează ce spune
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
nu mă iau eu după toți licuricii care spun că avantajez o echipă sau alta (...) nu mă interesează ce spune câte un licurici din ăsta" (sport.ro). Termenul ilustrează importanța jocului de cuvinte și a asocierilor formale în dezvoltarea lexicului argotic. Mi se pare evident că licurici a fost folosit nu descriptiv, prin metaforă sau metonimie, ci pur și simplu pentru că, prin finala sa, în -ici, intră într-o serie de cuvinte cu valoare ironic-peiorativă: păcălici, măscărici, tremurici, agarici, bambilici, pogonici
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
Rodica Zafiu În continuarea observațiilor publicate în această rubrică în ultimele două săptămâni, în legătură cu bogata terminologie argotică a "femeii imorale", mai exact a prostituatei, ar trebui măcar trecute în revistă, pe lângă metaforele animaliere (maimuță, pupăză) și cele ale "obiectului uzat" (boarfă, ștoarfă), și alte zone ale creativității metaforice sau metonimice și mai ales cuvintele pentru a căror
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
presupunând totuși că inițial va fi fost o denumire peiorativă pentru servitoare. Legătura sugerată este așadar una metonimică. În aceeași revistă, C. Armeanu ("Argot ieșean") considera că sunt echivalente chiftea, diminutivul său chiftică și sinonimul parțial pârjoală, toate cu sensul argotic "servitoare"; acestora le adăuga și interjecția substantivizată sfâr. Informațiile au fost completate de Iorgu Iordan ("Note și observații la articolele precedente"), care aducea mărturia propriului uz: "Chiftică se întâlnește pretutindeni. Sub forma chifteluță, îl cunosc (și-l întrebuințez!) de multă
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
parcurgă această corespondență, deseori explicând tehnicele folosite în romanul cel nou, practicând o secțiune adâncă în toate straturile culturii universale, în paralelisme greu de imaginat și cu o enciclopedică măsură a cuvintelor, nu numai ale limbii engleze academice, populare, vorbite, argotice, slanguri etc., cât ale întregului arsenal filologic. Vom reproduce, spre edificare, una din epistole adresată lui Carlo Linati la 21 septembrie 1920. (Traducere Radu Lupan.) "Stimate d-le Linati,... Cred că ținând seama de enormul volum și de enorma complexitate
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
dintotdeauna imaginația vorbitorilor: formele și consecințele actului de a rîde apar în extrem de multe structuri cu valoare intensiv-superlativă, multe clișeizate, permițînd însă variația sinonimică, substituțiile expresive în tiparul dat. Verbul a rîde e folosit ca atare în limbajul popular și argotic; se schimbă doar expresiile care îl conțin și care sînt adesea foarte marcate, hiperbolice. În română, la fel ca în multe alte limbi, excesul de rîs e prezentat ca o experiență intensă și de-a dreptul sinucigașă. Sînt frecvente și
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
că nu pot fi folosite indiferent de împrejurări, de context. Există, se știe, stiluri, jargoane, există argou, există limbaj popular sau limbaj academic, fiecare cu lexicul lui. Anumite expresii academice sună pretențios ori chiar ridicol în conversația familială, altele, populare, argotice, sînt jignitoare într-un mediu intelectual. Toată dificultatea constă în a găsi cuvîntul potrivit în contextul social și profesional. Nu e atît o problemă strictă de limbă, cît una de cultură a limbii. Comunicarea între oameni implică respect. Poți fi
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]